Pilda neghinei

"De aceea le vorbesc în pilde că, văzând, nu văd şi auzind, nu aud, nici nu înţeleg. Căci adevărat grăiesc vouă că mulţi prooroci şi drepţi au dorit să vadă cele ce priviţi voi, şi n-au văzut, şi să audă cele ce auziţi voi, şi n-au auzit” (Matei XIII,13,17).

Deși omul se ferește de dușmani, nu ia seama la cel care-i primejduiește viața definitiv; ,,Necuratul”.

Astfel Sarsailă are câmp deschis dacă este socotit fantasmă și personaj legendar din credințele populare, unde supraviețuiește ,,încornoratul” și ,,împelițatul”- ucigă-l toaca!
 
,,Altă pildă le-a pus lor înainte, zicând: Asemenea este împărăţia cerurilor omului care a semănat sămânţă bună în ţarina sa. Dar pe când oamenii dormeau, a venit vrăjmaşul lui, a semănat neghină printre grâu şi s-a dus. Iar dacă a crescut paiul şi a făcut rod, atunci s-a arătat şi neghina”. (Matei XIII, 24-26).

Neghina este o plantă cu tulpină înaltă și rădăcini adânci, flori roșii, spic cu semințe negre, asemuitor pirului și crește prin lanurile de grâu iar, dacă se macină laolaltă are un gust neplăcut, toxic. Pilda neghinelor ne ajută să înțelegem cine este potrivnicul nostru, și care sunt adepții lui. Văzând cine ne dă târcoale, vom ști cum să ne apărăm de acest ,,soi” de draci care iese doar cu rugăciune și cu post.
De când ,,spurcatul” a fost aruncat pe pământ, omul simte răutatea la fiecare pas, și în orice împrejurare.

Dăm cu tămăie și ne rugăm, stropim cu aghiasmă, pentru că fuge de Sfânta Cruce! (Matei XVII, 21).

Sarsailă își vâră coada peste tot, iar noaptea umblă ,,nestingherit”, și vine din iad Nefârtatul - din adăpostul îndunericului, afursitul - Ucigă-l crucea! focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui (Matei XXV,41).


Sfânta Scriptură spune că Satana este duh rău și trebuie să ne ferim, de vreme ce cu ispitire am pierdut Raiul și murim:,,a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan VIII,44).

Michiduță se prezintă că-i ,,cinstit” și nu aduce pagubă nicicum, ia înfățișarea de înger al luminii, întortochează răspântiile, trage sforile, încurcă ițele, aduce confuzie, dezamăgire, ură și suferință.
,,Nu-i de mirare!” (II Corinteni XI,14).  

Profită de neatenție, de cumva ești nepăsător cu cele sfinte și se culcușește, când găsește loc călduț.
Se hrănește cu păcate, joacă necinstit, este înșelător și nu are somn: ,,Fiţi treji, privegheaţi. Potrivnicul vostru, diavolul, umblă, răcnind ca un leu, căutând pe cine să înghită, Căruia staţi împotrivă, tari în credinţă, ştiind că aceleaşi suferinţe îndură şi fraţii voştri în lume”(I Petru V,8-9).

Pe neașteptate dă buzna în viața noastră, deoarece nu-i place să ne vadă împliniți și bucuroși. Seamănă dezordine, panică, corupe și face adepți, încât te înspăimânți văzând atâtea nelegiuri!

,,Venind slugile stăpânului casei, i-au zis: Doamne, n-ai semănat tu, oare, sămânţă bună în ţarina ta? De unde dar are neghină? Iar el le-a răspuns: Un om vrăjmaş a făcut aceasta. Slugile i-au zis: Voieşti deci să ne ducem şi s-o plivim? El însă a zis: Nu, ca nu cumva, plivind neghina, să smulgeţi odată cu ea şi grâul. Lăsaţi să crească împreună şi grâul şi neghina, până la seceriş, şi la vremea secerişului voi zice secerătorilor: Pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca s-o ardem, iar grâul adunaţi-l în jitniţa mea” (v 24-30).

Încearcă Scaraoțchi să arunce vina pe Creator, acuzândul-L că nu se îngrijește îndeajuns de lume și lasă răul să ne cuprindă.
Răstălmăcește, ademenește și profită că Domnul este îndelung răbdător, și-l ridică pe om ,,la starea cea dintîi pe care a pierdut-o prin slăbiciunea minții și sfatul vrăjmașului”(rugăciune).

Stăpânul țarinei nu intră în panică, întrucât știe de ce este în stare să facă diavolul și ca un Tată Atotștiutor așteaptă: ,,Căci lupta noastră nu este împotriva trupului şi a sângelui, ci împotriva începătoriilor, împotriva stăpâniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii, care sunt în văzduh” (Efeseni VI, 12).

Potrivnicul strecoară vina îngerilor păzitori și lui Dumnezeu, vrând să ne sugereze că Mântuitorului nu Îi pasă! Nu se cade să dezrădăcineze spicele de grâu care ,,au reușit”, deși sunt înghesuite, înăbușite, ,,ispitite” de neghinele din jur. Paguba ar fi prea mare și contează, chiar dacă unii nu înțeleg de ce neghinele au scăpat iarăși! Și pentru aceasta Dumnezeu primește sudalme, iar filozofiile vremurilor etichetează gestul ca neputință și resemnare.
Perversitatea și viclenia învrăjbitului a uimit și pe slugi, care văzând dezastrul vor să împlinească Porunca. Chiar dacă nu înțelegem planul lui Dumnezeu, totuși Secerișul va fi de neîmpiedicat! Prin multe prigoane și frământări a trecut Evanghelia lui Hristos, și,,neghinele” au adus multă jale. ,,Cel ce mărturiseşte acestea zice: Da, vin curând. Amin! Vino, Doamne Iisuse!” (Apocalipsa XXII, 20).

