Marţi în Săptămâna cea Luminată pe drumul Emausului

După ce îngerii au spus Maicii Domnului şi Femeilor Mironosiţe că Iisus a Înviat, acestea au vestit ucenicilor şi celorlalţi, dar nimeni nu le-a dat crezare: ,,Şi cuvintele... au părut înaintea lor ca o aiurare”.
Atunci Petru a vrut să se convingă şi ajungând a găsit Mormântul gol, iar deoparte erau giulgiurile: ,,Şi a plecat, mirându-se în sine de ceea ce se întâmplase”.
Erau prea speriaţi după toate cele petrecute ca să se mai gândească la tot ce le vorbise Domnul, şi veniseră cu ,,miresmele pe care le pregătiseră”.



În aceeaşi zi pe drumul Emausului, care era un sat departe de Ierusalim, la aproximativ 10 km, doi dintre ucenici, pe nume Luca şi Cleopa, se întorceau acasă şi în drumul lor erau preocupaţi, tulburaţi, de tot ce a pătimit Învăţătorul: ,,vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea”.
Şi Iisus s-a apropiat de ei, dar nu L-au recunoscut deoarece ,,ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască”.
O întâlnire memorabilă care a rămas în Evanghelia după Luca XXIV, 12-35.
Nici nu şi-au închipuit că ,,străinul” care li se alăturase pe Cale, poate fi chiar Domnul. Parcă contrariaţi că acest acest om nu este interesat de frământările lor, Îl întreabă; ,,Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el în zilele acestea? Cele despre Iisus Nazarineanul, Care era prooroc puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor. Cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri, iar noi nădăjduiam că El este Cel ce avea să izbăvească pe Israel, şi, cu toate acestea, astăzi este a treia zi de când s-au petrecut acestea”.
I-au povestit că Femeile mironosiţe au fost dis-de-dimineaţă la Mormânt şi au găsit piatra dată la o parte, iar îngerii le-au spus că Iisus a Înviat, aşa precum le-a promis: ,,a treia zi după Scripturi”.
Şi s-au dus şi ei să constate cele povestite dar ,,pe El nu l-au văzut”.
Îi atenţionează că nu ar trebuie să fie surprinşi de cele auzite, căci Scripturile vorbesc despre Învierea lui Iisus. Dar adresarea priveşte întreaga omenire, care trebuie să ştie cine este Fiul Omului şi cercetând  Scripturile, oricine poate să se lămurească.
,,O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima ca să credeţi toate câte au spus proorocii. Nu trebuia oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în slava Sa?”
Vor fi judecate neamurile pentru această nepăsare... când va suna trâmbiţa Arhanghelului şi vor vedea pe norii cerului pe Iisus; în clipa aceea trebuie să-L recunoaştem pe Împăratul Lumii văzute şi nevăzute. 

Se apropiau de sat şi era spre seară, dar L-au rugat pe acest ,,călător"să găzduiască la ei, şi pentru că au insistat a rămas. Fiind primitori de oaspeţi L-au invitat la masă şi ,,luând El pâinea, a binecuvântat şi, frângând, le-a dat lor”.
Aceasta este prima Sf.Liturghie după Înviere: ,,Şi s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut”. 
Doamne, ce Sfinte Taine şi Sf. Euharistie ne-ai lăsat...şi porunca ,,Aceasta s-o faceţi întru pomenirea Mea”! 
Şi-au reproşat că nu L-au recunoscut, însă ,,El s-a făcut nevăzut de ei”.
În grabă s-au întors din nou la Ierusalim şi au spus Apostolilor că L-au văzut pe Domnul cel Înviat şi tot ce le-a spus!
Aceasta este Sf. Evanghelie care s-a citit astăzi la Sf. Liturghie în a treia Zi de Paşti. 
De-a lungul veacurilor mulţi s-au chinuit să nu meargă pe acest ,,drum", de teamă că s-ar putea ,,întâlni" cu Iisus Hristos, aşa că au început să contrazică logica argumentelor Învierii şi au năpădit viaţa credincioşilor cu năstruşnice ipoteze pentru a conferii creştinismului doar,,aura” unei legente. Şi astfel, de la început atacă Învierea cu vehemenţă şi fără încetare. Potrivnicii au scornit ,,teorii” numai ca Adevărul să nu ajungă în sufletul omului şi au dat încă de pe ,,atunci” bani grei ostaşilor care păzeau Mormântul, ca să nu spună ce-au văzut cu adevărat.
,,Iată unii din strajă, venind în cetate, au vestit arhiereilor toate cele întâmplate. Şi adunându-se ei împreună cu bătrânii şi ţinând sfat, au dat bani mulţi ostaşilor, Zicând: Spuneţi că ucenicii Lui, venind noaptea, L-au furat, pe când noi dormeam. Şi de se va auzi aceasta la dregătorul, noi îl vom îndupleca şi pe voi fără grijă vă vom face. Iar ei, luând arginţii, au făcut precum au fost învăţaţi. Şi s-a răspândit cuvântul acesta între Iudei, până în ziua de azi (Matei XXVIII,11-15).
Au scornit teoria furtului în pripă şi au rostogolit-o prin mijloace ,,clasice”, fără a ţine seama de martori. Longhin sutaşul care L-a împuns cu suliţa pe Hristos în coastă ,,cuprins” de Înviere, nu mai poate minţi şi refuză răsplata Sinedriului şi propovăduieşte cu tărie Învierea. Gărzile romane răspundeau cu viaţa dacă nu-şi făceau datoria şi drept dovadă că toţi ştiau de cele întâmplate, este că Legionarii romani în număr de şaisprezece nu au fost pedepsiţi. Maica Domnului, Apostolii şi cei din grupul mironosiţelor erau prea săraci ca să mituiască straja. Fecioara Maria vine pe Golgota doar cu un coş cu ouă, ca să îmblânzească răutatea soldaţilor. Ce să facă Apostolii cu un Hristos mort, care i-a dezamăgit şi S-a lăsat Răstignit pe Cruce? Mai puteau ei să propovăduiască şi să moară pentru un asemenea Mântuitor? Ştim că atunci când li se arată după Înviere erau aşcunşi de frica iudeilor, într-o casă de la marginea Ierusalimului! O religie precum Creştinismul, nu se poate întemeia şi continua... pe un ,,cadavru” furat! Nici iudeii nu aveau interes ca Iisus să dispară şi au luat toate măsurile de precauţie: ,,Doamne, ne-am adus aminte că amăgitorul Acela a spus, fiind încă în viaţă: După trei zile Mă voi scula. Deci, porunceşte ca mormântul să fie păzit până a treia zi, ca nu cumva ucenicii Lui să vină şi să-L fure şi să spună poporului: S-a sculat din morţi. Şi va fi rătăcirea de pe urmă mai rea decât cea dintâi.

