Pr. Iulian Zisu. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel Sărbătorim doi apostoli şi învăţători ai lumii desprinşi sau aleşi din lumi diferite

Zeii lumii antice îşi schimbau faţa după cum le erau poftele dezgustătoare şi încercau să înşele admiratorii.

Mitra zeul războiului îşi dădea mâna cu Afrodita şi Cibele, gândind în agonia lor că mai pot fura căteva suflete pentru a le duce în întunericul morţii.
 
Dar lupta cea mare se dădea sub însufleţirea Sfântului Duh,cu cei care de Rusalii au primit binecuvântare şi putere de Sus ca să propovăduiască Cuvântul la toată făptura.
 

Şi din păgâni au făcut creştini trăitori ai Evangheliei, sfinţi şi mucenici. Acum Prometeu cel înlănţuit este întrecut de faptele şi răbdarea Apostolilor, iar creştinii sunt mai puternici decât Hercule şi în arene mai viteji decât gladiatori ca Spartacus.

O nouă lume, o împlinire a vremii, o frământătură care dospeşte aluatul lumii.
 
Purtând pecetea lui Hristos cu nume şi Evanghelie, sf.Crucea ajunge în Capitoliu şi pe Columnă, vorbind lumii despre un alt împărat şi o altă Împărăţie în Veci;

,,Un Domn, O credinţă, Un botez”.

Un împărat mai mare decăt Pontifex Maximus, pe care nimeni nu l-a învins: Măntuitorul Hristos. Istorie şi creştinism cu  doi corifei şi apostoli despre care aducem crâmpeie din biografia vieţii acestora, pentru că râvna şi dragostea lor nu va înceta niciodată.

Zi de sărbătoare sfântă în calendar, 29 iunie,când ortodoxia face pomenirea lor, amintind  că sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au mărturisit pe cel care l-au văzut pe  Iisus Hristos.

 
L-au întâlnit pe Cel care ridică păcatele lumii, au ascultat mesajul şi avem Evanghelia. Când te cheamă Dumnezeu la aşa misiune, laşi totul şi urmezi.
 
,,Cine ne va despărţi pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia?

Căci sunt încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile, nici înălţimea, nici adâncul şi nici o altă făptură nu va putea să ne despartă pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea întru Hristos Iisus, Domnul nostru. (ep. Romani XVIII, 35.38,39)

Azi sărbătorim doi apostoli şi învăţători ai lumii desprinşi sau aleşi din lumi diferite.

Petru pescar,  om simplu, dar râvnitoar, iar Pavel rabin,om şcolit, cunăscător al limbilor care se vorbeau în Pax Romana.
 
Unul urmează de bună voie pe când  Saul (Pavel) este îngenuncheat pe drumul Damascului, având în tolbă mandate de arestare pentru sfinţii apostoli. Oameni cu caractere diferite, dar cu vocaţie, care au găsit slava lui Dumnezeu. 
 
Sfântul Apostol Petru


Sfântul Petru, dârz şi tare ca o piatră, aşa cum Domnul l-a numit ,,Chifa”, este fratele Sf. Andrei „cel întâi chemat”.

Om ales din lume, care-şi cârpea mrejele pe malul lacului Ghenizaret, cu familie şi greutăţi, cu slăbiciuni omeneşti, dispus la sacrificiu. Obişnuit cu greutăţi zilnice, pescar pe lacul Ghenizaretului, încercat de valurile acestei vieţi trecătoare, dar echilibrat şi hotărăt să-şi ducă munca până la capăt.

Răbdător acest fiu al bătrânului Iona, ca un pescar adevărat fiind cu ochii pe luciul apei şi atent la orice mişcare, confruntat cu situaţii extreme.
 

,,Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului?”

 
Răspunzând Simon-Petru a zis: ,,Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu.” Energic şi nehotărât curajos şi temător, sunt stări şi trăiri fireşti, omeneşti, prin care sf.Petru trece atunci când devine ,,pescar de oameni”.
 
Alături de Domnul este părtaş la lucruri minunate pe care le trăieşte cu toată intensitatea, având şansa să stea lângă Dumnezeu, care vine în casa lui şi îi vindecă soacra.
 
Iubirea divinului Învăţător şi iertarea primită, face din el Apostol (trimis), care alături de ceilalţi Apostoli va vorbi oamenilor despre o altă faţă a lumii: Lumea lui Dumnezeu.
 
Om luat dintre oameni, care stă lăngă Fiul Omului, învăţând despre cer şi pământ.

 
Când Petru L-a întrebat: ,,Noi am lăsat toate şi am urmat Ţie; ce va fi nouă?“, Hristos i-a răspuns: “Veţi şedea pe douăsprezece tronuri, judecând pe cele doăasprezece semiţii ale lui Israel“.

Vine la Iordan să vadă pe Mielul lui Dumneueu care aduce pocăinţa cea adevărată şi ridică păcatele lumi.
Din episodul furtunii de pe mare:,, Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe apă.
 
