Predica de pe munte - Iubirea vrăjmaşilor

,,Zis-a Domnul: Precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea. Şi, dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteţi avea? Că şi păcătoşii iubesc pe cei ce îi iubesc pe ei; şi, dacă faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii fac acelaşi lucru; iar dacă daţi împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire puteţi avea? Că şi păcătoşii dau cu împrumut păcătoşilor, ca să primească înapoi întocmai. Însă voi iubiţi-i pe vrăjmaşii voştri şi faceţi-le bine şi daţi cu împrumut fără să nădăjduiţi nimic în schimb, iar răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi. Fiţi milostivi, precum şi Tatăl vostru milostiv este”. (Ev. Luca 6, 31-3)
 
Într-o lume plină de ură şi răzbunare Sfintele Evanghelii aduc Cuvinte dumnezeieşti, pentru ca Împărăţia lui Dumnezeu să fie în fiecare din noi.

Dacă vrei să fii sincer şi îţi doreşti normalitatea, trebuie să faci Binele.

Comportamentul firii umane a devenit şovăielnic, plin de instabilitate şi ,,relativ” ca ţinută morală.

În zgomotul acestei lumi fermecătoare care este la un pas de a-şi pierde sensul, omul nu mai găseşte cadenţa şi rostul. După ,,atâtea”, are parte şi de ,,neghina” care strică  holdele ce trebuie să ne hrănească.

Cum ar arăta faţa lumii, dacă neamul ar fi ,,împărătesc” şi nu s-ar mai tăvăli în mocirla patimilor?

Nu poţi cere milă, îngăduinţă şi iertare, dacă tu nu poţi oferi decât viclenie şi răutate!

Norma şi măsura caracterului trebuie să se manifeste la valoarea numelui de creştin pe care-l purtăm.


Nu te poţi ,,schimba”, dacă nu asculţi de Domnul!

Societatea are în structura ei etica binelui ca lege, dar îi lipseşte duhovnicia, omenia.

Toţi vrem să trăim într-o lume liniştită în care răul să nu ne mai murdărească...

Constrângerea şi pedeapsa  nu înnobilează sufletele, ci numai conştiinţa izvorâtă din bună-credinţă.
Cuvintele Evangheliei s-au rostogolit peste neamuri, dar imaginea ,,panoramică” dă calificativul...


Dacă vrem să facem parte din neamul lui Dumnezeu, trebuie să fim ,,model”; fiu care aparţii şi Cerului!

Civilizaţia creştină nu are motiv să nu reuşească, deoarece Hristos ne aparţine. Nu urcăm dacă nu avem ,,haină de nuntă” şi nu purtăm ,,îmbrăcămintea ţesută de Dumnezeu.”

Evanghelia garantează Binele lumii înconjurătoare, dacă  avem credinţă. Superlativul nu stă doar în sfaturi, porunci sau îndemnuri, ci în constatarea practică a trâitorilor care şi-au schimbat ,,viaţa”.

Aşa ar trebui să arate lumea Sf. Treimi, ca la început: Rai.

Dacă avem ceea ce se vede, înseamnă că omul a greşit fundamental alegând rătăcirea, greutăţile, boala şi moartea.

Suntem chemaţi zilnic să restaurăm şi să reclădim Împărăţia în sufletul nostru şi să ne simţim Acasă.

Vedem acum un  alt ,,tablou” deoarece nu am respectat Scriptura şi fugind de Biserică am clamat doar filozofia educaţională, uitând că în lipsa religiei se ,,tocmeşte” omul fără suflet, care este ,,responsabil” aici, unde braţul şi ochiul Legii îl pot ,,domestici”.

Timpul dovedeşte că natura umană caută să înţeleagă materia şi Sufletul, iar Sf. Evanghelie ne învaţă cum ar trebui să ne purtăm, dacă tot facem parte din neamul lui Dumnezeu.

Structura creştinismului este iubire totală, cu toată ,,zestrea” pe care o activăm. Rosteşte, rugăciunea Tatăl nostru şi vei înţelege!

Cum poţi răsplăti cuiva cu nedreptate, când tu şi casa ta îţi doreşti tot binele din lume? 
Dacă vrei să ai linişte în viaţa ta, gândeşte înainte de a face o prostie! Orice gest al tău trebuie să fie ca şi cum în faţa ta se află Dumnezeu.

Creştinismul nu ar fi dăinuit fără dragoste şi iertare! Parcă se taie voinţa şi pare irealizabil!
Înseamnă că în firea noastră El a sădit şi puntea acestei treceri de neînţeles spre desăvârşire.

Oare este peste  puterea omenească?

A te purta cumsecade nu-i o slăbiciune, este mai mult decât o virtute, este un Dar.
Trebuie să treci peste nimicurile şi poticneala păcătoasă şi mârşavă a lumii acesteia.