Pilat le-a zis: Aveţi strajă mergeţi şi întăriţi cum ştiţi. Iar ei, ducându-se, au întărit mormântul cu strajă, pecetluind piatra” (Matei XXVII,63-66). 
Dacă preventiv L-ar fi luat căpeteniile arhiereilor, atunci când Apostolii propovăduiau Învierea, ar fi venit cu proba... Ştim psihologia hoţului care face jaf la locul faptei, atunci când pradă! Dar în Mormânt era totul într-o ,,rânduială”, giulgiul şi mahrama înfăşurate şi puse deoparte. Milioane de pelerini din toată lumea vin să vadă şi azi un Mormânt gol....dar dătător de Viaţă. Timp de 40 de zile îi încredinţează pe toţi care cred în El,  pentru a avea curajul unei mărturii adevărate. Ipoteza letargiei şoptită cu viclenie lumii a strecurat mult ,,venin”: de fapt Iisus nu a murit, ci doar a leşinat, sau a fost în comă şi la răcoarea Mormântului s-a trezit. Moartea biologică este confirmată de ştiinţă în momentul când din coasta Mântuitorului a curs sânge şi apă.
Îngroparea într-un mormânt nou săpat în calcar produce imediat asfixierea! Cum ar fi putut să dea un ,,muribund” la o parte piatra, care era foarte mare? Amintiţi-vă Calvarul şi Drumul Crucii în Săptămâna Mare!
Mai putea lăsa El impresia unui Atotputernic, când a fost ajutat să-şi ducă Crucea... dacă nu era şi Dumnezeu adevărat?
Pregătirea pentru înmormântare era specifică Orientului; înfăşurat în pânză de giulgiu, uns cu aromate şi uleiuri speciale, produc sufocarea. Un Mesia cu puterile vlăguite, în faţa Apostolilor? Cum s-au vindecat aşa de repede rănile? Semnele erau încă vizibile. Apostolul Toma cere probe, să vadă.... Învierea! Unii sceptici încercând să ,,explice" , au afirmat că totul a fost o halucinaţie că, Învierea s-a petrecut doar în mintea unora; ca o autosugestie, o exaltare, credulitatea unor persoane habotnice sau psihopate. Dar ce părere aveţi de miliardele de creştini Botezaţi în numele Sfintei Treimi? Maica Domnului şi toţi ceilalţi care au venit la Mormânt, au fost surprinşi...şi cuprinşi de spaimă nu au spus nimănui. ,,El a stat în mijlocul lor şi le-a zis: Pace vouă. De ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce se ridică astfel de gânduri în inima voastră? Vedeţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că duhul nu are carne şi oase, precum Mă vedeţi pe Mine că am. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale. Iar ei încă necrezând de bucurie şi minunându-se, El le-a zis: Aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei i-au dat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure de miere. Şi luând, a mâncat înaintea lor” (Luca XXIV 36-43). 
Trupul Mântuitorului este acelaşi, însă spiritualizat, nu se dezintegrează decât în mintea necredincioşilor. Învierea nu este simbol sau renaştere a primăverii, ci Biruinţa asupra răului, minciunii, întunericului şi morţii.  Biserica este întemeiată pe Credinţa Învierii şi propovăduieşte acest Adevăr! Emausul este,,drumul" vieţii noastre şi suntem nişte călători care trebuie să-L întâlnim, altfel am trăit fără rost! Domnul nostru Iisus Hristos nu ne lasă singuri şi este mereu cu noi. Veniţi la Sfânta Liturghie! Învierea este O Minune, demnă de Dumnezeu! De aceea, Mare este Taina Creştinătăţii...
Hristos a Înviat!