Gheorghe Dumitrașcu - personalitate marcantă a istoriografiei și culturii române (galerie foto)

S-a născut la 25 septembrie 1939, în comuna Nisipari, din județul Constanța, fiind fiul Mariei și al lui Dumitru Dumitrașcu. A fost căsătorit cu Lucica Dumitrașcu, având împreună doi copii: Lavinia-Dacia, dr., muzeograf principal în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța și Decebal-Aureliu, economist, inspector în cadrul Consiliului Județean Constanța.
 

 
A urmat cursurile Școlii Generale din localitatea Nisipari (1946-1953), ale Liceului „Nicolae Bălcescu” din Medgidia (1953-1956) și ale Facultății de Istorie a Universității București (1956-1961). În anul 1976 a obținut titlul de doctor în istorie, la Facultatea de Istorie a Universității București, cu teza „Partidul Țărănist Radical - Grigore Iunian în istoria României 1932-1940”.
 
A ocupat mai multe funcții pedagogice și în cercetare precum: cercetător științific la Institutul de Istorie al Academiei R.P.R., Filiala Cluj (1961-1966); asistent cu delegație de lector - Institutul Pedagogic Constanța, Facultatea de Filologie (1966-1970); lector universitar - Secția de Istorie - Geografie a Institutului Pedagogic Constanța (1970-1974); muzeograf principal - șef de secție la Muzeul de Arheologie Constanța (1974-1976); lect. univ. dr. la Institutul Pedagogic - Institutul de Învățământ Superior Constanța (1976-1984); profesor la Liceul „Mircea cel Bătrân” Constanța (1984-1989); șef Comisie de Cultură, Culte Învățământ, Presă, Artă al Consiliului Județean Constanța al Unității Naționale (ianuarie - iunie 1990); conf. univ. dr., titular, dar prin cumul de funcții la Facultatea de Istorie și Drept a Universității „Ovidius” Constanța (1990-2000); conf. univ. dr., respectiv prof. univ. dr. (din anul 2000), prin cumul de funcții, la Facultatea de Jurnalistică a Universității „Andrei Șaguna” Constanța (1997-2000) și prof. univ. dr., prin cumul de funcții, la Facultatea de Istorie și Drept a Universității „Ovidius” Constanța (2000-2010).
 
După evenimentele din decembrie 1989, care au dus la căderea regimului comunist, se va implica activ în viața politică a României, deținând mai multe mandate de parlamentar. În perioada mai 1990 - decembrie 2000, va fi senator în Parlamentul României. În această instituție va avea o serie de responsabilități, fiind: membru al Comisiilor de Cultură, Artă și Mass-Media, precum și Învățământ și Cercetare Științifică a Senatului României; secretar al Comisiei de Cultură, Artă și Mass-Media a Senatului; vicepreședinte al Comisiei de Cultură, Artă și Mass-Media a Senatului; membru al Comisiei de Cultură, Artă și Mass-Media a Senatului; președinte al Comisiei de Învățământ și Cercetare Științifică din Senat (1993-1996); secretar al Comisiei de Învățământ și Cercetare Științifică din Senat (1997-2000); membru al Grupului Parlamentar Român din Parlamentul Colaborării Economice a Mării Negre - Comisia de Politică Externă și Regim Juridic (1993-1997); membru al Grupului Parlamentar Român pentru prietenie cu Turcia (2 ani președinte al Grupului, 4 ani vicepreședinte al acestui Grup, în perioada 1990-1996); membru al Grupului Parlamentar de prietenie cu Ungaria; membru al Grupului Parlamentar de prietenie cu Mongolia; membru al Grupului Parlamentar de prietenie cu Columbia și membru de onoare pentru înțelegerea superioară a istoriei Africii, primind Diploma Societății Româno - Africane.
 
A contribuit la elaborarea unor legi în cadrul unor comisii parlamentare. Din noiembrie 2000 a devenit pensionar, încetându-și activitatea politică. A fost membru al Societății de Istorie din R.S.R. (1967- 1989), fiind președinte, până în 1989, al Filialei din județul Constanța și membru al Academiei Oamenilor de Știință - Secția Istorie.
 
