Pilda bogatului căruia i-a rodit ţarina

 
Dacă am înţelege că lumea aceasta nu ne aparţine şi am primit-o  în dar, ar domni normalitatea!
 
Gândiţi profund  la  cuvintele rostite de Mântuitorul în  această  Sf.Evanghelie pe care Sf. Părinţi au rânduit-o în acest Post al  Crăciunului!
 
,,Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele?

Şi a zis: Aceasta voi face: Voi strica jitniţele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo tot grâul şi bunătăţile mele; Şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Iar Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-şi adună comori sieşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu". (Luca XII,16-21 )
 
Parabola este actuală şi se potriveşte întocmai. Necumpătarea şi lăcomia omului  au la rădăcină păcatul.
 
Nu este nevoie să ai ,,titlul” de bogat ca să dovedeşti că eşti lacom sau avar.
 
Credinţa te poate struni sau îndrepta, ca să-ţi potolească  pofta nestoită.
 

Poţi cădea în această ,,patimă” dacă nu te opreşti la timp şi ai şansa să te molipseşti, mânjindu-te, ori făcând  compromisuri.
 
Veselia pe care stă cel lacom este o mască perfidă care amăgeşte cu iluzia bogăţiilor, făurindu-şi  o credinţă deşartă.
 
Huma se întinează, tăvâlindu-se cu dezmierdare.

Are  oare ceva Domnul cu acest bogat care nici nume nu poartă? Şi în ultimul ceas îi vrea binele pentru ca noi să nu apucăm pe acest drum înfundat.
 
Pământul  rodise şi l-a hrănit cu îndestulare, dar în loc de mulţumire face iarăşi planuri.

 
Strânge  bunătăţi pentru o viaţă, dar nu se întreabă dacă Sus le mai poate schimba în ceva!
 
Cu mintea ,,limitată” îşi închipuia că timpul  îl poate aştepta, fiindcă cumpără totul.

S-au păcălit...destui ca el! Nu-i mai pasă de ce va fi.
 
Nu putem ,,încăpea” sau proba haina acestui ,,bogat” ca să exprimăm sau să înţelegem ce se petrece în mintea şi sufletul unui astfel de om.
 
Doar Domnul ne descoperă cu exactitate  gândurile şi planurile  lui năstruşnice.

Se comportă ca şi cum nu mai văzuse bogăţie de ,,roade.”

Câte guri avea oare de hrănit, de era aşa disperat?

Răspunsul primit este tragic deoarece alege varianta care nu poate aduce ,,câştig” la nesfârşit.
 
Investea numai în cele materiale şi  trecătoare, dorind să se împlinească. Credea că sufletul se satură cu cele strânse în hambare! Gândurile şi intenţia bogatului de multe ori zboară şi prin minţile multora care vor să se îmbogăţească deodată şi apoi nu ştiu să se oprească.
 
Ei au numele celor care îşi pierd ,,orientarea”.
 
Sunt momente din viaţă când mulţi gândesc sau  simpatizează cu acest personaj.

Nimeni nu-l învinuieşte pentru  că era bogat, ci pentru planurile  lacome pe care le avea. Nu-i mai ajungea! Şi dacă era cinstit în câştigul dobândit, tot nu scăpa de mustrarea  divină şi părintească...

Creştine, dat tu când ţi-a  rodit ,,ogorul” sau ai primit rod mai mult decât te aşteptai, cum ai procedat?
 
Avem multe de învăţat şi îndreptat dacă vrem să nu auzim din partea Domnului aceleaşi cuvinte de osândă.
 
Fericiţi vor fi cei care au măsură în toate şi vor să rămână cumpătaţi!  E greu să alegi între Dumnezeu şi idolul banului?
 
Spune  Sf.Vasile: ,,lacomul nu se bucură de cele ce are, ci se întristează de cele ce-i lipsesc”.
Dar viaţă  oferă destule ,,surprize” şi împrejurări... E alegerea şi riscul fiecăruia!

Vor spune că avem ,,griji",probleme destule şi Evanghelia se preocupă de un astfel de specimen?
Dacă omenirea şi noi creştinii ne-am chivernisi viaţa după învăţătura lui Iisus, lumea sigur ar arăta altfel.
 
„Lăcomia împilează şi hrăpitorii tulbură viaţa”(Ilie Miniat).
 
