Istoria Dobrogei - evenimente 14 noiembrie 1878 - Unirea Dobrogei cu România

Context istoric. În timpul domniei lui Mircea cel Bătrân (1386-1418), teritoriul fostei provincii bizantine dintre Dunăre și Marea Neagră, „Țara Cărvunei”, a devenit obiect de dispută între Țara Românească și Imperiul Otoman aflat în expansiune în Balcani. În cele din urmă, statul otoman va ocupa Dobrogea timp de patru secole și jumătate.
 

 
Răscoala antiotomană din Bosnia din 1875 a redeschis „problema orientală” sau cazul „omului bolnav”, cum era denumit decadentul Imperiu Otoman de marile puteri europene. Criza a fost amplificată în 1876 de revolta din Bulgaria și declanșarea războaielor de independență de către principatele vasale Serbia și Muntenegru. Deoarece slavii răsculați erau pe punctul de a fi înfrânți, Rusia a intervenit militar favoarea lor în 1877. Trecerea impusă a armatei ruse prin teritoriul principatului vasal al României a fost considerată o trădare de către sultan și România a fost astfel implicată în războiul prin care își va obține independența.
 
Războiul a fost încheiat prin Tratatul de pace ruso-turc de la San-Stefano (lângă Constantinopol/Istanbul) din 19 februarie 1878, prin care se instituia un principat al Bulgariei Mari autonome, iar Serbia și Muntenegru extinse își dobândeau și ele independența. Dobrogea revenea Rusiei, care își rezerva dreptul de a o schimba cu cele trei județe din sudul Basarabiei, (Cahul, Bolgrad, Ismail), retrocedate Moldovei în urma înfrângerii din Războiul Crimeii (1853-1856).
 
Nemulțumite de creșterea influenței Rusiei în Balcani, marile puteri europene (Germania, Austo-Ungaria, Franța, Marea Britanie, Italia) au convocat un congres la Berlin, capitala noii Germanii unificate. În ce privește Bulgaria, tratatul semnat la sfârșitul reuniunii din 1 iunie - 1 iulie a decis micșorarea teritoriului său, inclusiv în favoarea României cu Mangalia.
 

Organizarea administrației românești

 
În septembrie 1878, într-un discurs ținut în Senat, premierul Ion C. Brătianu afirma drepturile istorice ale României asupra Dobrogei: „Desfid să vină oricine cu un singur document, ca să probeze că Dobrogea a făcut parte din statul Bulgariei. Turcia a venit la începutul sec. al 15 lea de a luat-o de la noi cu sabia și acum când s-a luat dela Turcia înapoi, s-a luat iarăși cu ajutorul brațului României. Să nu ni se zică dar că Dobrogea a fost a Bulgariei. Noi am posedat-o cu sângele nostru, pierdut-o cu sabia și acum s-a reîntors la noi iarăși cu sabia!”
În vara lui 1878 a început organizarea la Pitești a Diviziei Activă Dobrogea, sub comanda generalului Gh. Anghelescu (1839-1915), comandant de divizie în timpul războiului, cu misiunea preluării administrației militare. Înființarea marii unități a fost consacrată prin Înaltul Decret 373 din 22 februarie 1879. Apoi, la 6 noiembrie 1878, Consiliul de Miniștri a stabilit componența comisiei pentru instalarea administrației civile. Condusă de Nicolae Catargi, (1830-1882), comisia sosea în Dobrogea la 8 noiembrie.
 

Comisia europeană pentru stabilirea frontierei sudice a Dobrogei

 
La 21 octombrie 1878, conform articolului 46 al Tratatului de la Berlin, și-a început activitatea Comisia europeană pentru delimitarea frontierei de sud a Dobrogei. Organismul s-a întrunit la Constantinopol/Istanbul, fiind alcătuită din delegați ai Germaniei, Austro-Ungariei, Franței, Marii Britanii, Italiei, Rusiei și Imperiului Otoman. La solicitarea Comisiei, guvernul de la București a trimis un grup de ofițeri superiori condus de colonelul Ștefan Fălcoianu (1835-1905), fost șef de stat-major al Armatei de Operații din Bulgaria, și pe deputatul liberal Mihail Pherekide (1842-1926). Delegații români au asistat la lucrările primei ședințe, desfășurată la Silistra, în noiembrie, iar de la a treia ședință a fost admisă, cu rol consultativ, și delegația Bulgariei. Documentul semnat la 17 decembrie la Constantinopol a fost ratificat de guvernele celor șapte puteri și a intrat în vigoare prin plantarea bornelor de frontieră.
 

