O personalitate mai puțin cunoscută a Constanței - Gheorghe L. Dimitriu

Pentru că avem o istorie înaintea noastră, trăită, dar mai ales făurită de oameni, aduc în atenția cititorilor o personalitate aproape necunoscută a orașului nostru. Este vorba despre Gheorghe L. Dimitriu, moldovean la origine, stabilit în Constanța, judecător, președinte al Tribunalului urbei, președinte al Comisiei pentru expropriere a județului Constanța, președinte al Curții de Apel Constanța. Prin activitatea sa, acesta a răsplătit urbea care l-a înfiat.
 
Gheorghe L. Dimitriu s-a născut în comuna Piatra, județul Neamț, pe 10/22 octombrie 1874. Tatăl său, Ladzaru Dimetriu, de 45 de ani, era comerciant „bogasier”, iar mama sa, Smaranda Dimetriu, de 26 de ani, casnică.
 
 
 
Poveștile familiei vorbesc despre o descendență a familiei Dimitriu din Ștefan cel Mare sau din Mușatini. Aceeași sursă afirmă că tatăl lui G.L. Dimitriu era văr primar cu tatăl lui Constantin Stere. Poate și de aceea, acesta, familist convins, era foarte atent la originea socială a celor cu care se putea înrudi.
 
„Gheorghie alui Lazăru Dimitriu” - cum apare  trecut în registrul matricol - a urmat Școala de Băieți nr. 2 din Roman,  Liceul Național din Iași și Universitatea din Iași - „în litere și sciințe” și Facultatea de Drept din Iași.
 

 
Gheorghe L. Dimitriu a fost căsătorit de trei ori. Din prima căsătorie, cu Eugenia Ștefănescu - fiica lui Ștefănescu-Românu din Roman, un patriot care a militat pentru unirea din 1859 -, a avut doi băieți și trei fete (Gheorghe-Georgel, Florin, Aurora, Georgeta, Eugenia-Florica). Cea de-a doua căsătorie a fost cu avocata Smaranda Caracaș, cu care a avut-o pe Mariana (Bubu).
 
A treia căsătorie a fost cu Maria Castano, fiica profesorului ieșean de franceză, junimistul Victor Castano (1842-1916), care a intrat în familie cu doi fii dintr-o căsătorie precedentă, copii ce au fost crescuți de familia Dimitriu. De altfel, George Dimitriu a avut grijă și de trei surori, rămase orfane în timpul Primului Război Mondial.

 
Maria Dimitriu-Castano, „profesoară în științele matematică si fizice pentru școalele medii de fete”, a fost una dintre primele femei jurnalist din Constanța, primul  redactor-șef al „Ziarului nostru”, publicație bilunară a Asociației feministe din Galați și Constanța. S-a implicat în lupta pentru emanciparea femeii și, în acest sens, a creat filiale ale asociației feministe în satele Dobrogei. În 1935, era consilier municipal, „calitate din care redactează proiectul de regulament pentru funcționarea asistenței sociale în municipiul Constanța”.
 
Revenind la G. L. Dimitriu, acesta a fost, între 1897-1913, ajutor de judecător la Judecătoria ocolului II Buzău, ocolul I Câmpu - județul Buzău, ocolul I Roman, judecător la ocolul Simila - județul Tutova, judecător sindic la Tribunalul Romanați, judecător de ședință la tribunalele din Romanați și Tutova. În 1909, a fost numit președinte al Tribunalului Tutova.
 
În 1913, acesta a fost numit președinte al Tribunalului Constanța. Pe 1 aprilie 1914, îl regăsim în funcția de consilier la Curtea de Apel Constanța. În acest an, își cumpără un lot de teren, pe strada Decebal nr. 32, pe care-și construiește o locuință.
 

 

Pe 28 mai 1914, G. L. Dimitriu este numit președinte al Comisiei pentru stabilirea calității de cetățean român pentru județul Caliacra.
 