Dacă am avea o conduită constantă  şi organizată a faptelor bune către cei care într-adevăr au nevoie de asistenţa noastră, să fiţi convinşi că multe s-ar schimba în bine.
 
Pilda rostită nu este adresată unei categorii privilegiate, ci nouă care împreună suntem mai bogaţi decât ei, deoarece îl avem pe Hristos şi ştim ce trebuie să facem.
,,Cel mai bogat om, este cel care se mulţumeşte cu ce are”. (Sf. Grigorie Teologul)
 
Nu-i resemnare ci Adevăr, fiindcă  ştim  cum să trăim.
Să ne ferim de acest ,,drăcuşor” al lăcomiei care dă privilegii, putere, plăcerii, mândrie, satisfacţie, dar răpeşte cea mai mare bogăţie: Sufletul.

Într-o lume a consumismului când totul costă unii induc ideea că sufletul nu valorează.
Întrebarea  nesătulului devine contemporană şi se  rostogoleşte  peste tot, e retorică!
 
Îşi dă un răspuns primejdios care nu aduce niciodată linişte, ci doar  complicaţii şi probleme.
Unii comentează zicând: mai bine ca  ,,nesăţiosul ăla” decât...
 
Omule, nu uita de această vorbă: ,,Cum iţi aşterni, aşa dormi!”
 
Chiar în contextul zilelor noastre sunt comentate  situaţii ,,limită,” la care se expun semeni de-ai noştri, care au căzut în plasa sau capcana lăcomiei.
Dorinţa exprimată de cel prezentat în parabolă, este deja cotidiană , pentru că circulă  prin târg: ,,Aici e raiul, aici e iadul”!

Culmea este că se adresează Sufletului.
Sigur nu pricepea nimic despre Sufletul nemuritor şi însuşirile sale... conştiinţă de sine...îl amestecă cu materia.

În ,,logica” bogatului viaţa stă în chermeze şi plăceri. 
Cine mai putea opri aceste porniri şi intenţii ale lui, dacă mintea deja este plecată după avere.

Cine  îndrăznea să-l mustre?
 
Domnul însă îl deranjează cu o întrebare incomodă, findcă ţine la el şi i-a dat Suflet.
De aceea intervine... pentru a-l salva din această primejdie..

Când eşti prins în ,,joc”, nu mai asculţi nici de sfaturi, nici de Legi, nici de Evanghelie.
Nu ştim ce a hotărât după acest mesaj, dar sigur pe noi ne pune pe gânduri! Urma adâncul...
Vine, Domnul şi îi arată starea în care a ajuns!

Îl caracterizează şi îi zice  pe nume. Ştiţi cum îl cheama pe acest individ ,,Nebune”. Ce atenţionare năpraznică! Dacă îţi spune Dumnezeu aşa, la ce te poţi aştepta? ”.
 
Greu cuvânt şi rar rostit în Scriptură (Ps. 13; Ps. 51).
 
,,Zis-a cel nebun în inima lui: Nu este Dumnezeu”.
Să nu crezi că era doar un vis... de coşmar! Când vine,, altcineva” numai stă de vorbă cu tine... Chiar dacă te rogi de ,,ea” să te mai lase. 

Te-ai legat şi agăţat doar de cele vremelnice... şi?
Cine te răscumpără de pe tărâmurile întunericului? Te duci doar singur şi fără avere! Poate a lăsat ,,totul”pe mâini curate... dar dacă le

împărţea creştineşte    nu mai ajungea acolo!
Îl împrumuta pe Hristos!

Doar vorbe?
În ortodoxie  credinţa fără fapte este moartă. Morala pildei este categorică  şi  nu este o glumă, pentru că
 
Dumnezeu vrea mereu îndreptarea noastră!
 
Într-o lume în care la ,,masă” stă tolănită lăcomia, creştinul are  calea  de mijloc: cumpătarea şi milostenia.
 
Ce gând parşiv! Hambare pline doar pentru el. Ce suflet sărac şi gol! Vrea să fie bogat doar aici!
Intenţiile au cumsecădenie, dar nu trec puntea spre Rai.

Trăieşte ca un adevărat creştin şi vei primi răsplata!

De vei vedea, dar, pe cineva poftind multe, să îl socoţi mai sărac decât toţi, chiar dacă ar avea toate lucrurile din lume. De vei vedea pe cineva care nu are trebuinţă de multe, să crezi că este mai bogat decât oricine". (Sfântul Ioan Gură de Aur)