Problema Silistrei

 

La Congresul de la Berlin, delegația României a prezentat în două memorii interesul, bazat pe considerente strategice, ca Dobrogea să includă și Silistra cu fortificațiile sale. Pentru a atenua resentimentele românești față de reanexarea celor trei județe basarabene, Rusia a fost de acord inițial să ofere României și partea meridională a provinciei, dar ulterior a decis ca teritoriul în cauză să rămână Principatului Bulgariei. În 1879, 1884 și 1886 România a readus cererea în fața Comisiei internaționale de delimitare a frontierei, dar fără succes.
 

Proclamația către armată dată la Brăila de Carol I

 
Încordarea raporturilor cu Rusia după semnarea Păcii de la San Stefano a întârziat și intrarea trupelor române în Dobrogea. Abia după întoarcerea triumfală a armatei în București, la 8 octombrie, Divizia activă s-a pus în marș spre Brăila unde, la 14 noiembrie, a fost trecută în revistă de domnitor.
 
Cu această ocazie, a fost citit ostașilor Înaltul ordin de zi către armată la ocuparea Dobrogei, document în care ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a prezentat ideile politice ale autorităților române:
„Soldați! Puterile mari europene, prin Tratatul de la Berlin, au unit cu România Dobrogea, această veche posesiune a prinților noștri de mai înainte. Azi veți pune piciorul pe acest pământ care devine din nou românesc! Însă acum veți merge în Dobrogea, nu în calitate de cuceritori, ci amici, ca frați ai locuitorilor, care de azi înainte sunt concetățenii noștri.
 
Soldați! În această nouă Românie veți găsi o populațiune care în cea mai mare parte este deja românească. Însă veți găsi și locuitori de alt neam și alte credințe. Toți aceștia, care devin membri ai statului român, au același drept la protecțiunea și la dragostea voastră! Între ei veți găsi mahomedani, ale căror obiceiuri se deosebesc de ale noastre. Vă recomand cu deosebire ca să respectați credința lor. Fiți în mijlocul noilor voștri concetățeni, ceea ce ați fost atât în timp de pace cât și pe câmpul de onoare: model de bravură și de disciplină, apărători ai drepturilor României și anteluptători ai legalității și ai civilizației Europei; astfel vă cunoaște acum întreaga Europă, și cu mândrie confirmăm aceasta. Așadar, drum bun soldați și Dumnezeu să vă apere.
Trăiască România!

Dat la Brăila la 14 noiembrie, anul 1878. Carol”.
 

Proclamația către dobrogeni lansată la Brăila de Carol I

 
Tot în portul dunărean, domnitorul a citit Proclamația către dobrogeni, redactată tot de M. Kogălniceanu și publicată în „Monitorul oficial” și în presa română și internațională. Documentul în limbile română, turcă, greacă și bulgară a fost răspândit în foi volante în toată Dobrogea. Principele României amintea de contribuția românească în recentul război de eliberare a popoarelor balcanice și garanta noilor supuși de altă etnie și religie că drepturile lor sunt asigurate prin Constituția adoptată la venirea sa în România în 1866:
„Locuitori de orice naționalitate și religie, Dobrogea - vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân - de astăzi face parte din România. Voi de acum atârnați de un Stat unde nu voința arbitrara, ci numai legea dezbătută și încuviințată de națiune hotărăște și ocârmuiește. Cele mai sfinte și mai scumpe bunuri ale omenirii: viața, onoarea și proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituții pe care ne-o râvnesc multe țări străine. Religiunea voastră, familia voastră, pragul casei voastre vor fi apărate de legile noastre și nimeni nu le va putea lovi, fără a-și primi legitima pedeapsă. Armata româna, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare decât a menține ordinea și, model de disciplină, de a ocroti pașnica voastră viețuire. Salutați dar cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertății, drapelul dreptății și al păcii. În curând provincia voastră, pe cale constituțională, va primi o organizațiune definitivă care va ține seama de trebuințele și moravurile voastre, care va așeza pe temelii statornice poziția voastră cetățenească. Iubiți țara la a cărei soartă este lipită de acum și soarta voastră“.

