Duminica după Naşterea Domnului - Fuga în Egipt

 
Calendarul creştin ortodox face pomenirea celor 14000 de prunci ucişi de regele Irod în Betleem (29 decembrie), iar azi este Duminica după Naşterea Domnului, în amintirea lui Iosif logodnicul Mariei, lui David împăratul, Iacob rudenia Domnului, şi se  citeşte Sf. Evanghelie de la Matei (II,13 -23), care vorbeşte despre Fuga în Egipt.
 
Şi aşa s-au împlinit cuvintele profetului Ieremia,  care a trăit in jurul anului 600 i.d.Hr., pe timpul când evreii au fost duşi in robia babilonică de câtre împăratul Nabucodonosor al II-lea (605–562 î.Hr)
 
Timp de 4 ani a stat prorocul în Egipt şi a profeţit, că Familia Sfântă va primi poruncă în vis, pentru a scăpa de prigoana lui Irod. ,,După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă. Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt”. (Matei II,13.14).
 
Rama va rămâne un loc trist, deoarece lacrimile amare ce s-au vărsat, va aţinti mereu  creştinătatea cu gândul la cele întâmplate în istorie. Din acest loc a fost înlănţuit în robie Poporul ales, timp de 40 de ani. (geografic Ramallah, sau alte câteva aşezări din împrejurimi).
 
,,Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi. (Matei II,16).
 
Rahela a fost mama lui Veniamin; când a murit a fost îngropată lângă Betleem (Fac 48, 7 - Ieremia XXXI,15).
 
,,Rahila îşi dădea sufletul şi când a murit, a pus copilului numele Ben-Oni, adică fiul durerii mele, Veniamin, fiind îngropată lângă calea ce duce către Efrata, adică la Betleem; Patriarhul Iacov pune ca semn un stâlp de piatră pe mormântul ei, care dăinuie şi azi” (Facerea XXXV, 20).
 

Apostolul Matei ne aminteşte cum s-au împlinit toate aceste rostiri:
 
,,Aşa zice Domnul: Glas se aude în Rama, bocet şi plângere amară. Rahila îşi plânge copiii şi nu vrea să se mângâie de copiii săi, pentru că nu mai sunt". (Ieremia XXXI,15).


Nici chiar Roma nu l-a iertat pe Irod pentru morbidele sale fapte! Aceşti Prunci sunt Mucenicii Bisericii înscrişi în Proloage, Sinaxare şi Foaie de Calendar, pentru totdeauna.

Nu de teamă au fugit, ci pentru ca profeţiile toate scrise despre El în Legea Veche să se împlinească, iar Domnul să crească şi să ne Mântuiască!
„Din Egipt am chemat pe Fiul Meu” (Osea 11, 1).

 
Vă aduceţi aminte de Iacob patriarhul şi Iosif care a fost vândut de fraţii lui? Şi ajunge în Egiptul Antic omul de încredere a lui Faraon sau de Moise care scoate poporul din Robia egipteană!
 
 ,,Căci Prunc s-a născut nouă; un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire este pe umerii Lui (Isaia 9, 5).
 
Sunt mulţi ,,irozii” care au vrut să scape de Iisus, şi să-L îndepărteze din sufletele celor credincioşi: pentru că îşi  pierdeau,, privilegiile”... Lumea trebuie să înveţe ,,ceva", din tot ce s-a petrecut! Să ne păzim de viclenie  şi de răutate, cerând  ajutorul lui Dumnezeu, căci suferinţa şi nedreptăţile  trecute cu răbdare aduc răsplata.
 
Tiranul Irod (37- 4 d. Hr) are  mâinile pătate de sânge, iar Mântuitorul nostru ESTE în Veci: Crăciunul credinţei noastre.
 
Senatul Roman la anul 40 î. Hr. îl încoronează rege peste Iudeea şi ajutat de legiunea lui Marc Antoniu, ucide descendenţii dinastiei Hasmoneilor.
 
În primăvara anului 37 î. Hr. Irod se căsătorise cu prinţesa hasmoneeană Mariamne, o nepoată a lui Ioan Hyrcan al II-lea, ultimul rege legitim şi care se afla pe atunci prizonier la parţi.
 
Îl spânzură şi pe bătrânul rege Hyrcan. Aşa începe domnia acestui crunt tiran şi din biografia lui ,,sumbră”, vom înţelege şi evenimentele tumultoase legate de prigonirea  pruncului Iisus. Uzurpatorul de tron îşi cere coroana, mergând la Roma.

Un laş şi trădător de neam, unealtă sau coadă de topor. Poporul s-a trezit pe cap cu el, deşi Irod a încercat din răsputeri să intre în graţia supuşilor, reconstruindu-le măreţia Templului  regelui Solomon. El ,,rămâne” doar o pagină neagră în istoria neamului iudeu.
 
Era o căsătorie de interes, doar pentru a căpăta legitimitate în dinastia Hasmoneilor, care avea în blazonul ei o ,,Stea”, prevestită de antichitate (în coif), de poetul latin Vergilius (70-19 î. Hr).
 