A primit mai multe distincții și premii, printre care: Brevet. Ordinul „Victoria Revoluției Române din decembrie 1989” pentru fapte deosebite în lupta pentru victoria Revoluției; Brevet. Titlul de „Luptător pentru Victoria Revoluției Române din decembrie 1989”; certificat de „Luptător pentru Victoria Revoluției Române din decembrie 1989 - Remarcat prin fapte deosebite”; Consiliul Provizoriu de Uniune Națională Constanța, „Diploma nr. 7 din 29. 08. 1990 pentru funcțiile îndeplinite - membru în Biroul Executiv al C.P.U.N. - al județului Constanța, Șef al Comisiei de cultură, artă, culte”; Premiul Revistei Europa pe anul 1992 „pentru combativitatea dovedită în Senatul României”; Diplomă de onoare a „Fundației Internaționale de caritate, reconciliere și pace «Omnia»”; Medalia „140 de ani de la constituirea Corpului Ponderator/ Senatul României, ca prețuire a prodigioasei activități întru «Parlamentarism-Democrație»”; Diploma pentru sprijinul acordat identității în promovarea etno-culturală a comunității turce, din partea U.D.T.R.; Diploma jubiliară a „Tribunei Învățământului” pentru „devoțiunea cu care ați sprijinit învățământul românesc”; Diplomă din partea Comitetului Național Român pentru U.N.I.C.E.F. - cu prilejul Zilei învățătorului; Diplomă jubiliară a emisiunii „România Tineret” - Radiodifuziunea Română; Diploma jubiliară a „Diviziei a IX-a Infanterie Mărășești”; Diploma de Merit a Fundației „Alba Iulia” 1918 pentru Unitatea și Reîntregirea României și aniversarea revistei „Daco- România”; „Diplomă de onoare pentru întreaga operă culturală dedicată Dobrogei” acordată de Centrul Cultural Județean „Theodor Burada” Constanța; Diplomă de excelență pentru „devotamentul cu care ați slujit școala constănțeană și pentru rezultatele deosebite obținute în formarea și educarea tinerei generații”, oferit de Primăria Constanța; Diplomă jubiliară și Brevet pentru Medalia jubiliară a Liceului „Mircea cel Bătrân” Constanța; Diploma de excelență și jubiliară a Școlii Cernavoda, fondată de Dimitrie Chirescu; Diplomă de excelență acordată de Primăria Cernavodă „pentru întreaga activitate didactică și pedagogică”; Diploma de onoare a Universității „Ovidius” Constanța 1990-2000; Diploma de membru fondator al Facultății de Medicină și Farmacie Constanța; Diploma de onoare a Academiei Navale „Mircea cel Bătrân”; Diploma de onoare a Ligii studenților Institutului de Marină Civilă Constanța; Diploma de excelență - 40 de ani de învățământ superior istoric la Constanța, oferită de Universitatea „Ovidius” Constanța - 15 decembrie 2007; Diploma „Liber Gratus” a Bibliotecii Județene Constanța și Titlul de onoare al Uniunii Artiștilor Plastici Constanța.
 
A făcut parte din colegiile redacționale ale unor ziare și periodice: „Farul”, „Constanța” (1990-1991); „Parlamentul”, editat de Parlamentul României (1997-1998); „Talk Show” - „săptămânal național de informații, opinii și atitudini”, Urziceni (1998-1999); „Flacăra lui Păunescu” (2002-2017); „Preda’s Internațional” (2005) și „Analele Dobrogei”.