Iar El i-a zis: vino.
 
Şi coborându-se din corabie, Petru a pornit pe apă, ca să meargă la Iisus. Dar văzând că vântul este puternic, s-a înfricoşat şi, începând să se scufunde în mare, a strigat şi a zis:

Doamne, scapă-mă. Iar Iisus, întinzându-i grabnic mâna, l-a apucat şi i-a zis: puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”(evg. Matei cap. XIV) Ascultă

Cuvântul cu atenţie, verifică tot ce i se întâmplă şi este mâhnit în grădina Ghetsimani, când Iuda îl vinde pe Iisus.

,,Iar el a început să se blesteme şi să se jure: Nu ştiu pe omul acesta despre care ziceţi.”( Mc. XIV,71). Trăieşte cu intensitate orice clipă şi eveniment pe Tabor şi pe Muntele Fericirilor.
 
,,Doamne, bine ne este nouă să fim aici!" (Mt. 17,4).
 
Este dezamăgit că Domnul nu cheamă cetele îngereşti să-l scape şi fuge de teamă şi se jură că nu-l cunoaşte pe Creator.
 

,,Şi Petru şi-a adus aminte de cuvântul pe care i-l spusese Iisus: Înainte de a cânta de două ori cocoşul , de trei ori te vei lepăda de Mine. Şi a început să plângă.”( Evg. Marcu XIV, 72).

Dar lacrimile şi mărturisirea sunt mai sincere decât lepădarea!

Numai un Dumnezeu adevărat poate ierta asemenea trădare. Din acea clipă devotamentul şi urmarea lui Hristos sunt totale, mântuitoare pline de sfenţenie şi roade. Fuge de Golgota să-şi piardă urma,dar nu scapă de Înviere. Află Minunea Învierii şi aleargă la mormănt. Vede giulgiurile singure şi se miră de cele întâmplate. Dar şi-a adus aminte de învierea ficei lui Iair şi a lui Lazăr. Frământare şi bucurile, nădejde, credinţă şi jertfă. S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece” (I Cor. 15, 3-5).


Evanghelistul Luca: „Ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon” (Lc. 24,  La pescuirea minunată  văzând mulţimea peştilor a înţeles că Iisus a făcut minunea.

,,Deci Simon-Petru, auzind că este Domnul, şi-a încins haina, căci era dezbrăcat,şi s-a aruncat în apă”.  (In 21, 3-7).
 
Iisus i-a zis a treia oară: Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? Petru s-a întristat, că i-a zis a treia oară: Mă iubeşti?

Şi I-a zis: Doamne, Tu ştii toate. Tu ştii că Te iubesc. Iisus i-a zis: Paşte oile Mele.
 

”La Pogorârea Duhului Sfânt când se întemeiază Biserica creştină apostolul Petru însufleţeşte mulţimile cu predica lui, iar mii de suflete se botezau în numele Sf. Treimi şi se numeau creştini. În Samaria merge şi pune măinile peste cei botezaţi de diaconul Filip, iar la Poarta Frumosă vindecă:

,,Iar Petru a zis: Argint şi aur nu am; dar ce am, aceea îţi dau. În numele lui Iisus Hristos Nazarineanul, scoală-te şi umblă! (Faptele Ap. III, 6).

 
Pedepseşte  cu moarte pe Anania şi Safira care au minţit Duhului Sfânt, vindecă pe Enea şi învie pe Tavita în Iope (portul Java de azi) şi-l botează pe centurionul Corneliu.

Întemniţat de Irod Agripa este scos miraculos din închisoare, iar paznicii vâzând minunea se botează.
 
La anul 49-50 vine la primul Sinod Apostolic în Ierusalim şi lasă îndemnuri şi sfaturi duhovniceşti prin cele două epistole soborniceşti scrise şi trimise lumii să rămână lângă Hristos.

Mângâie, vindecă, întăreşte credinţa primilor creştini.

Rânduieşte preoţi prin cetăţi,aducând nădejdea veşniciei într-o lume decăzută. Propovăduieşte evanghelia  în toată Iudeea, Pont, Antiohia,  Galatia, Capadochia,Bitinia, ajungând în cetatea eternă a cezarilor, Roma.
 
Aici domnea Nero (53-68), care înroşeşte colinele idolatre cu sânge de martiri. Daţi fiarelor sălbatice în circuri şi arene, mutilaţi şi unşi cu smoală,  creştinii ardeau ca torţe în pieţele oraşului. Înfricoşat (spune tradiţia) vrea să scape, dar în toiul nopţii un om ( Iisus ) intră în cetate.
 

Atunci l-a oprit Petru zicându-i  ,,Unde mergi, Doamne?“. Mă duc sa mă răstignesc a doua oară!“, a răspuns El. Era Măntuitorul!

