Pilda nunţii fiului de împărat

Întotdeauna când se face o nuntă, este bucurie mare. Evanghelia de astăzi ne spune că se aseamănă împărăţia lui Dumnezeu, unui împărat care a făcut nuntă fiului său. Ca la orice nuntă se fac pregătiri şi se trimit invitaţiile: începând cu rudele, prietenii şi apoi cunoştinţele. 
 
Nu am fost la nunţi împărăteşti  ca să ştim cum este  fastul, dar  în Ceruri ni se spune că este normalitate şi rânduială care se respectă. 
Împăratul trimite invitaţii prin slujitorii săi celor apropiaţi, pe care i-a ajutat, i-a respectat şi erau din împărăţie. 
 
Nu-i deloc neplăcut să fii rudă sau cunoscut al Împăratului şi să ai omoarea să petreci la nunta Fiului său! 
Sunt convins că mulţi ne-am dori acest anturaj ,,domnesc”, dar ne mulţumim cu ce vedem şi auzim pe la ,,case mari”. 
 
De două ori au fost poftiţi la nuntă cei care erau aşteptaţi, dar nimeni dintre ei nu au dorit să dea un răspuns. Purtarea acestora surprinde şi este obraznică, deoarece motivează fiecare cu preocupări ,,obişnuite”: plecaţi la ţarină şi neguţătorie. 
 
Or fi avut nemulţimiri?  Hai, pe la noi se mai întâmplă! Dar ce socoteli aveau de împărţit cu Dumnezeu?
 
Îl mai înjurau ei, însă bănuiau că nu se aude până acolo Sus... Deşi Dumnezeu îi cunoştea bine şi  le-a iertat destule, pentru bucuria Nunţii  trece peste toate cele, şi îi pofteşte.
 
Pregătise ospăţ pe gratis, fiindcă darurile le dăduseră tot El, cândva de  demult, iar acum  dorea să se bucure împreună, ca altădată. Ei ar fi trebuit doar să slujească pe mai departe cu credinţă. 

 
De unde, deci atâta supărare şi ură? Chiar dacă eşti rudă trebuie să respecţi Legile, iar Împăratul nu făcea compromisuri, pentru că era Drept. 
 
Atitudinea şi complicitatea lor ne arată de fapt cine erau şi ce gândeau....
 
Batjocoresc slugile trimise, le  bat şi pe  unii îi omoară, pentru că ele Îl slujeau şi ascultau.
 
Auzind cum răspund ei la aşa bunăvoinţă, Împăratul se mânie şi trimite oşti de le-a ars cetatea. 
 

Este nuntă sau răzbunare? 
 
Dar totul era pregătit de mult timp şi nunta era hotărâtă, s-au tăiat junici pentru ospăţ... Trimite din nou slujitori pe la răspântii să-i adune pe cei rămaşi de mult timp pe acolo ,,buni sau răi”...să le spună că pregătirile pentru nunta fiului de împărat sunt gata. 
 
Nu este surprinzător că cei rătăciţi au fost găsiţi, iar casa s-a umplut! De ce nu a făcut Împăratul de la început aşa şi scăpa de tot ,,balamucul” ăsta?
 
Doamne, mereu ai fost acuzat că ai  lăsat prea multă libertate de voinţă! 
După toate astea, a dorit cu dinadins, să vadă împăratul pe cine a mai găsit şi cum  arată după atâta timp aceşti oameni! 
 
Şi a zărit pe cineva care nu avea haină de nuntă şi i-a zis: ,,prietene, cum ai intrat aici fără haină de nuntă? El însă a tăcut. 
 
Adevărat că ne surprinde reacţia împăratului, dar în aceeaşi măsură şi faptul că omul nu s-a scuzat în nici un fel, şi avea la îndemână motive suficiente. I-a fost oare teamă? Sau ştia el ce ştia.... O tăcere vinovată şi conştientă. Irecuperabil ca şi Iuda, fără dorinţă de a-şi cere iertare.
 
A avut timp să se pregătească, ştia că vine şi o astfel de ,,invitaţie” în timp, şi o să dea ochii cu Stăpânul... 
 
Nu putea scăpa de privirea ageră, şi atotcunăscătoare, că nu degeaba e Dumnezeu şi pe cămaşa de botez, că este crâşmă albă se vede uşor murdăria. ,,Dă-mi mie haină luminoasă.... dătătorule de lumină...” 
 
