Nava-școală „Mircea”, la 80 de ani

Sunt profesii ce pentru a fi însuşite au nevoie de componenta practică, marinăria fiind una dintre ele. De la înfiinţarea primei şcoli de marină, în anul 1872, la Galaţi, s-a pus problema achiziţionării unui velier necesar instruirii elevilor. Bricul Mircea, căci aşa l-a botezat naşul său, ministrul plenipotenţiar al României în Anglia, Ion Ghica, a sosit în portul Galaţi, în ziua de 12 august 1882, venind din Londra, unde fusese construit. La bordul său s-au format peste 40 de promoţii de marinari, navigând pe Mediterana, Atlantic, Baltica, Marea Nordului ş.a. Ultimul marş pe mări străine, l-a efectuat în anul 1926. Bătrâneţea îl ţinea la ancoră pe bricul Mircea; din nevoie s-a născut ideea construirii unui alt velier, mai mare, modern, cu motor. A fost ales Şantierul Blohm und Voss din Hamburg. Comanda a fost semnată la 26 ianuarie 1938, de către Radu Irimescu, ministrul Aerului şi Marinei, fiul amiralului Ilie Irimescu. El însuşi a fost ofiţer cu studii de marină în ţară şi la Kiel, brevetat ofiţer de aviaţie, în iulie 1916.

Se cuvine amintit faptul că pentru a perpetua spiritul Mircea, născut la bordul bătrânului bric, marinarii – activi sau în rezervă, ori retragere – au pornit o laborioasă campanie de strângere de fonduri în vederea construirii navei-şcoală, încă din anul 1937. Sub îndemnul Cât de puţin, dar de la toţi, Liga Navală Română, prin publicaţia sa Marea Noastră, a iniţiat liste de subscripţie, primul care a donat din caseta personală a fost regele Carol al II-lea. Au contribuit la strângerea celor şase milioane de lei de la elevi de gimnaziu, până la membri ai Senatului şi Camerei Deputaţilor. De asemenea, apeluri au fost lansate şi de ziarul Universul. Bani pentru noua navă-şcoală au venit de pe întreg teritoriul României Mari! Nava a costat 120 de milioane de lei.

După aproape şase luni de muncă, velierul a fost lansat la apă în ziua de 22 septembrie, naşa, soţia consulului român la Berlin, V. Brabieţeanu, a rostit: Din înalt ordin te botez cu numele de “Mircea”!  După încă o jumătate de an, nava a primit la bordul său primul echipaj format din marinari români, sub comanda comandorului August Roman. Pavilionul naţional a fost ridicat în ziua de 27 martie 1939. După două zile, Mircea a pornit către ţară, onorat la plecare de salutul fratern a o mie de sirene şi însoţit până în larg de consoarta germană “Horst Wessel”, ca de un alb scutier… Primul popas l-a făcut în portul britanic Southampton. Apoi a tăiat cu semeţie, în Golful Biscaya, valuri tari şi contrarii şi a ancorat în portul Lisabona. La 22 aprilie, nava a trecut Gibraltarul, luând cap compas Malta -  La Valletta. După ce a înfruntat cu destoinicie şi curaj o furtună de gradul 10, echipajul a căpătat încredere totală în tânărul velier, cu care-n ziua de 5 mai, a traversat strâmtorile Dardanele şi Bosfor. După două zile, nava a adăstat pentru prima dată în rada unui port românesc – Bacic -, unde a rămas timp de zece zile, pentru a se pregăti de sărbătoarea intrării în portul-mamă Constanţa. A fost întâmpinat de şalupele Salvamarului şi de hidroavioane şi condus la dana 3, unde-l aştepta veteranul valurilor, bătrânul glorios bric Mircea, pregătit să predea ştafeta. A acostat în acordurile fanfarei Marinei şi în uralele celor prezenţi – printre ei se aflau şi cadeţii Şcolii Navale, care priveau cu ochi sclipitori statura grandioasă a noului vas-şcoală. A vasului lor!

A urmat un fastuos ceremonial militar, la care au luat cuvântul comandantul Marinei Regale, viceamiral Petre Bărbuneanu, şi ministrul Aerului şi Marinei, general Paul Teodorescu. Emoţionant a fost cuvântul rostit, la banchetul ţinut pe motonava Transilvania, de către amiralul Sebastian Eustaţiu, fost comandant al bricului. Acesta a încheiat cu un îndemn testamentar, valabil şi astăzi: Marinarii prezentului să privească spre cei ai trecutului, să-i întreacă chiar în drumul lor pe întinsul apelor. Spiritul Mircea să fie menţinut şi transmis din generaţie în generaţie, în vecii vecilor!

