NATO este garanția vitală a Rusiei

        „Criza ucraineană” a produs și produce enorm de multe comentarii, unele pertinente și multe altele doar speculații ale unor oameni care vor să fie băgați în seamă. Nu am pretenția de fi un analist politic, dar ca un om care a făcut mulți ani cercetări și studii în domeniul istoriei relațiilor internaționale, privind mai cu seamă zona răsăriteană a lumii, cred că pot să-mi îngădui să atrag atenția celor interesați asupra unui aspect al problemei, care a fost ignorat până acuma, cel puțin în materialele citite de mine. În plus, am lucrat aproape 10 ani ca ambasador al României în două foste republici sovietice răsăritene, unde am văzut la fața locului ce a însemnat stăpânirea rusească de secole asupra acelor popoare. Dar, îi înțeleg pe cei care vor gândi, la prima vedere, că afirmația tranșantă din titlul  acestui articol este surprinzătoare și puțin credibilă, chiar deplasată.  Să vedem dacă este chiar așa!

       Am fost întrebat de prieteni și cunoștințe despre pericolul din apropierea noastră. Desigur, oamenii sunt îngrijorați. Îmi exprim de la început convingerea că invadarea din nou a unui teritoriu, fie și restrâns, al Ucrainei sau al unei alte țări vecine va fi o greșeală fatală pentru Rusia. Lumea se află în plină reașezare pe trepte.  Rusia vrea să prindă o treaptă cât mai înaltă. Dar, dacă nu este suficient de atentă este posibil să cadă jos de tot. Asta e părerea mea! Am mai avut ocazia, chiar cu mulți ani în urmă, să-mi exprim opinia, verbal sau în scris, dar concis, asupra viitorului sistem geopolitic. Revin aici cu o scurtă expunere la obiect. Nu sunt primul care zice că lumea se îndreaptă din nou către bipolarism, numai că unul dintre actori se schimbă cu unul și mai periculos, decât cel dinainte. Adică, locul URSS, din vremea „Războiului rece”, este luat de China. Nu intrăm aici în motivele acestei mișcări la scară planetară, căci ele sunt la vedere. China este deja un actor global și nu cred că există ceva sau cineva care să o împiedice, cel puțin la ora actuală,  să urce pe poziția de colider al omenirii. Teama mea cea mare este că ea ar putea dori să fie unicul lider!

    Așadar, de acum încolo, problema majoră pentru Omenire cred că este China și nu Rusia. Aceasta din urmă a trecut deja pe locul trei și să zică mersi că este acolo. Toată tevatura produsă de Rusia lui Putin, îndeosebi din 2014 încoace, nu are alt scop decât de a se legitima printre primii trei lideri ai omenirii. Rivalul principal al Rusiei nu mai este SUA sau NATO, ci China, iar mai încolo va fi, poate, India sau Japonia (pentru locul al III-lea !). Rapida ascensiune a Chinei este un pericol major în primul rând pentru Rusia, care este încă stăpâna unui imperiu eurasiatic imens, ocupând jumătate din Europa și jumătate din Asia. America și Europa apuseană sunt în afara ariei de interes geopolitic fundamental a Chinei, chiar dacă rachetele de acum pot atinge rapid orice punct de pe glob. În acest context geopolitic, Rusia cred că dorește neapărat să atragă atenția SUA și NATO că este un rival redutabil, dar și un partener de bază, poate cel mai de seamă. Amenințările cele mai primejdioase pentru Rusia sunt cele din răsăritul ei și nu cele din apus. Într-un viitor nu prea îndepărtat, Rusia ar putea pierde, în mod concret, întregul său teritoriu de până la Ural, dacă nu și mai mult. China are nevoie de spațiu vital, pentru populația sa care se apropie de două miliarde. Pe când populația Rusiei este în continuă scădere numerică. Siberia ar putea fi soluția cea mai fezabilă pentru problema demografică a Chinei. Se află deja acolo milioane de chinezi, care lucrează cu râvnă, ca niște furnici nevăzute. Nu se poate ca Rusia să nu fie preocupată prioritar de o asemenea perspectivă, care este terifiantă pentru existența ei, nu numai ca putere globală, ci și ca entitate politică regională. Această amenințare uriașă nu poate fi contracarată decât de o forță pe măsură. Nu cred că Rusia poate să facă față de una singură la acest pericol. Unica soluție pentru ea este parteneriatul cu NATO. De altminteri, dacă vă amintiți, în 2004, mi se pare, a fost lansată în spațiul public  ideea aderării Rusiei la NATO. Știrea a surprins pe toată lumea și foarte mulți au luat-o ca un fake news. De fapt, cred că era  o inițiativă a serviciilor secrete de testare și de pregătire a opiniei publice mondiale. Vremea acceptării Rusiei în NATO sau, cel puțin, începerea cooperării strategice dintre acești vechi inamici globali cred că nu este departe. Pe de altă parte, nici Occidentul nu își poate permite să lase Rusia la mâna Chinei și să se confrunte apoi cu aceste două mari puteri. Menținerea echilibrului de forțe impune Occidentului menajarea Rusiei și colaborarea cu ea, inclusiv și îndeosebi pe plan politico-militar. Altminteri, China are toate șansele să fie lider unic al lumii, ceea ce nu cred că ar fi bine!!!