În perioada de după Primul Război Mondial, un orfan de război atunci, Dumitru Meca - funcționar bancar -, și-l amintește ca făcând controale în orfelinatele pentru orfanii de război. Făcea parte din comitetul „Ocrotirea orfanilor de război”, care patrona orfelinatul, înființat în august 1919. Societatea Orfanilor de Război înființează, la Mangalia, un orfelinat numit „Olga M. Sturdza” - construit prin donații personale. Artizanii acestui așezământ sunt soții Dimitriu. La ceremonia de inaugurare au participat atât personalități locale (prefectul Constanței, N.T. Negulescu, președintele Camerei de Comerț - George Georgescu, secretarul Societății Invalizilor de Război - Nicolae Chirescu), cât și de la București (generalul Popeșteanu - Societatea I.O.V. -, arhimandritul Galaction Gorun).
 
La sfârșitul anului 1918, G.L. Dimitriu era membru al Camerei de punere sub acuzare de pe lângă Curtea de Apel Chișinău, consilier la secțiunea I a Curții de Apel din orașul Chișinău. Din 24 decembrie 1918, revine la Constanța, în funcția de consilier la Curtea de Apel.
 
Ministrul Justiției îl desemnează, pe 13 decembrie 1921, președinte al Comisiei pentru expropriere a județului Constanța pentru aplicare art. 37 din Legea pentru reforma agrară din vechiul regat, funcție pe care o va deține până pe 26 ianuarie 1925. În această perioadă, începând cu 18 octombrie 1924, a fost și procuror general pe lângă Curtea de Apel Constanța și membru al Consiliului Superior al Magistraturii.  Pe 9 februarie 1934, Gh. L. Dimitriu a depus jurământ în calitate de președinte al Curții de Apel Constanța.  
 

 
Conform art. 31 al. 2 din Legea pentru organizarea judecătorească, modificată pin Legea 75/31 martie 1937, în aprilie 1937, Gheorghe Dimitriu este „asimilat în grad și onorariu cu consilierul Curții de Casație… având un stagiu efectiv la Curtea de Apel de 23 ani”.
 
Pentru cariera sa, G.L. Dimitriu a fost răsplătit cu: „Crucea Comemorativă a războiului 1916-1918” fără barete, „Steaua Românei” în grad de ofițer, „Coroana României” în grad de comandor. Crucea „Meritul Militar”, „Steaua României” în grad de comandor și „Răsplata Muncii pentru 25 de ani în serviciul Statului”.
 

 

 
G.L. Dimitriu s-a implicat și pe plan cultural în viața țării și a orașului Constanța. Pe 26 mai 1921, Gheorghe Dimitriu devine membru activ al Societății Regale Române de Geografie. A făcut parte din Comitetul de inițiativă pentru ridicarea statuii lui Eminescu, a monumentului dedicat regelui Carol și a bustului lui I.N. Roman. De asemenea, a fost membru al „grupului de admiratori și amici” care coordonează ridicare unei statui de bronz, la Curtea de Apel, dedicat lui Gh. Berdely, dezvelită pe 7 iulie 1934.  
 
G.L. Dimitriu a fost director al „Regionalei Dobrogea a Fundației Culturale Regale «Principele Carol»”, devenită Fundația Culturală Regală „Regele Mihai I”, funcție din care va demisiona pe 24 octombrie 1941, primind mulțumiri „pentru activitatea Dvs. luminată, închinată, timp de atâția ani, în modul cel mai curat, satelor românești și Fundației”. În această calitate, a organizat numeroase activități, între care amintim o expoziție complexă, în Sala Cazinoului, pe 20 iunie 1937, în colaborare cu Biblioteca Municipală.
 
Între funcțiile pe care le-a ocupat se regăsește și aceea de director al Directoratului Serviciului Social la Ținutul Marea, fapt considerat de „Dobrogea jună” ca o  „fericită alegere”.
 
G.L. Dimitriu a făcut parte din „comitetul de patronagiu” al cohortei cercetașilor de la Liceul „Mircea cel Bătrân” din Constanța, creată la inițiativa directorului N.T. Negulescu.
 