La sfârşitul lunii mai, cadeţii anilor I şi II ai Şcolilor Marinei, împreună cu zece elevi aleşi de la liceele militare, s-au ambarcat în vederea executării marşului de instrucţie. Dar, mai întâi, au primit ordin de a participa la lansarea la apă a puitorului de mine Amiral Murgescu, în Şantierul Naval Galaţi. Aici, nava a primit vizita suveranului. La revenirea în portul Constanţa, au fost reluate pregătirile intense în vederea efectuării celui dintâi voiaj de instrucţie. Marşul a început pe 3 iulie şi a cuprins bazinul de vest al Mediteranei, apoi a continuat de-a lungul coastei africane, până la Alexandria, de unde nava a revenit în ţară, în ziua de 3 septembrie 1939, fără a mai face alte două escale ce erau prevăzute în programul marşului. Deasupra Europei se ridicau norii grei ai războiului…

Cei 76 de cadeţi ai Şcolii Navale au primit la urcarea pe navă jurnale de bord, în care şi-au consemnat zilnic activitatea. Lecturarea unui astfel de jurnal este interesantă şi plăcută şi astăzi, dar, mai ales, emoţionantă. Mircea este numit adeseori, cu simpatie, băiatul, fiind părtaş la toate cele petrecute pe timpul voiajului. Amintirile nu mor!

În anul următor, a fost întreprins un mars de-a lungul coastei, de la Balcic la Sulina. Pe când se îndrepta către Insula Şerpilor, comandantul navei a primit ordin să intre imediat în portul Constanţa. Era ziua de 26 iunie 1940… Mai apoi, pentru a nu fi expus direct bombardamentelor, bricul a fost dus pe fluviu, iar în septembrie 1944, a luat drumul captivităţii. Precum o pasăre în colivie cu aripile/velele strânse, a stat în portul Odessa, revenind Marinei Militare Române în cadrul unui ceremonial pompos, în ziua de 27 mai 1946.  


În următorii trei ani, nava a devenit gazdă permanentă a elevilor Şcolii Navale, efectuând voiaje scurte, în apele teritoriale. În anul 1956, Mircea a participat la un marş internaţional, vizitând porturile Varna, Burgas şi Sozopol. Anul 1959 a adus o transformare nedorită pentru navă, aceea de navă-bază, pentru a nu intra în categoria navelor dezafectate. La sărbătorirea Zilei Marinei din anul 1964, s-a luat hotărârea ca Mircea  să fie reparat şi modernizat, adoptându-se soluţia optimă, fiind ales şantierul constructor de la Hamburg. În anul 1965, s-a format o grupare de trei nave: Mircea şi remorcherele Voinicul şi Viteazul.  Acestea au părăsit portul Constanţa în ziua de 12 octombrie. A urmat un marş anevoios, cu peripeţii, s-a navigat pe mare cu furtună de gradul 7 şi chiar 8. Dar momente dramatice au trăit marinarii români, în Golful Biscaya, recunoscut pentru furtunile provocatoare de naufragii. La un pas a fost şi Mircea, dar destoinicia marinarilor, ajutaţi şi de piloţi francezi, a făcut ca nava să ajungă în ziua de 19 ianuarie 1966, la dana 7 a Şantierului Blohm und Voss, Hamburg. În luna septembrie, lucrările la navă s-au încheiat şi din ţară au sosit, pe o navă comercială, ca civili, cadeţii anilor II şi III ai Şcolii Superioare de Marină. Au urmat probe pe Elba, ieşind chiar pe Marea Nordului. Mircea  a pornit către ţară în ziua de 10 octombrie, întinerit şi întărit. Biscaya a însemnat o nouă provocare. La Constanţa, nava a acostat în ziua de 7 noiembrie. În vara anului următor, Mircea a efectuat un mars de instrucţie dincolo de cortina de fier, vizitând porturile Toulon şi Portsmouth.

A urmat o perioadă benefică pentru cadeţii români, marşurile de instrucţie fiind adevărate etape de ucenicie temeinică. Un moment memorabil a fost traversada atlantică, efectuată în anul 1976. Iată că după 37 de ani, visul american se împlinea! Cel dintâi voiaj Mircea trebuia să-l întreprindă în S.U.A., pentru a participa la Expoziţia Universală New York 1939, dar degradarea situaţiei internaţionale nu i-a permis. Şase luni a durat marşul – din 4 martie până-n 30 august.  A fost cel mai lung marş, complex şi nu lipsit de peripeţii, mai ales pe perioada regatei.

