Înălţarea Domnului

 
,,Şi i-a dus afară până spre Betania şi, ridicându-Şi mâinile, i-a binecuvântat. Şi pe când îi binecuvânta, S-a despărţit de ei şi S-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare” (Luca XXIV,50-52).
Creştinismul este dumnezeiesc, fiindcă vine de Sus şi aparţine Sfintei Treimi de unde a coborât Iisus;
,,Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri”. Trebuie să ne ştim Crezul ca să dăm răspuns la tot ce ne înconjoară. Mărturisirea de Credinţă statorniceşte Adevărul, aparţinem lui Dumnezeu.



,,Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?  Dar voi cine ziceţi că sunt? Răspunzând Simon Petru a zis: Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu” (Matei XVI,13-16). 
Să ÎL ai Mântuitor pe Iisus este dumnezeiesc! De aceea a făcut Cerurile şi pământul, adică lumea văzută şi nevăzută. Nu suntem singuri şi avem îngeri păzitor, ierarhiile cereşti, pe Maica Domnului şi sfinţii noştri care au ajuns la Împărăţie, pentru că au ţinut Calea şi au păzit poruncile Evangheliei. 
,,În casa Tatălui Meu multe locaşuri sunt. Iar de nu, v-aş fi spus. Mă duc să vă gătesc loc Şi dacă Mă voi duce şi vă voi găti loc, iarăşi voi veni şi vă voi lua la Mine, ca să fiţi şi voi unde sunt Eu. Şi unde Mă duc Eu, voi ştiţi şi ştiţi şi calea. Toma i-a zis: Doamne, nu ştim unde Te duci; şi cum putem şti calea? Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine” (Ioan XIV, 2-6). 
Nu  suntem importanţi? Dacă Învăţătorul nostru era doar,,un om oarecare”, cum ne mai mulţumea pe noi care vrem ,,culcuş” printre stele? Învăţaţi, rugăciunea domnească! ,,Tatăl nostru Care ești în ceruri, sfințească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pământ...” 
Nu uitaţi aceste cuvinte rostite după Înviere mironosiţelor... ,,Iisus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu...Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru”  (Ioan XX, 17).
Doar Scripturile ne spun că avem Viaţă Veşnică, aşa că nu trebuie să le nesocotim, deoarece Biblia este Cartea Sfântă lăsată omului ca să-şi înţeleagă rostul! Suntem pământeni, dar aparţinem şi cerului, căci avem suflet nemuritor: Suflare de viaţă. 
Praznicile şi Sărbătorile au repere sacre; ,,Cel ce vine de sus este deasupra tuturor; cel ce este de pe pământ pământesc este... (Ioan III,31).

A venit Dumnezeu şi ,,unii” tot cârtitori au rămas! Nu cred că vine şi ziua nemitarnicului Judecător.... Mereu a vorbit Domnul despre Împărăţia Sa, dar aceste cuvinte au rămas,, grele de purtat”.
Lumea nu le-a priceput: ,, Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta... Aşadar eşti Tu împărat?  Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr; oricine este din adevăr ascultă glasul Meu” (Ioan XVIII, 36-37). 
După ce  timp de 40 de zile s-a arătat ucenicilor ca să ne ,,obijnuiască” cu Învierea, Domnul a urcat pe muntele Eleon. 
,,Şi acestea zicând, pe când ei priveau, S-a înălţat şi un nor L-a luat de la ochii lor. Şi privind ei, pe când El mergea la cer, iată doi bărbaţi au stat lângă ei, îmbrăcaţi în haine albe, Care au şi zis: Bărbaţi galileieni, de ce staţi privind la cer? Acest Iisus care S-a înălţat de la voi la cer, astfel va şi veni, precum L-aţi văzut mergând la cer” (Faptele Sfinţilor Apostoli I,9-11).
Înălţarea este un fapt istoric şi o făgăduinţă a Parusiei. S-a  Înălţat la cer cu firea Sa omenească având acelaşi trup Înviat, care nu se mai supune legilor entropiei, materia spiritualizată învinge gravitaţia. 
,,Şi nimeni nu s-a suit în cer, decât Cel ce S-a coborât din cer, Fiul Omului, Care este în cer” (Ioan III,13). 
Ştim că acolo este şi locul nostru, drept pentru care omenirea caută insistent Împărăţia lui Dumnezeu, iar praznicul Împărătesc este profeţit de psalmist cu sute de ani înainte: ,,Suitu-S-a Dumnezeu întru strigare, Domnul în glas de trâmbiţă” (Psalmul 46,5).
Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta! (Psalmul 56,7).
Rugăciune noastră să o înălţăm la cer şi ,,Sus să avem inimile” în Sf. Liturghie, mulţumind lui Dumnezeu!

,,Şi apropiindu-Se Iisus, le-a vorbit lor, zicând: Datu-Mi-s-a toată puterea, în cer şi pe pământ.” (Matei XXVIII, 18).
Să facem acum un popas duhovnicesc la Locurile Sfinte, pe care creştinătatea le-a jalonat în Ţara Sfântă cu Biserici măreţe, unde se înalţă ruga pelerinilor către Dumnezeu. Suntem pe Muntele Măslinilor (Eleon) la o cale de sâmbătă după cum spune Evanghelia (adică 1392 m. cât aveau voie evreii să meargă după Lege în această zi).
,,Atunci ei s-au întors la Ierusalim de la muntele ce se cheamă al Măslinilor, care este aproape de Ierusalim, cale de o sâmbătă” (Faptele Apostolilor 1,12). 
Istoricul Eusebiu ne spune că pe la anul 330 d. Hr.Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena au ridicat aici o Biserică,dar a fost distrusă de perşi la 614. Este reconstruită de Cruciaţi, iar în veacul al XII-lea Şeicii musulmani au transformat-o în moschee, apoi au dărâmat-o. În anul 1875, Biserica Rusă a cumpărat 10 h. de pământ pe acest platou sfânt şi foarte aproape au ridicat Mănăstirea Eleonului, cu hramul Înălţarea Domnului. Pe la anul 1200, fiindcă musulmanii cred şi ei că ,,profetul Isa” (Iisus) s-a ridicat la cer, au făcut o foarte mică moschee, unde îngăduie creştinilor să slujească Sf. Liturghie.
Iar pe cerul senin în timpul sfintei slujbe se iveşte la acel timp un nor. În mijlocul rotondei arabe din piatră se văd urmele Mântuitorului Hristos, pe care pelerinii creştini le sărută. 
În complexul Eleonului printre plantaţii de portocali şi măslini, găsim pentru închinare, Paraclisul zidit de împăratul Constantin, care păstrează amintirea locului unde a fost găsit Capul Sf. Ioan  Botezătorul de către Ioana, soţia ispravnicului Uza, care administra palatul lui Irod. Pe locul numit ,,Via Vânătorului” unde îngerul le-a amintit că Domnul se va întoarce pe pământ, Patriarhia Ortodoxă a Ierusalimului a înălţat Biserica ,,Mica Galilee” în anul 1881.  
,,Înălţatu-Te-ai întru slavă, Hristoase Dumnezeul nostru, bucurie făcând ucenicilor cu făgăduinţa Sfântului Duh, încredinţându-se ei prin binecuvântare că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, izbăvitorul lumii” (tropar).
 
Hristos S-a înălţat!
 
Sursa foto: doxologia.ro