      În același timp, cred că este necesar să se țină seama și de lecția istoriei. Cunosc destul de bine și istoria Rusiei și pe cea a Chinei. Sunt două popoare cu o bogată experiență istorică, de toate felurile. De-a lungul istoriei lor, ambele țări au avut și reușite și căderi din cele mai mari. Dar, pentru a înțelege ziua de astăzi și pe cea de mâine trebuie avute în vedere constantele istoriei.  Liniile politice externe ale Rusiei și Chinei sunt marcate, deopotrivă, atât de răbdare proverbială și tenacitate ascunsă, cât și de neîncredere în alții și lipsă totală de scrupule. Atât Rusia, cât și China au încălcat, au distrus, au nimicit fără cea mai mică reținere tot ceea ce le putea împiedica atingerea obiectivelor urmărite. Ambele state nu pot fi conduse decât de regimuri autoritare sau dictatoriale, chiar brutale.  Democrația se află încă departe de aceste spații și nu poate fi implementată acolo cu forța. Judecata, ambițiile și resentimentele liderului suprem din China sau Rusia pot influența deciziile la nivelul statului. Deci, putem să ne așteptăm la orice fel de acțiune din partea acestor mari state. Dar, rațional ar fi ca Rusia să evite orice fel de conflict la granița sa vestică, mai bine zis orice acțiune care ar pune-o în confruntare cu Occidentul, adică cu NATO șI UE. Reizbucnirea unui nou război, fie și unul „rece”, cu statele apusene ar fi total potrivnică interesului vital al Rusiei. Situația actuală din lume este mult schimbată față de cea de acum 70-75 de ani, și această schimbare nu a fost și nu este în favoarea Rusiei. Nu cred că Putin va îndrăzni din nou să invadeze Ucraina, dar se va folosi de prilej pentru a încerca să legalizeze raptul teritorial din 2014. Mă tem că marea concentrare de trupe rusești la granița Ucrainei are, de fapt, acest scop. Cred că totul depinde acuma de fermitatea Occidentului în materie de apărare a principiilor de drept internațional.
 
Despre Tasin Gemil
Născut în Medgidia, pe 21 septembrie 1943, într-o familie de origine musulmană, Tasin Gemil a urmat cursurile Școlii elementare de șapte ani cu predare în limba tătară din Medgidia (1949-1956), apoi Liceul Mixt din Medgidia - actualmente Liceul teoretic „Nicolae Bălcescu" (1956-1960), și apoi cursurile Facultății de Istorie-Filozofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza" din Iași.
În iunie 1976 a susținut teza de doctorat, la Universitatea „Al.I.Cuza” Iaşi, cu titlul: „Ţările Române în contextul politic internațional” (1621-1672) (publ. la Editura Academiei Române, în 1979, 231 pag.)
În anul 1999, Tasin Gemil a primit titlul de Cetățean de Onoare al localității natale.
Cariera profesională:
- 1965-1966: profesor, Liceul Eforie Sud, Constanţa;

- 1966-1977: cercetător ştiinţific, Institutul de istorie şi arheologie „A.D.Xenopol” Iaşi;
- 1977- 1984: arhivist principal, Direcţia Generală a Arhivelor Statului, Bucureşti;
- 1984-1998: istoric pr., cercetător ştiinţific pr., Institutul de istorie „N. Iorga” Bucureşti;
- 1991-1995: conf.univ. , Universitatea „Ovidius” Constanţa;
- 1995-2009: prof.univ., Universitatea „Ovidius” Constanţa;
- 1991- 1998: șeful Catedrei de istorie veche și medie, Universitatea „Ovidius” Constanța;
- 1996- prezent: conducător de doctorat în specializarea „Istoria relaţiilor internaţionale”
- 1999-2008: director al Școlii doctorale de la Facultatea de istorie și științe politice, Universitatea „Ovidius„ Constanța;
- 2004-2008: prorector al Universităţii „Ovidius” Constanţa;

