Istoria Dobrogei - populație - personalități Herodotos (cca 484 î. Hr. - 425 î. Hr.)

Prin opera Istorii, grecul Herodot (sec. V î. H.) din Halicarnas (Bodrum, Turcia) își merită titlul de „părinte al istoriei” acordat după patru secole de juristul și politicianul roman Marcus Tullius Cicero (sec. I. î. H.).
 

Biografie

 
În opera sa, Herodotos/Herodot afirmă că s-a născut într-o familie aristocratică din orașul grec Halicarnas, azi Bodrum pe coasta sud-vestică a Turciei asiatice, aflat sub stăpânirea imperiului Persiei (Iran). Ca urmare, a fost educat acasă de un profesor particular. Deoarece familia sa era în opoziție față de tiranul Ligdamis, vasal al dinastiei persane a Ahemenizilor, în tinerețe a trăit în exil în insula grecească Samos din Marea Egee. Apoi, împreună cu alți exilați se întoarce în oraș și-l alungă pe tiran.
 

 
În continuare, își petrece viața călătorind în Europa (Macedonia, Marea Negară), Asia (Siria, Babilon) și Africa (Egipt și Libia). Rezultatul acestor cercetări/istoriai (greacă) personale a fost prima lucrare de istorie, pe care a întitulat-o chiar Istoriai.
Herodot a locuit o perioadă la Atena, unde citea în public capitole din lucrare conform obiceiului epocii și a cunoscut oameni de cultură din cercul marelui lider politic Pericles (cca 495 î. Hr. – 429 î. Hr.).
 
În 443 î. H, el a participat la fondarea de către atenieni a coloniei Turioi în sud-estul Italiei, pe locul fostei colonii Sybaris distrusă într-un conflict local.
 

Lucrarea Istoriai/Istorii

 
Istoriai a fost structurată de autor în 28 de logoi/capitole. Actuala împărțire în nouă cărți, care poartă numele mousoi/muzelor din mitologia greacă, esta datorată savanților care lucrau în sec. III î. Hr. la marea Bibliotecă din Alexandria (Egiptul dinastiei Ptolemeilor macedoneni). Acestea erau fiicele lui Zeus și Mnemosynei și erau inspiratoarele artelor: Clio/istorie, Euterpe/muzică și poezie lirică, Thalia/comedie, Melpomene/tragedie, Calliope/poezie epică, Erato/elegie, Polimnia/retorică și imnuri religioase, Terpsihora/dans și Urania/astronomie.
Tema lucrării este conflictul lumii grecești formată din polis-uri (orașe-stat) cu perșii, considerați barbari și aflați la apogeul puterii lor la sfârșitul sec. VI î. Hr. și începutul sec. V î. Hr. Deoarece cauza acestor războaie, numite și medice, a fost expansionismul Persiei, autorul a consacrat primele cinci cărți ascensiunii acestei puteri asiatice.
 
Istoricul este un narator talentat, în povestirea sa curgătoare combinată cu digresiuni găsindu-se și elemente de interdisciplinaritate modernă: geografie, antropologie, teologie, filozofie, politologie. Deoarece a obținut informații, mai mult sau mai puțin credibile, direct de la surse, opera sa a depășit din punct de vedere calitativ analele (cronicile) locale, genealogiile și epopeile (legendele) predecesorilor.

 
Pentru aflarea adevărului, Herodot a investigat trecutul prin combinarea diferitelor categorii de dovezi: mărturiile ocular/opsis, zvonurile si speculațiile/akoe și tradiția/ta legomena. Apoi a folosit rațiunea/gnome pentru a trage concluzii asupra faptelor. Termenul grec pentru metoda de cercetare este autopsie/„să vezi cu ochii tăi”.
 