Când Sf. Scripturi vorbesc despre Judecata Universală, necredincioșii sunt nemulțumiți că Fiul Omului împarte Dreptatea, precum este Legea lui Dumnezeu!
,,Neghina” a încolțit în lume, după ce Protopărinții noștrii au fost izgoniți din Rai, și Cain aduce jertfă neplăcută: „Vai de ei! Căci au urmat pe calea lui Cain ! Aceştia sunt ca nişte pete de necurăţie la mesele voastre obşteşti, ospătând fără sfială împreună cu voi, îmbuibându-se pe ei înşişi, nori fără apă, purtaţi de vânturi, pomi tomnatici fără roade, de două ori uscaţi şi dezrădăcinaţi, Valuri sălbatice ale mării, care îşi spumegă ruşinea lor, stele rătăcitoare, cărora întunericul întunericului li se păstrează în veşnicie”. (Epistola lui Iuda a lui Tadeu I, 10, 11, 12, 13).

Pământul începe să rodească spini, pălămidă,și totuși Dumnezeu păstrează ,,Aluatul”, care dospește toată frământătura, știind că ,,întunericul” găsește ciraci: ,,Semeţia voastră nu e bună” (I Corinteni V,6).

Ce facem cu aceste ,,neghine” care nu se rușinează și molipsesc? Dumnezeu nu se îngrijorează și știe ce are de făcut! Pericolul care pândește lumea este bântuiala, din cauză că ,,neghina” crește odată cu ,,grâul” și vrea să-l sufoce, ca să fie doar ,,pleavă”. Lupta dintre Bine și rău este actuală și Domnul seamănă grâul ziua, pe când vicleanul se furișează noaptea, o dată ce își cunoaște,,interesul”!

Defăimătorul răspândește această neghină pe care grecii o numesc Το ζιζάνιο (zâzanie) Βάζω ζιζάνια - a baga zizanie, și omul credincios cu greu își găsește liniștea duhovnicească. ,,Fii Împărăției” au  necazuri în această lume, și neghinele compromit, stau agățate pe spicul bogat de rod. Ticălos aruncă discordia și apare deriva, neîncrederea, teama și diversiunea. Nu te poți hrăni cu neghină, nici cu vorbe amăgitore pentru că te îmbonăvești și nu mai scapi din duplicitate, pentru că ,,fii întunericului” nu slujesc Adevărul.

Nume de ocară și răzvrătitor, Diavol - vrea să ne despartă de Creator prin gâlceavă, ca hula să atingă Împărăția Cerurilor.
Se strecoară neobservat și se încaieră cu Viața, iar Biblia anunță Secerișul. Paiul de neghină este fix, țanțoș ca și ,,fii neghinei”. Tertipurile, diversiunea iși găsesc breșa, profită de neatenție și așteaptă ca cei din jur să se acomodeze cu ,,sămânța” rea.

Așa a răsărit ,,neghina” în mintea celor care se împotrivesc credinței și vor să acapareze! Sunt niște năemiți sau lupi îmbracați în piei de oi și nu pot face niciodată ce ne învață Dumnezeu. Oameni răi se găsesc în toate ,,cotloanele” și de-abia îi depistăm.

Când încolțește ,,neghina” în cugetul lor, deja lipsește dragostea. Răul este o prezență înverșunată care se ,,multiplică”, iar Biblia anunță că Dumnezeu strânge ,,neghina” în snopi și o arde, pe când ,,grâul” este răsplătit cu jitnița - Raiul.

,,După aceea, lăsând mulţimile, a venit în casă, iar ucenicii Lui s-au apropiat de El, zicând: Lămureşte-ne nouă pilda cu neghina din ţarină. El, răspunzând, le-a zis: Cel ce seamănă sămânţa cea bună este Fiul Omului. Ţarina este lumea; sămânţa cea bună sunt fiii împărăţiei; iar neghina sunt fiii celui rău. Duşmanul care a semănat-o este diavolul; secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. Şi, după cum se alege neghina şi se arde în foc, aşa va fi la sfârşitul veacului. Trimite-va Fiul Omului pe îngerii Săi, vor culege din împărăţia Lui toate smintelile şi pe cei ce fac fărădelegea, Şi-i vor arunca pe ei în cuptorul cu foc; acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor. Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui lor. Cel ce are urechi de auzit să audă” (Matei XIII. 36-43).

Creștinii cunosc neghina, dar se roagă și așteptă cu credință: Iar El, răspunzând, a zis: Orice răsad pe care nu l-a sădit Tatăl Meu cel ceresc, va fi smuls din rădăcină (Matei XV,13).

,,Neghina” are gândirea ferecată și purtarea cameleonului, fără demnitate, nerecunoscătoare și nu își schimbă năravul, fapt care ne îndreptățește să fim  vigilenți și prudenți, pentru că nu are nici o credință și bun simț: ,,Ieşiţi din mijlocul lor şi vă osebiţi, zice Domnul, şi de ce este necurat să nu vă atingeţi şi Eu vă voi primi pe voi Şi voi fi vouă tată, şi veţi fi Mie fii şi fiice”, zice Domnul Atotţiitorul (II Corinteni VI,17-18).

Vine vremea când tartorul,,omul nelegiurii" se va da în vileag, fiindcă ,,fii pierzării” nu suportă Adevărul Evangheliei și sporovoiesc amăgirea, ca lumea să se încreadă în vorbe mincinoase...Taina fărădelegii se lucrează sub ochii noștri, dar noi ținem predaniile pentru un Crez, cu bună mângâiere! (2 Tesaloniceni capitolul II).
 
Foto pusă la dispoziţie de autorul materialului pr. Iulian ZISU