Primirea autorităților române

 
După traversarea Dunării la 14 noiembrie, unitățile armatei române au intrat în aceeași zi în Măcin, la 17 noiembrie la Babadag, la 18 noiembrie la Tulcea și la 23 noiembrie la Constanța și Ostrov. În aceste localități principale ale provinciei, precum și la Cernavoda, au fost organizate ceremonii de primire ale noilor autorități. În această perioadă, comunitățile etnice din Dobrogea au trimis guvernului României telegrame de felicitare pentru actul istoric, în care își exprimau loialitatea față de noua lor patrie.
 
Primirea călduroasă făcută armatei române este explicabilă prin speranțele puse de populație în sarcina prioritară încredințată acesteia. Unitățile militare au fost dislocate imediat în întreaga regiune pentru lichidarea dezordinilor și restabilirea siguranței locuitorilor, misiune îndeplinită în pofida lipsurilor și chiar cu prețul unor pierderi umane. Ca urmare, a fost firească întoarcerea câtorva mii de locuitori de diverse etnii, care își părăsiseră locuințele din cauza războiului și care au devenit, de bunăvoie, cetățeni români.
 

Transferul de autoritate de la administrația rusă

 
La 23 noiembrie 1878 administrația românească a început preluarea oficială a autorității de la cea rusă, dar armata rusă a staționat în Dobrogea până în primăvara anului 1879. Comisarul rus a anunțat că forțele țariste urmau să înceapă retragerea la 6 februarie 1879, justificând decizia cu prevederile tratatului încheiat cu Imperiul Otoman.
 
De-abia la 4 aprilie 1879, prefectul de Constanța, Remus Opreanu, a constatat plecarea unităților de artilerie și infanterie ruse din oraș, iar la 22 aprilie, prefectul de Tulcea, George Mihail Ghica, anunța retragerea navelor rusești din portul dunărean.
 
Ziua Dobrogei în 2015
 
La 9 septembrie 2015, Camera Deputaților a hotărât, cu 282 voturi „pentru”, unul „împotrivă” și 4 „abțineri”, ca ziua de 14 noiembrie să devină sărbătoare națională cu numele Ziua Dobrogei. Documentul abilitează autoritățile centrale și locale și instituțiile culturale să organizeze „programe și manifestări cu caracter cultural-științific”.
Astfel, ziua de 14 Noiembrie 1878 devine echivalenta pentru Dobrogea al zilelor de 27 Martie 1918 pentru Basarabia, 28 Noiembrie 1918 pentru Bucovina și 1 Decembrie 1918 pentru Transilvania.
 
Bibliografie cronologică
 
„Monitorul Oficial”, București, nr. 236 / 1878, p. 7161-7162.
„Arhiva Ministerului Afacerilor Externe”, vol. 101, dosar 71, D4, 1878, f. 356.
 
***, 1878-1928. Dobrogea. Cincizeci de ani de viață româneasc., Cultura Națională, București, 1928, p. 345. - „Analele Dobrogei”, an IX, vol. I, Constanța, 1928.
 
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU, Istoria românilor dintre Dunăre și Mare. Dobrogea, Ed. științifică și enciclopedică, București, 1979, 440 p.
 
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU, Istoria Dobrogei, ed. II rev., Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 346-351. (cap. XIV Revenirea Dobrogei în cadrul statal românesc -4.Vremelnica administrație rusă și stabilirea forntierei de sud a Dobrogei/I. B.)
CONSILUL JUDEȚEAN CONSTANȚA, 14 Noiembrie 1878. Ziua Dobrogei. 137 de ani de la Reintegrarea Dobrogei la Statul Român, consultant științific - Filiala Constanța a Societății de Științe Istorice din România.
SÂNZIANA IONESCU, Dobrogea până la 1878. Ce localități, astăzi pierdute, se aflau pe teritoriul dintre Dunăre și Marea Neagră, „Adevărul”/locale/Constanța, 23 septembrie 2016. (adevărul.ro)
 
Despre Marius Teja

Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.

Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de ConstanţaCălătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
 
Istoria Dobrogei - Oameni, popoare Romanii (galerie foto)