Având deci acest plan, bate o monedă pe care erau imprimate frunze de palmier ce se  plecau dinastiei, deoarece mai Marii poporului spuneau, că cel care va purta blazonul, le va fi rege. Îşi trimite copiii la Roma, în casa lui Polio, ca nimeni să nu se îndoiască de ,,rădăcina” lui.
 
Acum desluşim de ce Irod s-a îngrozit, când a aflat de Naşterea Regelui Iisus!
 
,,Unde este regele Iudeilor, Cel ce S-a născut? Căci am văzut la Răsărit steaua Lui şi am venit să ne închinăm Lui.

Şi adunând pe toţi arhiereii şi cărturarii poporului, căuta să afle de la ei: Unde este să Se nască Hristos? Iar ei i-au zis: În Betleemul Iudeii, că aşa este scris de proorocul. Şi auzind, regele Irod s-a tulburat şi tot Ierusalimul împreună cu el” (Matei II,3-5).
 
Şiret şi mieros i-a iscodit pe Magi, ca să afle amănunte despre Hristos, dar Craii de la Răsărit pe altă cale au pornit, întărâtându-l şi mai mult.
,,Iar când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte şi, trimiţând a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în toate hotarele lui, de doi ani şi mai jos, după timpul pe care îl aflase de la magi”. (Matei II, 16).
 
Istorie prinsă în Scripturi, cu  fapte profeţite despre Împăratul Cerurilor şi Dumnezeul nostru.
 
Mângâierea mamelor care şi-au pierdut copiii, o aduce doar  Iisus.
 
,,Acestea văzînd maicile, întrebau pe ucigaşi: "Pentru ce omorîţi pe pruncii noştri? Ce răutate au făcut împăratului sau vouă?"
 
Şi nu era cine să le răspundă lor pentru ce se face această ucidere năpraznică şi nu era cine să le mîngîie acea plîngere.
 
Iar ele strigau către ostaşi:
 
"Miluiţi-ne pe noi, oamenilor, miluiţi-ne pe noi! Au doară nu aţi avut şi voi mame? Oare nu ştiţi dragostea mamei către fiu?...Oare n-aţi fost şi voi iubiţi de mamele voastre? Oare nu vă temeţi ca nu cumva să se întîmple şi fiilor voştri una ca aceasta? Miluiţi-ne pe noi oamenilor, nu ne lipsiţi de fiii noştri, ci mai întîi omorîţi-ne pe noi, pentru că nu putem răbda moartea fiilor noştri; pe noi să ne însuliţaţi dacă fiii noştri v-au făcut vreun rău, ca astfel şi noi împreună cu dînşii să primim moartea". (din Cuvântările Sf. Ioan Gură de Aur şi Sf. Damaschin).
 
Ca să-şi apere tronul, Irod presară moarte în jurul lui. Îşi ucide prietenii cei mai buni, pe Dositei, Avrifei, Matei Garguloti şi Godie. Dă un mare banchet  şi îl îneacă pe tânărul Aristobul cumnatul său, Mare Arhiereu al poporului (39 d. Hr.) şi urmaş al Macabeilor. Măcelăreşte încă şaptezeci de bărbaţi aleşi, care făceau parte din conducerea Sinedriului. Omoară pe socrul său Alexandru şi mătuşa sa Alexandra (28 î.Hr.) şi nu scapă nici măcar soţia Mariamna (29 î.Hr.) şi fii acesteia Alexandru şi Aristobul, ucişi în Sevastia la anul 7 î.Hr. şi îngropaţi în Alexandrium,  iar Antipater pe ascuns la Hyrcania. Şi toate aceste nelegiuiri sunt făcute pentru ca nimeni să nu-i ia vreodată domnia!
 
Scapă cu puţin noroc fratele lui pe nume Pheroras, şi cea cu care a pus la cale mârşăviile, sora lui numită Salomeea, chiar dacă Irod îi omoară copiii: (Iosif, în anul 34, şi Costobar, în anul 27).
 
Istoricul de la curtea Romei, Iosif Flavius în Cartea sa Antichități iudaice, cărțile 15-17, îl numeşte ,,monstru fără milă”. 
 
Auzind de masacrul din Betleem, unul dintre fii împăratului Octavian Augustus (63 .î Hr.-14 d.Hr.) a exclamat: ,,E mai bine să fii porcul lui Irod decât fiul lui”,  ştiind că iudeii nu mâncau carnea acestui animal. (Saturnalia, II, IV, 11).
 
Un alt istoric al vremii Macrobius (cca. 40 d. Hr.) vorbeşte despre neliniştea Romei şi a Imperatorilor, care nu doreau să aibă tulburări în provinciile ocupate. Pentru a arăta că poporul îl regretă  după moartea sa, Irod strânge pe Hypodromul din Ierihon peste 500 de Fruntaşi militari pe care vrea să-i ucidă mişeleşte, ca să aducă doliul. (Istoria lui Irod, de Emil Schürer, revizuită şi editată de G. Vermes and F. Millar, vol. I, Edinburgh, 1973, p. 287-329).
 
