Pr. Iulian Zisu „Scio Deum esse” - Ştiu că Dumnezeu există

Omul căutând  mereu Adevărul, ajunge în faţa a două realităţi atât de sigure, ca şi existenţa: „A fi sau a nu fi, asta-i întrebarea….. oare care este calea?” (Hamlet de William Shakespeare).

 

Majoritatea pământenilor cred în existenţa unei puteri divine  care răsplăteşte pe cei ce-L caută, fiindcă a pus în inima fiecăruia veşnicia.
Religia îl leagă din nou pe om de Dumnezeu, pentru  a-l aduce  iarăşi Acasă. De-a lungul veacurilor unii au spus că nu există, deoarece nu L-au văzut la microscop sau telescop, alţii indiferenţi nici nu L-au căutat, iar o
mică parte chiar
L-au confundat.

 
,„Nu va vedea omul faţa mea şi să fie viu“(Ieş. 33, 20)
 
Tot ce există însă are o cauză. Materia, mişcarea, viaţa şi omul nu se pot explica fără Fiinţa supremă. Istoria şi cultura omenirii de la aborigeni la antici probează ideea şi credinţa în Dumnezeu.
 
Descartes spunea că existenţa lui Dumnezeu este mai sigură decât toate teoremele geometriei, iar psalmistul ne invită să privim Cerurile ca să-L înţelegem pe Creator şi Slava Lui.
 
,,Omul care iubeşte credinţa se foloseşte ca Dumnezeu de toate firile zidirii. Căci credinţa îi dă putere să facă zidirea nouă, după asemănarea lui Dumnezeu. Cunoaşterea nu cutează să facă ceea ce nu e dat firii. (Sfântul Isaac Sirul).
Vom întâlni indivizi atei, dar nu s-au găsit în istoria omenirii epoci fără Dumnezeu. Au ridicat pretutindeni altare de închinare, rugăciuni de adorare, vrând să-i răspundă într-o zi lui Freud, că nu au fost nici alienaţi nici psihopaţi.
 

Voltaire spunea că nu poate să-şi închipuie ceas fără ceasornicar şi creaţie fără Creator, iar Newton că El este Pantocrator, adică: Cel care le ţine pe toate.

Existenţa lui Dumnezeu este confirmată şi de savanţi precum: Copernic, Kepler, Galileu, Bacon, Leibniz, Pascal, Laplace, Euler, Berzelius, Volta, Ampere, Maxwell ş.a.

Plutarh depune mărturie că a întâlnit cetăţi fără cârmuitori, oameni fără ştiinţă şi arte, dar nici o societate omenească fără temple şi Dumnezeu.
Conştiinţa morală e glasul misterios, pus în suflet de Treimea Sfântă.

Această lege moral universală glăsuieşte strigător, mustrător mereu.

,,Două lucruri îmi umplu sufletul de un respect şi de-o admiraţie tot mai mare: cerul înstelat deasupra mea şi conştiinţa morală din mine" (I Kant).
Atâta timp cât pe Dumnezeu Îl avem în minte, este şi în realitate. El este existenţa cea mai înaltă şi perfectă ce se poate cugeta.

,,Eu sunt Cel ce sunt", mărturiseşte Scriptura Sfântă.


Puţini ştiu că savantul Ch. Darwin un convins susţinător al evoluţionismului admite prezenţa lui Dumnezeu: „O altă cauză a credinţei în existenţa lui Dumnezeu, care ţine de raţiune, iar nu de sentimente […] provine din extrema dificultate […] de a concepe acest imens şi prodigios Univers, cuprinzând omul şi facultatea sa de a privi în viitor, ca pe rezultatul unui destin şi al unei necesităţi oarbe.
 
Cugetând astfel, mă simt nevoit să admit o Cauză primară cu un spirit inteligent, analog într-o oarecare măsură cu cel al omului, şi merit denumirea de deist.

“Dacă până mai ieri Hristos nu avea loc în istorie, astăzi nici chiar ştiinţa nu mai poate contesta istoricitatea Lui, deoarece martorii vorbesc despre evenimentele văzute şi auzite. Izvoarele antice începând cu Plinius, Tacitus, Suetonius, mărturisesc.Izvoarele ebraice - Talmudul şi cartea lui Toletoth - cărţi scrise între sec. III – XII, deşi sunt anticreştine, consemnează că Hristos a existat, a făcut minuni multe şi a fost răstignit, a înviat într-o manieră specifică. Când a văzut necuratul că nu poate să scape, a atacat autenticitatea Evangheliilor.