Iată cuvinte vrednice de testament:,,Doresc să fiu răstignit cu capul în jos ca să privesc cerul care nu m-a părăsit niciodată, să văd pe Acela care m-a iertat, El care s-a răstignit pentru păcatele lumii întregi, iar eu sunt răstigmit pentru mărturia Lui”.
 
Sfântul Apostol Pavel
 
În Tarsul Ciliciei un tănăr rabin al Legii Mozaice voia să înfrunte Învierea lui Hristos. Pe drumul Damascului îl întălnim pe Saul, care pustia Biserica întemeiată pe mărturisirea lui Petru.

Intra prin case şi târa la moarte pe cei a lui Hristos. Sufla groază şi a cerut scrisori de împuternicire ca să-i aducă legaţi, căci era un tânăr zelos, om de încredere ai mai-marilor Templului şi a fost de acord cu uciderea sf. Ştefan, căruia îi păzea hainele. 
 
Învăţând la şcoala renumitului rabin Gamaliel, îl cunoscuse cu certitudine pe Iisus şi a asistat la proces, răstignire şi îngropare, ca să fie convins că totul s-a sfârşit cu bine, iar amăgitorul care voia să le strice Legea, nu a fost Mesia.
 
Saul avea tipologia gândirii fariseice, fiind fiu de negustor, cetăţean roman, un tânăr onest, om de carte, ştia aramaica, latina, greaca şi Sriptura pe de rost.
 
Cine mai putea să-i zdruncine convingerile şi raţiunea întunecată?
 
Doar întâlnirea cu Hristos cel Înviat!
 
,,Şi am căzut la pământ şi am auzit un glas, zicându-mi: Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti? (F.Ap. XX,8-9)
 

Nu mai are argumente, doar îngenunche şi întreabă ce să facă. De la vechiul Saul la sfântul  Pavel se trece prin Revelaţie şi Taina Botezului. Dacă te întâlneşti cu El îţi schimbi purtarea. Transformarea este dumnezeiască, din prigonitor  Apostol! Se va numi Pavel, care asumându-şi totul  moare pentru Iisus,care este şi părga celor adormiţi. Epistolele sale vor ajunge în cetăţi şi marile oraşe ale vremii:Asia , Grecia, Macedonia Iliria, Efes,Creta, Colose, Galatia , Corint, Filipi, Tesalonic, Roma.

 
Lanţurile sclaviei se rup dovadă find doar Filimon şi Onisim, acesta-i creştinismul, iar orice stăpânire vine de la Dumnezeu.
 
Cine nu munceşte să nu mănânce, iar Taina căsătorie este sfântă şi ,,Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat”. (Gal. III, 27).
 
Sfătuieşte părinţii şi îndeamnă copii la ascultare, mustră păcatele şi aduce în suflete speranţa mântuirii. El este Pavel, Apostolul  Neamurilor al cărui nume se traduce ,,cel umil”.
 

Uscăţiv la înfăţişare, cultură elenistică vastă şi cetăţean al imperiului, cu o soră la Ierusalim şi o boală dată în trup ca să nu se mândrească. Cu o profundă ţinută sufletească, minte ageră cu religiozitate pioasă şi caracter. Peronalitate a veacurilor cu un discurs cuceritor şi aşezat pe Adevăr, cu argumentele unui martor.

 
Gândirile filozofiei antice îngheaţă la rostirea şi verbul acestui sf. Apostol, ales ca neamurile să vadă Pronia şi Atotputernicia.  Dumnezeul ,,necunoscut” din Olimp şi Panteon este descoperit total, înlocuind vestitele oracole din Delfi  şi Pitiei, povestind lumii despre al treilea Cer şi civilizaţia lui Dumnezeu: auzind cuvinte de nespus. Misterele, şarlatania vrăjitorilor, platonismul, epicureismul,scepticismul sunt date în vileag, iar demnitatea umană este ridicată la cinstea de virtute creştină.
 
,,M-am luptat cu cinste, mi-am păstrat credinţa,mi-am împlinit datoria” sunt  cuvinte de Testament rostite  în închisoare, când i se taie capul la anul 57, sub Nero.

Acolo Sus, avem mereu rugători cu toţi sfinţii pe Apostolii Petru şi Pavel pentru care-i mulţumim lui Dumnezeu. În iconografia ortodoxă ii găsim, adesea, pictaţi împreună, Petru purtând o legătură de chei, iar Pavel o sabie.
 
,,Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus”( ep. Gal. III, 27).

Fără credinţa şi mărurisirea Apostolilor nu mai cunoşteam Cerurile şi slava lui Dumnezeu: ,,Voi zidi Biserica Mea și porțile iadului nu o vor birui pe dânsa”. (Matei 16:18)
 
,,Cei ce sunteţi între apostoli, mai întâi pe scaun şezători şi lumii învătători, stăpânului tuturor rugaţi-vă, pace lumiii să dăruiască şi sufletelor noastre mare milă.”( troparul zilei )