Întâmpinarea Domnului

 
Dumnezeu intră în lume şi începe istoria creştinismului cu Sf.Evanghelie, ziua de  Duminică, sărbători şi sfinţi. Popasuri duhovniceşti însemnate  în Marea Enciclopedie a Umanităţii pentru cei interesaţi de existenţă şi cunoaştere. 
 
,,Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi a zis lui: Adame, unde eşti?” (Facere 3,9).
 
Omul nu poate trăi nepăsător, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic între Cer şi pământ. A rămas cu nostalgia sfinţeniei într-o lume informatizată, care nu prea ştie încotro se îndreaptă! Îndiferent de spaţiul geografic, limbă şi cultură fiinţa umană vrea longevitate şi eternitate; pentru că nu este dispusă să dispară în neant.
 
Avraam primeşte Revelaţia şi încheie Legământ (Testament) cu Dumnezeu, iar pe Sinai Moise primeşte Legea Decalogului, ca să ştie cum trebuie să se ,,comporte” poporul.
 

„Nu poate vedea cineva fața Mea și să fie viu“. (Ieșirea 33, 20)

 
Cine vine la Biserică îşi risipeşte mistrele şi enigmele prin Credinţă şi Sf.Taine.
 
Mesajul Betleemului este adus de îngeri şi nu trebuie decriptat:
 
,,Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul”. (Luca II,10-11)
 

Au auzit păstorii, s-au bucurat Craii, iar Steaua de la Răsărit a însemnat ,,locul” şi irozii s-au tulburat şi mâniat.
Pare doar un arc peste  timp şi o întoarcere înapoi, dar Botezul în Iordan actualizează permanenţa Adevărului, deoarece vorbeşte Tatăl, din Ceruri: ,,Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit".
 
Lumea ufolatrică a umplut ,,spaţiul” cu teorii năstruşnice,  vrând să atenueze impactul civilizaţiilor şi să se ,,armonizeze” cu Mărturisirea noastră de Credinţă:
,,Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.
Şi S-a înălţat la ceruri şi șade de-a dreapta Tatălui....Şi iarăsi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit”.
 

Aşa, L-a putut vedea omul pe Dumnezeu la Plinirea Vremii şi de atunci  civilizaţia creştină îşi numără Anii.
 
Praznicul  acestei zile în data de 2 februarie înfăţişează Icoana istorică a lui Hristos, care este Întâmpinat la 40 de zile şi este primit în braţe de Dreptul Simeon, care era pregătit  şi aştepta acest Eveniment.

Sărbătoarea are dimensiune şi leagă Cerul cu pământul: ,,Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică”. (Ioan III,16).
 
Domnul se supune Legii şi Maica Domnului vine la Templu, căci trebuia să respecte porunca veche (Levitic XII,2-4), deşi nu avea nevoie de acest ritual de curăţire pentru că ea este; Născătoare de Dumnezeu (Theotokos) şi Pururea Fecioară (Parthenos).
 
Familia Sfântă nu şi-a putut permite să jertfească un miel şi a dăruit ca omul de rând ,,doar o pereche de turturele sau doi pui de porumbei”.
 
Revelaţia povesteşte despre această întâlnire, în care omul se închină Creatorului.
 

,,Și, iată, era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acela era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, iar Duhul Sfânt era asupra sa. Lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. Şi, din îndemnul Duhului a venit la templu”.

 
Învechit de zile aştepta clipa! Este dreptul Simeon despre care toţi se întrebau, de ce i s-au dat cei 360 de ani! Întocmai cum i-a spus Arhanghelul Gavriil, că va vedea pe Fiul lui Dumnezeu şi pe mama Lui, Fecioara Maria.
 
Iată, avem această Sfântă zi, Har şi rugăciune pătrunzătoare şi folositoare rostită în Casa lui Dumnezeu!
 
Cândva în Rai azi în Biserică. ,,Simeon L-a primit în braţele sale și a binecuvântat pe Dumnezeu şi a zis: Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău”. (Luca 2, 29-32)
 
Cine nu crede în Iisus să privească cu atenţie la această Icoană a Întâmpinării Domnului şi poate într-o bună zi ,,mişcat” de valurile vieţii va pricepe că trebuie să-L cunoscă şi să-L Întâmpine pe Dumnezeu.

Celor care îşi permit să se lipsească de El, le recomandăm acest vers eshatologic al Sf. Apostol Pavel: ,,După aceea, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi, împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh”. (ITesaloniceni IV, 17.)

Pe scena dramatică a lumii se cântă ,,Osana, Osana!” însă cei necredincioşi înfuriaţi că Iisus îi vrea ,,buni”, scrâşnesc: ,,Ia-L! Ia-L!” Răstigneşte-L”!

Cei credincioşi descoperă în rugăciune Slava lui Dumnezeu, iar Ortodoxia la sfârşitul oricărei slujbe de vecernie cunoscând pe Cel care a adus Lumina lumii, rosteşte sau cântă această rugăciune de suflet a Dreptului Simeon, care mărturiseşte lumii că Iisus este Mântuitorul.
 
Tropăitul, zgomotul şi păcatele lumii nu pot acoperi divinul, iar oamenii dreptcredincioşi Îi ies în întâmpinare. Şi astfel, ca la Cina Cea de Taină în Liturghie şi Sf. Eufaristie se recapitulează Istoria Mântuirii, prin care ne facem părtaşi Bucuriei de a-L primi pe Domnul.
 
Numele lui Simeon inseamnă în ebraică ,,ascultare”, aşa că ar fi de folos să răscupărăm ,,vremea” pentru că fiecare secundă contează. Credinţa, rugăciunea, privegherea, metania şi răbdarea sunt neîncetat răsplătite de „Pruncul tăcut, dar în Care sunt ascunse toate cuvintele lumii“. (Sf. Efrem Sirul).
 
,,Bucură-te, Ceea ce eşti Plină de har, Născătoare de Dumnezeu Fecioară; că din tine a Răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru, luminând pe cei dintru întuneric. Veseleşte-te şi tu, bătrânule drepte, cel ce ai primit în braţe pe Izbăvitorul sufletelor noastre, Cel Ce ne-a dăruit nouă şi Învierea”. (troparul sărbătorii).