Dar au scăpat pentru că în acea zi tiranul a murit, şi planul s-a zădărnicit. Plin de bube fiind, l-au mâncat viermii în palatul lui somptuos.
 
Aşa dispar toţi potrivnici care au încercat să oprească timpul şi istoria pentru ei, alungându-L pe Iisus. „Dumnezeu i-a pedepsit pentru numeroasele nelegiuiri” (Antichități Iudaice, cartea 17).
 
Istoricul vremurilor moderne Joseph Klausner,(Jesus von Nazareth) ne spune spune că domnia lui Irod a fost ,,un fluviu de sânge”, iar „Irod s-a suit pe tron ca o vulpe, a domnit ca un tigru şi a murit ca un câine”.

Nici urmaşii lui nu au fost de soi! Au omorât pe Ioan Botezătorul şi pe primul episcop al Ierusalimului pe care îl pomenim în calendar, azi: apostolul Iacob.
 
Nu se poate uita această pagină însângerată din istoria creştinismului!

Toţi care au vrut să scape de Iisus au rămas praf, cenuşă şi ulcele, iar El este Viu: ,,Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim”. (rugăciune).
 
,,După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arată în vis lui Iosif, zicând: "Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă.  Şi sculându-se, a luat, noaptea, Pruncul şi pe mama Lui şi a plecat în Egipt.”
 
Egiptul era condus de  prefectul  roman Gaius Turranius (oficial militar delegat). Urmând drumul roman (versiune) Sfânta Familie  ajunge în ţinutul Goschen, pe unde trecuse şi Părintele Avraam, apoi la Zoan, astăzi San Al-Hagar.
 
Un călugăr grec istoriseşte în sec. al IX-lea, că într-o Biserică din Tamnis, spre Faramea exista o scenă pictată cu Fuga în Egipt. Era cunoscută  şi preţuită de arabi şi de creştini, peştera Doamnei (,,Magharet as-Saiyidah"), unde în drum spre Egipt se zice, că s-a odihnit Familia Sfântă cu Pruncul... Bisericile Copte din Egipt şi din capitala Cairo, Al Muallaqa,  este Biserică închinată Fecioarei Maria şi prezintă  această Icoană.
 
Deşi islamizat, Cairo poartă amintiri sfinte legate de Sf.Familie în Bisericile Copte, Greceşti şi în Muzeul Copt. Circulă chiar o legendă, că Fecioara Maria s-a arătat Paşei Khalil Ibrahim, căruia i-a cerut să zidească o Biserică, în care i se va arăta din nou...şi aşa s-a întâmplat! Iar Matareea, care înseamnă, „apă rece” este locul unde Familia Sfântă poposeşte până când îngerul i-a zis: ,,Scoală-te, ia Pruncul şi pe mama Lui şi mergi în pământul lui Israel, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului. Şi auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă, în vis, s-a dus în părţile Galileii”. (Matei II 20,22).
 
Arhelau era rege pus prin moştenire testamentară de Irod peste  Iudeia, Samaria şi Iudumeia. Cu grabă pleacă la Roma să se legitimeze şi el înaintea poporului care se răscoală. Soldaţii ucid cu miile şi Varus guvernator al Siriei, este trimis să înăbuşe în sânge mulţimile nemulţumite.
 
,,Şi venind a locuit în oraşul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean Se va chema”. (Matei II, 23).
 
Mesia este desemnat ca „mlădiţa (neţer) din Iesei, iar profetul Ieremia( XXIII,5 şi XXX,1) zice  că este „odraslă” (ţamah) din David. Despre toate acestea vorbeşte istoricul Eusebiu (în Onomasticon) şi Fericitul Ieronim (în Epistola XLVI, către Marcella). 
 
,,O Mlădiţă va ieşi din tulpina lui Iesei şi un Lăstar din rădăcinile lui va da” (Isaia XI,1).
 
Astăzi se face şi pomenirea împăratului David, pentru a dovedi istoricitatea (genealogia) existenţei pământeşti a lui Iisus Hristos.
 
Iosif este doar un protector de care Dumnezeu se foloseşte, şi peste veacuri  lumea să priceapă că ,, Părintele Ceresc era Tatăl adevărat al Pruncului născut în Betleem.” (ziarul Lumina).
 
,,Ia Pruncul şi pe mama Lui!” (Matei 2, 11, 13, 14, 20-21).
 
Sărbătoriţi Crăciunul şi nu-L lăsaţi pe Iisus Hristos să pribegească, ci păstraţi-L în suflet, în casa voastră şi în neamul Românesc! 
Copiii sunt bucuria noastră! Creşteţi-i întru învăţătură şi credinţă, căci lor li s-a făgăduit mai întâi Împărăţia Cerurilor! Lumea aceasta trecătoare are nevoie de Veşnicia lui Hristos.
 
Ca Moise odinioră în Egipt, Iisus vine să scoată firea noastră cea robită de păcat şi să o ducă în Pământul Făgăduinţei, în Rai.
 
El se va întoarce ,,cu putere şi cu slavă multă!” (Matei XXIV,30).
 
Păstraţi bucuria Sfintelor Sărbători!