Duminica lui Zaheu vameşul

Mulţimile Îl căutau pe Domnul şi de multe ori era îmbulzeală. Nu şi-ar fi pierdut  lumea timpul, dacă ar fi fost dezamăgiţi. Le vorbea direct despre Împărăţia Cerurilor, argumentându-le că El vine de Acolo. Îi ascultau cu atenţie învăţăturile nu doar cei ,,săraci cu duhul”, ci cărturarii, fariseii, saduchei, slujitorii Templului, ,,protipendada”.
 
Cuvânt şi multe minuni, fiindcă orbii vedeau, schiopii săltau şi morţii înviau. Deja era mai mult decât un Învăţător, încât şi cei bogaţi erau interesaţi de mesajul Lui.

Evanghelia citită azi la Sf. Liturghie ne povesteşte despre un bogat pe nume Zaheu, care doreşte cu dinadinsul să-L vadă pe Hristos. Era în slujba romanilor şi lucra ca  vameş, adică un fel de perceptor care nu se  mulţumea doar cu solda sa. Om descurcăreţ dar cu conştiinţa încărcată. Era bogat, însă  îi mai lipsea ceva!
 
Fiindcă era mic de statură, ştiţi ce face? Se urcă datorită înghesuieli într-un sicomor, pentru că prin oraşul  Ierihon trece Iisus şi era mare forfotă. La ,,meseria” lui nu avea cum să-i scape vreun amănunt din biografia Lui.
 
Bănuim că auzise lucruri interesante, deoarece nu şi-ar fi pierdut timpul degeaba. Astfel nu se explică cum ,,ditamai omul” se urcă într-un dud, ca să-L vadă pe Învăţător. Era cunoscut şi nu avea nici un interes să se expună privirilor, sau să-şi compromită cariera.
 
Zaheu nu era un vameş de rând, ci mai-marele vameşilor – arhitelonis. 
 
,,Descurcăreţ” şi-a găsit un loc potrivit, iar mic fiind nu-l zărea nimeni pitulit printre frunzele arborelui.
 
Şi era aşa cum îi plăcea ,,la înălţime”. Curios să vadă de ce ,,gloatele” se ţin precum ,,scaiul” după El!

 
Nu  dorea să piardă acest moment pe care îl aştepta  de ceva timp. Era o şansă şi  trebuia să se convingă personal, nu din impresiile sau vorbele altora.
 
Însă îl dezavantaja statura şi ,,ţinuta” morală.
 
Nu putea sta nepăsător... Dacă acest Învăţător este Fiul Lui Dumnezeu, pierdea totul! Era el şef, dar merita să rişte. Perspicace şi cu privirea aţintită, vede convoiul care se apropia.
 
,, Zahee, coboară-te degrabă, căci astăzi trebuie să rămân în casa ta.“
 

A înlemnit! Gândiţi-vă, ce a fost în mintea lui când cineva ,,necunoscut” îi rosteşte numele şi are ,,tupeul” să se invite şi în casa lui!
 
Se întâlneşte privirea omului cu Creatorul! Îl alege intenţionat pe el spre mirarea mulţimilor. Dorinţa din suflet, aşterne speranţa şi lucrează credinţa. Nici nu bănuia că o să vorbească cu Hristos.
 
A înţeles despre ce este,,vorba” şi nu are ce comenta. Coboară în grabă şi anunţă familia că la masă vine un oaspete de seamă: Iisus din Nazaret!
Nu i-a părut rău că a făcut acest ,,efort”, bănuia că o să ,,câştige” ceva!
 
Nu ştia cum o să decurgă vizita, dar era mulţumit că Domnul a vorbit cu el. Poate de mult nu a mai avut ,,starea” această şi acum  se simţea ,,normal” ca şi ceilalţi.
 
A coborât cu picioarele pe pământ, ca un om printre oameni. Era bucuros...! Mântuitorul şi mulţimile se îndreptau deja spre casa lui.
,,Şi văzând toţi murmurau zicând că a intrat să găzduiască la un om păcătos”.
 
Au şi apărut invidioşii, cârcotaşii, complotiştii, cei care încercau să controleze ,,fenomenul”, ca să nu prindă învăţătura cea nouă la clasa socială superioară. 
 
Zaheu cunoştea racilele conducătorilor şi interesele lor, mai ales că multe din taxele colectate cu forţa de la popor ajungeau în buzunarele acestora. Erau dispreţuiţi pe bună dreptate şi se săturase de oprobiul conaţionalilor săi. Gestul făcut de Zaheu este conştient şi din clipa în care a acceptat chemarea lui Iisus, îşi asumă toate repercusiunile. Suntem convinşi că erau destui care îl aşteptau la ,,cotitură,” deoarece Sinedriul nu privea cu ochi buni învăţătura  lui Iisus.

,,Iar Zaheu, stând înaintea Domnului, I-a zis: Iată, jumătate din averea mea, Doamne, o dau săracilor şi, dacă am nedreptăţit pe cineva cu ceva, întorc împătrit”.
 