În 1936, „consilier de curte”, este unul dintre semnatarii documentului pus la piatra fundamentală a aripii drepte a Liceului „Domnița Ileana”. De altfel, acesta fusese primul președinte al Comitetului Școlar între 1919-1923.
 
A făcut parte din conducerea revistei „Justiția Dobrogei”, apărută, la Constanța, între 1930-1938. Articolele sale din această publicație sunt numeroase: Amintim: În pragul anului 1937, Tribunalele maritime, Manualul pentru Curțile cu Jurați, Noul cod al justiției militare, Cuvântare la comemorarea lui Al. Anastasiu, Observațiuni privitoare la organizarea Tribunalului Maritim. 
 
Numele său a fost dat, în 1941, bibliotecii sătești din Românești, comuna Podul Iloaiei, județul Iași, din locuința „gospodarului Alexandru Ștefănescu”, una dintre cele 22 de biblioteci înființate de economul stavrofor Ioan Nica, „cu scopul de a înălța sufletul țăranilor români”.
 
Nepotul său, Sorin Ștefan Dimitriu, își amintește că bunicul său, în 1938, a fost invitat să fie consilier la Înalta Curte de Casație. A refuzat, fiind supărat că în Constituția din 1938 nu se prevedea inamovibilitatea magistraților. Drept urmare, a cerut pensionarea, cerere care i-a fost acceptată pe 15 septembrie 1938, Ministerul Justiției mulțumindu-i pentru „activitatea desfășurată în interesul Justiției, în timpul lungii Dvs., cariere de magistrat”.
 
Pe 12 ianuarie 1939, Uniunea Avocaților din România i-a eliberat diploma de avocat, astfel că devine membru al Baroului Constanța. Peste jumătate de an  - 4 august 1939 -, a fost numit în Consiliul Pedagogic al Ținutului Marea.
 
Pe 11 octombrie 1941, fiica sa, Florica, îi scria: „Îți comunicăm să te gândești că ar fi poate mai bine să te transferi la București. S-ar putea să ai aici vreo surpriză”.
 
Instaurarea regimului comunist a dus la anularea pensiei pe care o avea. George Dimitriu s-a mutat la București și a locuit într-un apartament pe care l-a cumpărat, pe str. Ardeleni nr. 15. Aici a murit pe 8 iunie 1953. Pasionat de meseria sa, Gheorghe L. Dimitriu și-a manifestat dorința de a fi înmormântat cu roba și toca. Nu a fost să fie, regimul fiind acela care era. A fost înmormântat la Cimitirul „Sf. Vineri” din capitală.
 
Sursă foto: Arhiva personală a lui Sorin Ștefan Dimitriu
 
Despre Lavinia Dumitrașcu 
 
Lavinia Dacia Dumitrașcu s-a născut la Constanța pe data de 9.12.1966. A fost atrasă, în clasele generale, de gimnastică, a scris poezie, a frecventat cenaclurile constănțene, a publicat în reviste literare și a luat premii. A ales însă istoria pentru că era fascinată de modul în care scotocea tatăl său, regretatul Gheorghe Dumitrașcu, prin arhive și biblioteci pentru a „dezgropa“ ceea ce era îngropat și uitat. A activat ca lector asociat la Universitatea „Ovidius“ Constanța - Facultatea de Istorie și Științe Politice, iar anterior, ca preparator/lector univ. în cadrul Universității „Andrei Șaguna“ din Constanța. Din 2005 și până în prezent este muzeograf 1 A în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
 
Citește și: 
 
Colaborare ZIUA de Constanța Istoricul Lavinia Dumitrașcu vă invită să descoperiți Dobrogea după momentul Unirii cu Țara (document)
 
Interviu online Lavinia Dumitrașcu a rememorat revolta pe care a simțit-o când lui Gheorghe Dumitrașcu i-a fost refuzat de peneliști titlul de cetățean de onoare al Constanței
 
Judecătorul-literat Valerian Petrescu (galerie foto)