Când nu manifestă suficient spirit critic în analizarea informațiilor primite, lasă faptele expuse la aprecierea cititorului. Cu toate că subliniază idealul politic de libertate al grecilor din metropole și din coloniile supuse de perși, istoricul îi prezintă în mod neutru pe aceștia din urmă, ceea ce l-a determinat mai târziu pe colegul său grec Plutarh (cca 46 d. H.-cca 120 d. H.) să-l considere „prieten al barbarilor”.
 

Geții în Istoriai

 
În timpul călătoriei pe țărmul Pontului Euxin (Marea Neagră), când a ajuns până la colonia greacă Olbia (vărsarea Bugului în M. Neagră), a obținut informații despre coloniile grecești de pe litoralul Marea Neagră, tracii din Balcani și sciții nomazi din stepele nordice (Ucraina și Rusia). Aceste știri sunt incluse în cartea IV și începutul cărții V, fiind legate de expediția din 513 î. Hr. a regelui persan Darius I cel Mare (522 î. Hr.- 486 î. Hr.) (# EVENIMENTE 22.11.2018) împotriva sciților înrudiți (grupul iranian al popoarelor indo-europene).
Cu această ocazie, geții sunt menționați pentru prima dată în izvoare scrise, ei fiind singurii dintre traci care s-au opus „Marelui Rege”.
 
Deși au fost înfrânți și supuși, istoricul grec îi considera „cei mai drepți și viteji dintre traci”. De asemenea, Herodot prezintă legenda zeului lor Zamolxis, despre care informatorii greci îi spuseseră că fusese un sclav al lui Pitagoras (cca 580 î. Hr. – cca 495 î. Hr.), concluzia sa fiind că Zamolxis trăise cu mult înaintea marelui filozof și matematician grec din insula Samos.

De asemenea, Herodot prezintă date despre colonia greacă Histria (județul Constanța) și relațiile acesteia cu sciții din regiunea Olbiei.
 

Semnificația operei

 
Rolul său de pionier în evoluția disciplinei istoriei a fost recunoscut încă din antichitate de către juristul și politicianul roman Marcus Tullius Cicero (106 î. Hr. – 43 î. H.), care l-a supranumit „părintele istoriei”. Specialistul în istoriografie antică Arnaldo Momigliano (1908-1987) concluziona în 1958 în legătură cu credibilitatea lucrării lui Herodot: „Am strâns suficiente dovezi pentru a putea afirma că este credibil. Orientaliştii l-au supus pe Herodot unei analize atente în lumina arheologiei şi a limbilor pe care acesta nu le înţelegea şi au constatat că a descris în mod exact ceea ce a văzut şi a consemnat cu fidelitate ceea ce a auzit. Greşelile existente sunt fie pentru că persoanele care i-au oferit informaţii l-au indus în eroare, fie pentru că el a înţeles greşit ceea ce i s-a spus.”
 
Bibliografie cronologică
 
ARNALDO MOMIGLIANO, The place of Herodotus in the history of historiography, „History”, Wiley, New Jersey/USA, vol. 43, no. 147, 1958, p. 1-13.
ADELINA PIATKOWSKI & FELICIA VANȚ-ȘTEF, Herodot. Istorii, 2 vol. București, 1961-1964.
DIONISIE PIPPIDI, Studii de istorie a religiilor antice. Texte și interpretări, București, 1969, p. 15-35.
***, Proză istorică greacă, București, 1970, p. 35-162 (M. NASTA).
*** Enciclopedia civilizației grecești, trad. Ioana & Sorin Stati (fr. 1966), ed. Meridiane, București, 1970, 574 p.
DIONISIE PIPPIDI (coord.), Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X, Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 324-325 (Herodotos/D. P.)
HORIA DUMITRU OPREA, Cine a fost Herodot?, „Istorii regăsite”, 3 octombrie 2011 (istoriiregasite.wordpress.com)
 
Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.

Citeşte şi:
 
Colaborare ZIUA de ConstanţaCălătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja 
 
Istoria Dobrogei. Evenimente (513 î. Hr.) Expediția regelui persan Darius I împotriva sciților (galerie foto)