Au spus că totul e doar o poveste, mituri, minciuni, plăsmuiri, pornografiind imaginea sacră.

 

Pornind de la apariţia ,,Criticii Superioare" a Bibliei, marele cercetător al Istoriei Civilizaţiei Universale Will Durant zice: ,,Atacul însă, s-a lovit de efortul susţinut prin care s-a dovedit că, credinţa creştină este fundamentată istoric".

Se cunosc peste 25000 codici de manuscrise vechi biblici, iar vestitul arheolog american Joseph Free, afirmă: ,,Arheologia a confirmat multe mărturii despre Sf. Scriptură, chiar şi pe acelea respinse de criticii raţionalişti".

Un alt cercetător al istoriei antice A. N. Sherwin White, confirmă:

,,Astăzi dispunem de atâtea elemente care ne încredinţează că mărturiile despre Noul Testament sunt autentice încât altele ar fi de prisos".

În zilele noastre toţi cercetătorii sunt de acord cu autenticitatea cărţilor canonice ale Noului Testament. Acestea au fost scrise de către Apostoli, sau ucenici, ale căror nume apar între anii 50-80 d. Hr. iar profesorul Millar Burrws de la universitatea din Yale concluzionează:

,,Comparaţia limbajului utilizat în Evanghelii cu acela al papirusurilor secolului I, mi-a confirmat convingerea că scrierile Noului Testament au fost scrise în primul secol".

Fără  Dumnezeu am fi făptura cea mai neînţeleasă: fără scop şi chemare. Timpul îndoielii a trecut. Natura, Biblia şi istoria lumii sunt documentele cele mai Sfinte care ne mărturisesc a Sa Mărire, Iubire şi Grijă.

,,Ştiinţa fără religie e incompletă, iar religia fără ştiinţă e oarbă". (A. Einstein).
 
Dumnezeu se face cunoscut şi intră în istoria pământenilor voit, prin Revelaţia Supranaturală. ,,După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi în multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin prooroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe Care L-a pus moştenitor a toate şi prin Care a făcut şi veacurile” (Evrei 1, 1-2)

Sfânta Evanghelie vorbeşte lumii despre această bucurie şi nădejde a creştinilor. Cuvintele ei sunt aduse din cer pe pământ, căci Scripturilor sunt deschiderea Cerurilor şi gurile proorocilor:

,,Aşa grăieşte Domnul!” Să batem la porţile Scripturi cu mâinile virtuţilor, ca să înţelegem aceste cuvinte cereşti ale veşniciei, apoi să le punem în practică. Ca să ascultăm Evanghelia trebuie să avem Înţelepciune şi Pace cu noi şi cu cei din jur, deoarece cuvintele ei nu sunt filozofie, ci trăire duhovnicească.
 
Evanghelia este scrisă de oameni aleşi şi inspiraţi de Duhul Sfânt: Matei şi Ioan apostoli ai Domnului, Marcu şi Luca ucenici de apostoli. Adică oameni care au trăit aceste cuvinte şi au fost de faţă la realitatea evenimentelor petrecute.
 
Aşa s-a propovăduit prin viu grai, apoi s-au scris,iar sfânta Biserică este păstrătoarea, propovăduitoarea şi tâlcuitoarea Sf. Scripturi. Nu se poate vorbi despre creştinism şi nu putem înţelege planul lui Dumnezeu  fără Evanghelie.
 
Vestea cea bună a Mântuirii, prin care noi creştinii facem cunoştinţă cu Fiul lui Dumnezeu. Aflăm că Dumnezeu este Duh şi închinarea noastră este în adevăr, că trebuie să-l iubim din tot sufletul. Iertarea este condiţionată de iubirea aproapelui şi chiar a vrăjmaşilor, iar judecata aparţine Domnului.
 
Întâietatea se rezolvă prin cedarea locului, lăcomia prin cumpătare, mânia prin dragoste, care ,,nu cade niciodată”. Trebuie să căutăm Împărăţia Lui, iar cele de trebuinţă ni se vor adăuga. Credinţa şi fapta cea bună ni se vor răsplăti şi aici dar şi în Ceruri. Evanghelia este Cartea eternităţii, unde întâlnim Chipul divinităţii, ca să avem linişte şi pace sufletească. Primim îndrăzneala şi curajul de a spune răspicat Adevărul: da sau nu. Aflăm că sufletul  poartă pecetea dumnezeirii şi nu are preţ. Ce ar însemna lumea fără Legea morală a Evangheliei, sau sfârşitul creştinesc fără nădejdea Învierii?
 