Era procentul necinstei sale raportat la relaţia cu semenul: jumătate din avere era facută pe minciună şi furtişag la drumul mare.
 
Cât de greu mai dă cineva astăzi înapoi ce a furat! Ce lecţie ne dă acest Zaheu!
 
Conştiinţa nu mai suporta viaţa ticaloasă şi pungăşiile pricinuite. Doar Fiul Omului mai putea să-L asculte şi dacă se îndreaptă, să-l şi ierte. 
 
Şi un suflet care a înţeles Evanghelia în ceasul al 12-lea, este convins că poate fi iertat!
 
Era timpul trecut, pleacă repede spre casă urmat de lumea care boscorodea, că Învăţătorul intră la un păcătos.
 
Ce şansă i s-a dat! Nu i s-a reproşat nimic. Zaheu a cerut ajutorul lui

Dumnezeu şi primindu-l, L-a aşezat în sufletul său. Se simţea vinovat şi se mărturiseşte. Era prea hărşit de vremuri ca să nu înţeleagă necesitatea schimbării! Minţise destul şi s-a hotărât să-şi găsească liniştea, de aceea era grăbit ca să nu fie prea târziu.
 
Demnitate şi curaj. A recunoscut greşelile în auzul tuturor şi vrea să dea înapoi ce nu-i aparţine.
 
Ce fagăduinţă, ce suflet mare! Nimeni nu se astepta! Zaheu căuta Împăraţia şi răpunde la bunătatea divină cu aceeaşi dărnicie. Ştia când şi unde a greşit.
 
A scăpat de ruşine, josnicie, lăcomie, ticăloşie şi a putut trece pragul... Nu există obstacol când crezi în Mesia.
 
Nu întâmplător  Biserica a rânduit, ca pilda lui Zaheu Vameşul să fie a doua Sf. Evanghelie din slujba Sf. Maslu. Toate lacrimile năpăstuiţilor fac parte din convertirea acestui om. Sigur şi Zaheu auzise aceste cuvinte: ,,Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împăraţia Cerurilor".
 
Iudeu fiind a avut puterea să se desprindă de Legea veche.
 
Cei din casă nu aveau decât vina că făceau parte din familie. Poate îi spuse careva; omule  potoleşte-te,opreşte-te, fi cumsecade şi cinstit, ne ajunge..! Îi făcuse pe toţi părtaşi fărădelegilor sale. Erau sub acelaşi acoperiş şi mâncau la aceeaşi masă ,,vinovată”. Îi pasă de cei dragi şi acceptă ca Hristos să intre în casa lui. Voia să-şi ceară iertare în auzul tuturor şi să promită că va fi bun.
 
Îi cunoştea Părintele frământarea sufletească, căinţa... şi nu-i reproşează. Doar l-a ascultat şi l-a iertat.  Acum vrea să crească langă Hristos, indiferent ce i se va întâmpla şi să devină creştin.

,,Şi a zis către el Iisus: Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia, pentru că şi acesta este fiu al lui Avraam. Căci Fiul Omului a venit să caute şi să mântuiască pe cel pierdut”. 
 
Doamne, îţi mulţumim că ne eşti Tată, şi ne poţi ierta  atunci când ne mărturisim şi făgăduim că n-o să mai greşim!
 
Şi s-a rânduit cu bună socoteală, ca la sfinţirea (sfeştanie) ce se face pentru prima oară la Casă nouă, să se citească şi această Sf. Evanghelie (Luca XIX, 1-10).

Dacă nu cauţi mântuirea înseamnă ca îţi meriţi ,,condiţia”. Iertare şi dezlegare, credinţă şi fapte bune. Face un pas şi căutarea nu rămâne fără răspuns în Atotştiinţa  şi mila lui Dumnezeu, care îi redă onoarea.

Şi astfel acest ,,personaj” a intrat în istoria sfântă. Fiecare are de învăţat câte ceva! Acum a priceput Zaheu pentru ce a venit Iisus în lume, şi ce are omul de  făcut!

Dudul lui Zaheu este în Biserica Prorocului Elisei din Ţara Sfântă unde se înalţă rugăciuni. Nu este nevoie să ne suim prin ,,pomi”, ci doar să mergem la Biserică şi cu înţelepciune... să ascultăm Sf. Evanghelie!

Potrivit Tradiţiei creştine, Sf. Zaheu l-a însoţit pe Apostolul Petru în călătoriile sale misionare, fiind unul dintre cei 70 de uncenici ai Domnului şi va propovădui Cuvântul acelora ce ,,cândva” le dădea tributul.
 
În Cezareea Palestinei ajunge episcop şi apoi trece la Domnul. Dionisie din Furna, în ,,Erminia Picturii Bizantine" prezintă; era mic şi cărunt, cu haine strâmte şi o năframă înfăşurată pe cap, iar în alte picturi este zugrăvit cu un papirus ţinut în mână, semnul misiunii sale.
 
Este sfântul apostol Zaheu pomenit în sinaxar la 20 aprilie, şi care se tâlcuieşte ,,cel curat”.