- 2005 (din): fondator şi director al Centrului de Studii Eurasiatice; întemeietor și redactor-şef al Revistei Române de Studii Eurasiatice, Universitatea „Ovidius” Constanţa;
- 1998-2003: primul ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Azerbaidjan;
- 2004-2007: ambasadorul României în Turkmenistan;
- 2008-prezent: prof.univ., Universitatea „Babeş-Bolyai” ClujNapoca;
- 2008-prezent: fondatorul și directorul Institutului de Turcologie şi Studii Central-Asiatice; întemeietorul și redactorul-șef al publicației Studia et Documenta Turcologica ( a ajuns la vol. 5)
Activitatea comunitară şi politică:
- fondator şi primul preşedinte al Uniunii Democrate a Tătarilor Turco-Musulmani din România (dec.1989-iul.1990).
- deputat în Parlamentul României (1990-1996);
- secretar al Comisiei permanente pentru învăţământ, cercetare ştiinţifică, tineret şi sport din Camera Deputaţilor (1992-1996);
- membru al delegaţiei permanente a Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a NATO (1991-1992);
- membru al delegației permanente a Parlamentului României la Adunarea Parlamentară a Organizaţiei pentru Cooperare Economică la Marea Neagră (AP-OCMN) (1993-1996);
- Adeverința nr.11126, din 26 noiembrie 2009, emisă de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, atestă faptul că lui Tasin Gemil „nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securității”.
 Activitatea ştiinţifică, culturală şi diplomatică
- 8 volume de autor (3209 pagini publicate), 8 cărți coautor, 8 cărți coordonator, cca. 100 de studii ştiinţifice în reviste de specialitate din ţară şi din străinătate, cca.60 de recenzii, polemici şi note bibl.; mai mult de 100 de comunicări ştiinţifice la manifestări ştiinţifice interne şi internaţionale. Câteva sute de articole şi interviuri în ziare româneşti şi străine; peste 200 de emisiuni radio şi TV în ţară şi străinătate, însumând mai mult de 60 ore de emisie.
- In calitate de ambasador român a elaborat aproxim. 1500 de documente diplomatice.
- A iniţiat şi organizat peste 30 de reuniuni ştiinţifice şi culturale pe plan naţional şi internaţional.
- A înfiinţat şi condus câteva asociaţii ştiinţifice şi culturale, între care „Asociaţia Cultural-Ştiinţifică România-Turcia”, „Asociatia Culturală Azerbaidjan- România”, „Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă şi Cultură Turco Tătari din România”. A fost vicepreşedinte al Ligii Române de Prietenie cu Lumea Arabă, vicepreședinte al Societăţii Europene a Mării Negre, vicepreşedinte al Asociaţiei „Drumul Mătăsii”; membru în Comitetul de red. al ”Revue Roumaine d’Histoire” (câtiva ani).
- Fondator şi redactor şef al „Revistei Române de Studii Eurasiatice”, Universitatea Ovidius Constanţa; fondator şi red.-șef al revistei „Studia et Documenta Turcologica”, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca.
Colegii de breaslă i-au dedicat două volume de studii ştiinţifice, cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani (Istorie şi Diplomaţie în Relaţiile Internaţionale. Omagiu Istoricului Tahsin Gemil, coord.Daniel Flaut, Iolanda Ţigiliu, Ovidius University Press, Constanţa, 2003, 459 pag.) şi la împlinirea vârstei de 70 de ani (Contemporary Research in Turcology and Eurasian Studies. A Festschrift in Honor of Professor TASIN GEMIL on the Occasion of His 70th Birthday, eds.Stoica Lascu and Melek Fetisleam, Presa Universitară Clujeană, 2013, LXXVIII + 1056 pag.)
Domenii predilecte de cercetare:
- Istoria relaţiilor româno-otomano-tătare; istoria, cultura şi situaţia actuală a popoarelor din lumea turcică (Turcia, Asia Centrală, Crimeea, Caucaz, regiunea Volga-Ural)
Titluri şi premii:
- Membru corespondent al Societăţii Turce de Istorie (Türk Tarih Kurumu) din Ankara (din 1988);
- Premiul „Nicolae Iorga” al Academiei Române (1991);
- Premiul „Radu Rosetti” al Fundaţiei Culturale „Magazin Istoric” (1993);
- Cetăţean de onoare al municipiului Medgidia (din 1999);
- Profesor onorific al International University of Baku (din 2001);
- Titlul „Prieten al Azerbaidjanului” conferit de societatea civilă (ziarişti) din această ţară (2002);
- „Letter of Gratitude” a Academiei de Științe a Republicii Tatarstan, Federația Rusă (2010);
- „Scrisoarea de Recunoștință” (Blagodarstvennoe Pismo) a Președinției Consiliului de Stat al Republicii Tatarstan, Federația Rusă (2012);
- Titlul de ”Personalitate Monumentală a Populației Turco-Tătare din România”, conferit de Centrul Cultural Turc ”Yunus Emre” din București (2012);
- Titlul de „Senator de onoare” al Institutului Cultural Român „pentru serviciile de excepție aduse susținerii și promovării culturii române” (2013);
- Decorat cu medalia de argint „Pentru Merite în Știință” (Za Dostiszenija v Nauke) a Academiei de Științe a Republicii Tatarstan, Federația Rusă (2013);
- „Membru onorific” al Academiei Oamenilor de Știință din România (2015);
- „Membru străin” al Academiei de Științe a Republicii Tatarstan, F.Rusă (2016).