Dacă Stăpânul pe ceilalţi care intraseră nu i-a întrebat nimic, înseamnă că mai aveau puţină conştiinţă, s-au dus la garderopa Împărăţiei, s-au primenit repede şi au vrut să arate curaţi, barem pentru nuntă. 
 
Iată, ce s-a petrecut! 
 
A dat poruncă Împăratul, ca cel care nu a dorit să-şi pună haină curată nici în ultima clipă, să fie legat şi aruncat afară unde va fi plângere... 
 
Veţi spune, mai bine nu venea decât să păţească aşa ceva! A crezut obraznicul că merge toată viaţa să fie duplicitar şi făţarnic.
 
A vrut să păcălească vigilenţa, să se strecoare precum a făcut în multe împrejurări: că merge ! Şi în ultima secundă mai era timp de lacrimi de căinţă, ca să-şi cureţe veşmântul...
 
Înţelegem motivul privegherii fecioarelor înţelepte, care au intrat la nunta Mirelui şi după...uşa s-a închis.
 
,,Cămara Ta, Mântuitorul meu,O văd împodobită. Și îmbrăcăminte nu am, ca să intru într-însa.Luminează haina sufletului meu,Dătătorule de Lumină. Și mă mântuiește!”
 
Totuşi ne cam înspăimântă atitudinea Împăratului care nu mai are răbdare, era obişnuit cu jignirile şi acum se poartă  despotic, dintr-odată. 
 
Dar de ce? Nu cumva  invitaţii îşi vânduse deja sufletul? 
Iar pilda rostită de Domnul pe treptele templului în Săptămâna Patimilor se încheie nu apoteotic ci surprinzător:,,căci mulţi sunt chemaţi, dar puţini aleşi”. 
 
Au priceput farisei şi cărturari că părinţii lor şi ei sunt cei daţi exemplu. Aşa s-au purtat cu drepţii şi cu prooroci, adică cu cei care le-au adus invitaţiile în repetate rânduri: ,,Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit..” (Matei XXIII, 37)
 
Îngerii îl aruncă în hăul din afară şi vine ,,noaptea”, în care nu mai poţi lucra, fiindcă nunta a luat sfârşit. 
 
Acum trecuse bucuria Tatălui, era Golgota Cruci, apoi Învierea şi o nouă chemare pentru Nuntă, nu în Templu ci în Biserica întemeiată de Mirele Hristos.
 
Şi vor veni din  Galileea ,,neamurilor” cei de pe la garduri şi răscruce de drumuri, care mulţumesc Împăratului Dumnezeu.
 
,,Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos şi în Biserică..” (Efeseni V,23)
 
A  vrut Dumnezeu să reânoiască iarăşi Legământul făcut cu Avram, dar L-au refuzat pe  Mesia şi au pierdut şansa.
 
Unii comentatori spun că mânia Împăratului a fost întristătoare şi aşa cum a pierdut Cetăţi păcătoase, trimite în istorie cuceritori ca generali Romei, Titus şi Vespasian, care  trec Ierusalimul prin foc şi sabie, pustiind şi aducând mare jale. 
 
Este Cer destul deasupra noastră şi Tatăl are multe lăcaşuri,  dar am văzut că ,,spaţiul” s-a umplut.
 
După atâtea rugăminţi vine într-o bună zi şi judecata: prietene.. omule...creştine...! 
 
Se spune că în cultura orientului acest ceremonial al pregătirii de nuntă era amănunţit şi se făcea cu mult timp înainte. Chiar ţi se punea la îndemână o cămaşă de in lungă, de aceeaşi culoare ca să arăţi ,,respectabil” şi ca să nu atragi privirile, mai ales că totul era pe gratis.
 
Faptul că Dumnezeu vine special să vadă ce se întâmplă ar trebui să dea de gândit multora. 
 
Fiecare să-şi cerceteze haina sufletului  şi să vadă de când nu a mai spălat-o cu lacrimile Pocăinţei..! 
 
,,Aliluia! pentru că Domnul Dumnezeul nostru, Atotţiitorul, împărăţeşte.Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-I dăm slavă, căci a venit nunta...şi mireasa Lui s-a pregătit, Şi i s-a dat ei să se înveşmânteze cu vison curat, luminos, căci visonul sunt faptele cele drepte ale sfinţilor. 
 
Scrie: Fericiţi cei chemaţi la cina nunţii...! Şi mi-a zis: Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu”. (Apoc.XIX,6-9)