Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi

 
În Sfânta Evanghelie citită astăzi la Sf.Liturghie, Mântuitorul ne spune că va fi şi o Zi a Judecăţii universale, de care va avea parte întreaga omenire. Îngerii vor aduna la sfârşitul veacurilor pe toţi pământenii şi îi va despărţi pe ,,unii de alţii precum desparte păstorul oile de capre”.
Şi pe cei care au făcut cele bune îi va rândui de-a dreapta Sa, pe când pe ceilalţi îi va pune în stânga. Când ne-a tâlcuit Domnul parabola Semănătorului am înţeles că la seceriş se alege grâul de neghină şi tot ce este  rău se aruncă în foc. Şi toate acestea se vor petrece atunci când nimeni nu se mai aşteaptă. Cei deznădăjduiţi sunt deja resemnaţi şi le este indiferent de ce li se mai poate ,,întâmpla”. Credincioşii s-au tăbăcit de atâtea neajunsuri şi nedreptăţi şi ridică  privirea spre Cer cu credinţă, ştiind că totul se răsplăteşte. Necredincioşii văzând că Dumnezeul creştinilor întârzie să facă dreptate îşi permit de ,,toate”.
Când Sf. Apostoli şi evanghelistul Matei (XXV, 31-46) vorbeşte lumii despre Înfricoşătoarea Judecată a lui Hristos, unii o privesc ca pe o legendă şi o mică glumă. Dar după atâtea  suferinţe  îndurate ultima rugăminte a Sfinţilor din Biblie este aceasta; ,,Vino, Doamne Iisuse! Harul Domnului Iisus Hristos, cu voi cu toţi! Amin” (Apocalipsa XXII, 20-21).



Avem nevoie toată viaţa de binecuvântare şi Har, şi mai ales la ,, final”, sau când va fi Cer nou şi Pământ Nou (Apoc. XXI,1). Domnul ne-a spus de la început că Împărăţia Lui nu este din lumea noastră, iar creştinii nu uită că El, ca Arhiereu a străbătut Cerurile şi avem un Crez; ,,Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit”.  Ne-a zis că se va duce Sus să ne pregătescă loc şi nouă, dar am uitat prea repede ce ne-au spus chiar îngerii; ,,de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer”. (Faptele Apostolilor XI,1).
Toate neamurile pământului vor fi adunate şi vor vedea pe Cer pe Fiului Omului şi vor plânge! Aceasta este Parusia şi nu poate ,,lipsi” nimeni dintre cei vii şi cei morţi, deoarece chemarea este a Creatorului;
,,Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii”. (Matei XXV, 34). 
Literatura şi regia filmelor cu caracter science-fiction nu ne surprinde cu nimic deoarece noi credem în Eshatologie, iar apostolul Pavel după ce-l întâlneşte miraculos pe Domnul pe drumul Damascului (Fapte Ap. XXII), într-o zi a fost răpit până la al treilea cer ,,şi a auzit cuvinte de nespus” (I Cor. XII, 2-4),  şi scrie tesalonicenilor;
,,Fraţilor, despre cei ce au adormit, nu voim să fiţi în neştiinţă, ca să nu vă întristaţi, ca ceilalţi, care nu au nădejde, Pentru că Însuşi Domnul, întru poruncă, la glasul arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi cei morţi întru Hristos vor învia întâi, După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh, şi aşa pururea vom fi cu Domnul” (ITes. IV,13,16,17).
Pentru cei care s-au încrezut în Cuvântul lui Dumnezeu este Învierea cea de obşte aşteptată, şi Împărăţia făgăduită încă de la întemeiaerea lumii. Despre acea clipă numai Tatăl nostru ştie, fiindcă El este Începutul şi Sfârşitul.
Noi trebuie să priveghem şi să ne rugăm precum fecioarelor înţelepte care au pregătit untdelemn în candelele lor, ca să întâmpine pe Mirele Ceresc.
Pomenirea Moşilor de iarnă este rânduită sâmbătă înaintea Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţii  pentru a avea grijă, ca nimeni din cei răposaţi  să nu se piardă în întuneric. Mulţumim Domnului că ne mai dă acest timp!

,,Că o mie de ani înaintea ochilor Tăi sunt ca ziua de ieri, care a trecut şi ca straja nopţii” (Psalmul 89,4).
Nu putem sta nepăsători şi trebuie să  cerem îndurare şi iertare pentru ei, cu rugăciuni stăruitoare.
,,Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide. Că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide”. (Matei VII, 7-8).
Avem suflet nemuritor şi numele noastre sunt înscrise în Ceruri (Luca X, 21).
Aparţinem Sfintei Treimi şi Scripturile nu sunt poveşti. (Fac. II,7). Mare preţ are sufletul şi ,,Suflarea de Viaţă" dată de Dumnezeu nu poate dispărea niciodată. (Matei XVI,26). 
Şi la Judecată Obştească Domnul este Bun! Nu ne cere decât să privim la semenii de lângă noi. Problematica lumii cu toate neînţelegerile şi neajunsurile ei stă în faptul că nu mai recunoaştem Chipul lui Dumnezeu. Iisus se indentifică cu suferinţa şi bucuria lumii; ,,Dacă zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut, nu poate să-L iubească” (Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan IV,20).
Ştim că veşnicia este pusă în sufletul nostru, iar Împărăţia Lui nu este din lumea aceasta şi nemurirea se dobândeşte doar prin credinţă şi Fapte bune.
Opera samariteană nu trebuie să fie slogan, ci realitate mai ales că nu doar cel neajutorat are nevoie de tine ci tu te Mântuieşti, ajutându-l! Credinţă împlinită cu Fapta Bună te scapă chiar de judecată. (Ioan V,24).
Iată, o lecţie Veşnică în care dacă-ţi pasă, nu poţi să treci indiferent pe lângă necazurile altora! Numeşte-o solidaritate, umanism, etică şi dacă vrei să aibă valoare în Cer să o faci în numele lui Dumnezeu!

,,Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine” (Matei XXIV,35-36).
Dacă te porţi ca un ,,pasager” şi nu-ţi pasă de cei din jur şi nici de judecată e problema ta...aşa se pierde Raiul! Acestea sunt Faptele Milei creştine care nu se risipesc niciodată, şi ne aduc folos; ,,Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut”.