Istoria Dobrogei - Populație - Personalități Ahile (sec. XIII-XII î.Hr.)

Ahile a fost unul din eroii războiului (cca sec. XIII-XII î.Hr.) dus de coaliția aheilor/grecilor împotriva orașului Troia din strâmtoarea Helespont (Dardanele). După ce a fost ucis în luptă, trupul său a fost îngropat de mama sa, zeița Tetis, pe actuala Insulă a Șerpilor, unde grecii antici i-au ridicat un templu.
 

Izvoare

Prima și cea mai importantă sursă literară este Iliada, epopee atribuită legendarului poet grec Homer (cca sec. IX-VIII î.Hr.). Poemul epic descrie ultimul din cei 10 ani de asediu al marelui oraș Troia (numit Ilion de greci) de către alianța basileilor (regilor) greci.
 
Există și surse târzii care, împreună cu Iliada și Odiseea, constituie un veritabil ciclu dedicat acestui eveniment de mare amploare al antichității grecești. În aceste izvoare sunt prezentate și alte aspecte din viața lui Ahile.

Copilăria și tinerețea

Ahile era fiul lui Peleu, regele mirmidonilor din Ftioda (regiune din Tesalia/Grecia centrală), și al nereidei (50 de fiice ale lui lui Nereus, zeul Mării Mediterane, protectoare ale marinarilor) Tetis.
El a fost instruit de Phoenix în oratorie și arte marțiale și de centaurul (ființe din Tesalia în mitologia greacă cu trup de cal și bust de om) Chiron în medicină.
 
Când Ahile avea vârsta de 9 ani, prezicătorul Calhas a profețit că Troia nu va putea fi cucerită fără contribuția acestuia. Pentru a împiedica implicarea sa în război, mama sa l-a travestit în fată și l-a ascuns printre fiicele lui Licomed din Sciros, având și un băiat, Neoptolem, cu una din ele, Deidamia. Vicleanul Ulise/Odiseu, trimis de ahei în căutarea sa, s-a prezentat ca negustor și printre hainele arătate a strecurat câteva arme, în fața cărora războinicul Ahile și-a trădat interesul și a acceptat să se alăture apoi combatanților.
În momentul când solii aheilor/grecilor (Ahaia era regatul lui Agamemnon, conducătorul alianței grecilor) l-au chemat să participe la război, mama sa i-a prezis cele două variante ale viitorului său: o viață lungă și anonimă, dacă ar fi rămas, sau o moartă glorioasă în plină tinerețe, dacă s-ar fi înrolat.
 
El și-a condus mirmidonii pe o flotă de 50 de corăbii și a săvârșit mari fapte de vitejie, fiind protejat de zeițele Hera, soția zeului suprem Zeus, și Atena, zeița înțelepciunii.

Iliada

În cursul conflictului, Agamemnon și Ahile intră într-o dispută din cauza a două prizoniere troiene, Chriseis și Briseis. La cererea zeiței Atena, Ahile o eliberează pe Briseis, dar apoi refuză să mai participe la lupte. Pentru a compensa jignirea fiului său, Tetis obține de la Zeus ca soarta conflictului să fie favorabilă troienilor până când aheii ar fi reparat daunele morale produse lui Ahile. În pofida impresionantelor cadouri oferite de camarazii săi, Ahile rămâne în continuare în cortul său.
 
Doar cel mai bun prieten al său, Patrocle, îl convinge să-i acorde comanda mirmidonilor și să-i dea armura pentru a o purta în luptă, pentru ca adversarii să nu profite de disensiunile interne ale grecilor. Dar Patrocle este ucis de Hector, fiul cel mare al regelui Priam al Troiei și cel mai bun războinic al asediaților.
 

Moartea prietenului îl determină pe Ahile să revină în luptă și, cu ajutorul noilor arme făurite de zeul Hefaistos (zeul focului și metalurgiei), îl omoară pe Hector.