Să ascultăm declaraţia Apostolului Pavel: ,,Evanghelia binevestită de mine nu este după om, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos".
 
Întrebările primesc  răspunsul Sfintei Treimi, iar minunile au autenticitate. Dictaturii i se răspunde cu libertatea, constrângerii cu iubirea, asupririi cu mila.

Aici găsim drepturile dar şi datoria de conştiinţă a omului. De aceea nici înger din cer dacă va propovădui o altă Evanghelie, nu trebuie crezut şi cel care va îndrăzni să scoată vre-o literă din ea va fi şters din Cartea Vieţii.

Este cel mai scump tezaur al creştinilor, Carte istorică a umanităţii, document ce atestă Lumea de Dincolo, motiv pentru care o avem în veci.

Vă îndemn cu acestă binecuvântare duhovnicească: ,,Cercetaţi Scripturile, că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică! Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine.”(Ioan V, 29)
 
Despre preotul Iulian ZISU
 
Iulian ZISU este preot slujitor la Parohia Sfinții Împărați Constantin și Elena din Constanța, Cartierul Km 5.
 
Pe pagina oficială de internet a parohiei scrie:

”De mic copil am urmat calea Bisericii in localitatea Agigea, mergand la slujbele bisericutei din Eforie Nord.
Pomenesc pe dascalul Baciu Gheorghe şi Pr. Stanei Dumitru, indrumatorul meu.

Nici bunicii şi nici parintii nici socrii nu au fost membrii P. C. R., Dimpotriva, bunicul din partea mamei Gheorghe, socotit cheabur cu 40 ha de pamant, primar la vremea aceea, a avut mult de suferit.

Bunicul din partea tatalui Vasile, era din Kato Ydrusa Florina-Grecia, de la care am început să învăţ limba greacă Am iubit Biserica si pe Dumnezeu,.Mi-a placut foarte mult sahul, tenisul de masa si voleiul. Inca din clasa a-VI-a generala eram campion judetean la sah reprezentand judetul Constanta in tabara nationala Pauleasa-Arges.

Am urmat Seminarul Teologic de la Buzau, numiti fiind si Promotia Cutremurului ’77, apoi stagiul militar de 9 luni de la Piatra-Neamt.

Si aici am castigat concursul de sah pe jud. Neamt, pe care l-am reprezentat in Concursul National „Daciada” la Alexandria in anul 1978.
 
Am absolvit Institutul Teologic la Bucuresti si datorita rezultatelor am fost repartizat ca preot in Constanta, Parohia „Sf. Imparati II” – la 1 februarie 1983, dupa o asteptare de aproape un an.

Cu ajutorul lui Dumnezeu am zidit o Biserica Catedrala, o casa parohiala, 1 asezamant pentru copii orfani, 1 cladire P+1 administrativa, 1 studio tv parohial, am repictart Bisericii Capela am pardosit-o cu marmura, clopotnita noua si alte dependinte…. Am adus cu aprobarea consiliului parohial într-una din case o familie care acum are 12 copii.

Am fost preot misionar al Arhiepiscopiei Tomisului si timp de 4 ani inspector scolar in cadrul Inspectoratului Scolar Constanta.(3 ani munca gratuita)
Am prezentat emisiuni religioase pe cele trei posturi de Televiziune locale timp de 9 ani fara sa fiu renumerat cu ceva.

Clipă de neuitat ramâne pelerinajul la Ierusalim si Muntele Athos, la Locurile Sfinte si primirea la reşedinta din Elveţia de către Majestatea Sa Regele Mihai.

Am avut onoarea sa fiu duhovnicul parintilor presedintelui Romaniei, Traian Basescu.timp de aprox. 29 de ani

Slujesc lui Dumnezeu şi oamenilor, sunt un patriot şi nu am făcut compromisuri colaboraţioniste.

Pentru binele Bisericii am cedat parohiatul,……dar pastrez in suflet această CTITORIE
Dincolo, dacă o voi primi înapoi înseamnă că am avut dreptate!

Rog pe Bunul Dumnezeu sa mă învrednicească să slujesc Biserica Ortodoxa si ţara.

Acesta sunt şi Îi mulţumesc că încă exist!

Pr. Zisu Iulian