În anul 1994, Mircea a început să dea semne de oboseală. Pe 4 octombrie a părăsit portul-mamă Constanţa şi a doua zi a acostat la Brăila, la Şantierul Naval. Au urmat opt ani grei, de tergiversări, de erodări, dar tenacitatea este o calitate definitorie a marinarului. Comandantul navei a rămas pe comandă, neclintit în crezul său că va pleca de aici înapoi, la Constanţa, cu nava revigorată, întinerită. Trăirile intense legate de Mircea le-au avut toţi cei care l-au iubit. S-a lansat de către Liga Navală Română Semnalul S.O.S. pentru “Mircea”, simbol al Naţiunii Române, s-a deschis un cont bancar şi s-a adresat opiniei publice îndemnul: Cât de puţin, dar de la toţi. Şi iată că într-o superbă dimineaţă de sfârşit de aprilie, din aburul mării, precum Olandezul zburător, maiestuos, falnic, mult-doritul Mircea a revenit acasă, la Constanţa. Din anul următor, 2003, şi-a reluat marşurile de instrucţie – a mai efectuat două traversade (2004 şi 2009), a participat la prima ediţie a Festivalului Maritim Internaţional Marmaris 2005, la regate pe Mediterana, dar şi pe Marea Neagră.

Acum, la moment aniversar, se află în drumul său pe ape, către portul în al cărui şantier s-a născut – Hamburg – şi, pentru că prietenul la nevoie se cunoaşte, are la bord şi cadeţi germani, nava lor aflându-se-n reparaţii.

Astăzi, 17 mai 2019, când Mircea împlineşte opt decenii de viaţă, îi urăm să rămână veşnic tânăr şi ferice, să navige pe ape liniştite şi-n vele să aibă vânt prielnic!

La mulţi ani, iubite Mircea!

Sursa foto: Fotografie din arhiva personala pusă la dispoziție de ing. Dan Șambra

Despre comandant (rector) Octavian Tărăbuță:
Comandorul Octavian Tarabuta s-a nascut la data de 27 mai 1966 in Roman, judetul Neamt.

A absolvit Liceul de Matematica-Fizica "Roman-Voda" din Roman in anul 1984. Dupa satisfacerea serviciului militar cu termen redus in perioada 1985-1990, a urmat cursurile Academiei Tehnice Militare Bucuresti in domeniul proiectarii si exploatarii armamentului naval. Dupa absolvirea Academiei Tehnice Militare, in perioada 1990-1991 a fost numit ofiter 2 in serviciul tehnic la Fregata 111 "Marasesti", iar in perioada 1991-1998, a activat in calitate de asistent universitar in domeniul armelor sub apa la Academia Navala "Mircea cel Batran".

Perfectionarea profesionala a debutat cu un curs de lupta navala de suprafata in septembrie 1998 - februarie1999, la Naval Amphibious Base, San Diego, S.U.A. In iunie 1999 a urmat cursul privind folosirea mijloacelor de lupta impotriva minelor marine la Ecole Navale de Guerre de Mines, Ostende, Belgia iar in septembrie 1999 cursul in domeniul planificarii operatiilor navale conform stadardelor NATO/PfP, la Surface Warfare Officer School din Newport,S.U.A.

A urmat in anul 2002 cursul postuniversitar - Ingineria sistemelor pentru aparare la Academia Tehnica Militara Bucuresti, iar in anul 2003 cursul de folosirea in lupta a torpilei antisubmarin Sting Ray la BAE Systems Portsmouth in Marea Britanie. In septembrie 2005 a urmat cursul "Academic Instructor" la Scoala NATO din Oberammergau, Germania iar in luna mai 2007 a fost lector la modulul "Sea mines and minefield planning" in cadrul cursului "Mine Countermeasures" la Canadian Forces Fleet School din Quebec, Canada.

Incepand cu anul 1998, a indeplinit functiile de sef de lucrari universitar in domeniul arme sub apa (1998-2007), sef birou secretariat si relatii publice (2007-2009). In perioada 2002-2009 a urmat cursurile doctorale ale Academiei Tehnice Militare devenind doctor in domeniul Ingineriei Mecanice. In anul 2009-2013 a indeplinit functia de director al Departamentului electrotehnica, comunicatii si armament naval iar in anul 2013 a fost promovat loctiitor al comandantului (prorector) pentru programe si relatii internationale din Academia Navala "Mircea cel Batran" .

La data de 5 iulie 2016 a fost confirmat ca rector al Academiei Navale "Mircea cel Batran" si a fost numit pe functie pe data de 15 august 2016.

Este casatorit si are doi fii.

Vorbeste fluent limba engleză.