Moartea lui Ahile

Sursele târzii menționează încercările lui Tetis de a-l face pe copilul său nemuritor. Într-una dintre variante, zeița îl îmbăiază pe Ahile în râul Styx, care reprezenta granița dintre lumea viilor și cea a morților. Dar pentru că l-a ținut de călcâi, această parte a corpului copilului a rămas neudată.
Ca urmare, Paris, fratele mai mic al lui Hector și protagonistul războiului, l-a săgetat în călcâi cu ajutorul zeului Apolo (zeul luminii). Rana i-a provocat lui Ahile moartea și reprezintă originea expresiei „călcâiul lui Ahile”, care semnifică o vulnerabilitate majoră a unei persoane. O sursă negreacă este latinul Vergiliu (sec. I î.Hr.), care, în poemul Eneida, relatează evadarea din Troia distrusă a lui Eneas, ginerele lui Priam și strămoșul romanilor.
 
Grecul Arctinos (sec. VII î.Hr.) arată în poemul Etiopia, parte a ciclului homeric, cum Ulise și Aiax reușesc să recupereze cadavrul eroului din mâinile troienilor. În timp ce grecii îi expun pe trupul pe rug, conform ritului incinerației, sosesc Tetis, surorile sale și cele 9 Muze (fiice ale lui Zeus, inspiratoare ale artelor). Ele îl duc în „insula Leuce”, care este identificabilă cu actuala Insulă a Șerpilor de la vărsarea Istrului (Dunării) în Pontus Euxinus (Marea Negară).
 
Același Arctinos menționează că aheii îi construiesc un mormânt tumular, pe care geograful grec Strabon (sec. I î.Hr.-sec. I î.Hr.) îl plasează la capul Stigeion și precizează că era uriaș, fiind vizibil de la mare distanță. În mormânt s-a depus și urna cu cenușa lui Patrocle, aspect ce reprezintă simbolul prieteniei care continuă și dincolo de moarte. Arctinos adaugă că Ahile a ucis-o și pe amazoana Pentesileea, fiica lui Ares (zeul războiului), „de neam trac”.
 
Deoarece Tetis promisese armele fiului său celui care-i va recupera trupul, le-a acordat lui Odiseu, ceea ce a dus la conflictul acestuia cu Aiax și sinuciderea celui din urmă.

Personalitatea lui Ahile

Ahile a fost cel mai important erou al Războiului Troiei, fiind exponentul „timpurilor eroice” ale antichității grecești. Calitățile care l-au impus au fost: frumusețea, forța, curajul, spiritul războinic, atașamentul față de mama zeiță, capacitatea de a-și controla mânia și orgoliul când o cerea o voință divină, prietenia, mila.
 

Destinul lui Ahile prezintă un aspect aparte în contextul în care credința anticilor era fondată pe ideea că soarta omului era decisă de zei.
 
Imaginea reprezintă o ilustrație din cartea „Dobrogea. Gurile Dunării și Insula Șerpilor“, de Remulus Seișanu, lucrare disponibilă în Biblioteca Virtuală ZIUA de Constanța.

Bibliografie cronologică

GH. ȘTEFAN (coord.)/ACADEMIA RPR/INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE, Izvoare privind istoria României, vol. I, ed. Academiei RPR, 1964.
ANNA FERRARI,  Dicţionar de mitologie greacă şi romană, trad. E. Stoleriu, D. Cojocaru, D. Zamosteanu, Ed. Polirom, Iaşi, 2003.
CRISTI MITRAN, Destinul lui Ahile, www.bookblog.ro, 21 aprilie 2009.
HORIA DUMITRU OPREA, Cine a fost Ahile, „Istorii regăsite”, 21 februarie 2011, istoriiregasite.wordpress.com
 
Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.

Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
 
Istoria Dobrogei. Populație - popoare Antropogeneza în epoca paleoliticului inferior