 
A publicat 13 lucrări de istorie printre care: Localități, biserici și mănăstiri românești în Dobrogea până la 1878 (în 1996); Locul Partidului Țărănist-Radical-Grigore Iunian în istoria României (1932-1940), (în 2000); Gândire și acțiune politică românească în crearea Statelor Unite ale Europei: de la Mica Antantă la Uniunea Europeană ( în 2011); Revoluție și Destine. Evenimente din Constanța în documente, memorii și comentarii (17 decembrie 1989 - 15 mai 1990)/în lumina unei arhive personale (în 2012); 4 lucrări de mentalități, jurnal și literatură; 3 manuale universitare/cursuri; 4 prefețe la monografii istorice și 5 prefețe la cărți de literatură; 129 de studii în diverse volume și peste 800 de articole în „Flacăra" lui Adrian Păunescu.
 
De asemenea, numele său este menționat în nenumărate articole, studii, intervenții, luări de poziție, interviuri ș.a. A rămas în amintirea oamenilor prin intervențiile din Parlament și prin stilul său oratoric aparte.
 
A primit titlul de Cetățean de onoare al comunei Castelu, sat Nisipari, județul Constanța și titlul de Cetățean de onoare al comunei Maia, județul Ialomița. O stradă din municipiul Constanța îi poartă numele.
 
La Medgidia a primit educație, a legat prietenii, a început să iubească istoria, datorită marelui profesor de la Liceul „ Nicolae Bălcescu”, Constantin Olteanu, pe care îl considera „ izvorul carierei sale și factorul decisiv” în devenirea sa. În amintirea sa au rămas vorbele cu tâlc ale acestuia, patriotismul de care dădea dovadă, Școala de parașutiști de la Medgidia și orchestra de mandoline a liceului.
 

La Medgidia, revenea cu plăcere pentru a revedea foștii colegi de clasă și pentru a depăna amintiri frumoase. La Medgidia, retrăia momentele tinereții. A rămas recunoscător Medgidiei, pentru educația primită, care l-a ajutat să dezvolte o carieră didactică și politică complexă și prodigioasă. A murit la 17 ianuarie 2017, fiind regretat de apropiați, de foștii studenți și de oamenii care l-au cunoscut și apreciat.
 
Este imperios necesar ca tinerii de astăzi să cunoască opera marelui istoric dobrogean Gheorghe Dumitrașcu, care să fie evocat în diverse activități omagiale.
 
Surse bibliografice:
 
CV-ul profesorului și senatorului Gheorghe Dumitrașcu
Gheorghe Dumitrașcu, Medgidia-capitală a parașutismului sportiv în 1952-1956 ( I-II), în, nr. 1510, 15 august 1985
Idem, Elevi parașutiști ai Liceului „Nicolae Bălcescu” din Medgidia, în „Litoral”, Constanța, nr. 1533, 12 septembrie 1985.
Lavinia Dumitrașcu, Constantin Olteanu, profesor, căpitan, luptător pe frontul de apus și de răsărit, în „ Permanențele istoriei. Profesorului Corneliu-Mihail Lungu la 70 de ani”, coordonator Sorin Liviu Damean, Editura Cetatea de scaun, Târgoviște, 2013
Adrian Ilie, Personalități marcante ale Medgidiei, Editura Ex Ponto, Constanța, 2017
 
Sursă foto: Colecția Lavinia Dumitrașcu
 
Despre Adrian Ilie 
 
Licenţiat şi masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanţa, şef de promoţie.
Doctor în istorie şi cursuri postuniversitare - Universitatea din Bucureşti. 
Director adj. - Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi” Medgidia.
Metodist, responsabil Cerc pedagogic şi membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanţa).
Autor al mai multor lucrări şi studii despre Medgidia şi Dobrogea. 
Autor al unor studii şi cărţi de metodică şi management.
Membru în Comisia Naţională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.
Membru al Asociaţiei Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor şcolare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie/Istoria minorităţii turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice - Medgidia.
Realizator emisiune istorică - Repere Istorice - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obţinute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman“ pe anul 2017, conferit de Societatea de Ştiinţe Istorice din România. 
 
Citeşte şi: 
 
#citeșteDobrogea Izvorul Mare – Mahmut Cuiusu, posesiune a guvernatorului otoman Sayd Pașa