Ca să rămânem Oameni, a venit Iisus ca Jertfă.
Înţelegem noi această tainică Răscumpărare?

Dumnezeu are răbdare ca să împlinească planul şi la Judecată toate întrebările ce ni se vor pune vor fi în strânsă legătură cu felul în care ne-am respectat aproapele.
 
Nu ţi se va cere mai mult decât puteai face: Credinţă şi fapte bune!
Aceleaşi întrebări pentru toţi: săraci, bogaţi simpli sau deştepţi. 

Ura e la îndemâna oricui, pe când iubirea poate încăpea doar în sufletulul unui  Om bun, care a înţeles mesajul şi îşi doreşte izbăvirea.
Dacă ar fi doar o iluzie nu am  avea sfinţi şi creştini care  iartă totul pentru Înviere.

Ura am lăsat-o diavolului, iar sufletul în mâna lui Dumnezeu!

E un lucru virtuos să fii ortodox, nu doar cu numele... Ortodoxia te aşteaptă mereu la scaunul spovedaniei ca să iei cununa: Sfânta Împărtăşanie. Să nu-ţi fie ruşine să zici: iartă-mă!

Să facem rugăciune pentru cei care  vor răul, fiindcă eşti deasupra şi aparţii altei lumi.
Indiferent de ripostă, tu creştine ai un Crez! Îngropi trecutul şi doreşti viitorul. Nu poţi face din viaţa ta un iad.

Pentru ca să ai binele trebuie să te osteneşti, să fii înţelept şi blând.
Când nu te aştepţi apare Minunea, iar oameni socotiţi de neînduplecat s-au convertit.

Mulţi argumentează că abrogarea legii talionului şi impunerea unei păci pasive, ruşinoase, plină de compromisuri ar duce la robie.  A te lăsa în mâna lui Dumnezeu,  nu-i o pierdere de timp, nici o ruşine.

Biserica nu îngăduie răul şi citeşte pomelnicul de sănătate, iar rugăciunile de cerere sunt doar pentru îmblânzire şi nu blestem sau pedeapsă celor care ne fac necazuri.

Raporturile omenirii ar fi pe o altă scară a valorilor, dacă Constituţiile popoarelor nu ar neglija Evanghelia.

Nu te mai preocupa de lucruri mărunte, chiar dacă te afectează. Ajută cât poţi, restul completează Domnul!

Nu îndrepţi tu minţile înfierbântate chiar dacă eşti plin de dreptate. Lasă judecata lui Dumnezeu, care are planurile Lui şi rostuieşte totul prin oameni!

,,Fericit omul care poate să iubească pe toţi deopotrivă”, zice Maxim Mărturisitorul.

Dacă nu poţi ajuta pe cineva, cel puţin nu-i face rău. Dimensiunea şi starea sfinţilor a arătat celor care vor să izbândească, că totul este posibil. Legea şi Prorocii vorbesc despre iubirea Lui Dumnezeu şi iubirea aproapelui.
 
,,Dacă zice cineva că iubeşte pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăşte, mincinos este! Pentru că cel ce nu iubeşte pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu pe Care nu L-a văzut, cum poate să-L iubească?” (I Ioan 4, 20).

Cel care huleşte Adevărul şi caută cearta trebuie ocolit, dacă nu ascultă de martori şi de soborul Bisericii.

Să vorbeşti despre milă într-o lume căreia îi place mirosul prafului de puşcă, sau să propui milostenia într-o lume avară în care copiii lui Dumnezeu mor de foame, este mai mult decât  îndrăzneală. Este Misiune!

Dacă am fi creştini adevăraţi ar fi fost o ,,poveste” minunată, dar nu am ajuns încă la treapta desăvârşirii.
Câte nu se întâmplă în lumea noastră?

Te îngrozeşti şi îţi ţiuie urechile, fiindcă oamenii sunt departe de Evanghelie.

Dumnezeu însă ne arată Calea şi nu ne sileşte, depinde de noi cum vrem să trăim!

Este un alt standard, o performanţă morală, alt nivel pentru o lume care se vrea modernă şi Nouă.

Nu trebuie să încapă resemnarea, ci Harul şi sfinţenia,  iar coordonata zilnică este să te fereşti de rău.

Cârtim şi suntem mândri, arţăgoşi... Controleză-ţi gesturile, nu murmura şi dă pace celui de lângă tine!  Să ai răbdare, că poate vrea  într-o bună zi să se îndrepte... Atenţie la egoism!

Mereu este un alt nivel de înţelegere şi comunicare. Zestrea genetică este bună, căci avem Chipul lui Dumnezeu şi putem rezista în mijlocul ,,lupilor”.
Sunt slăbiciuni şi înclinări păcătoase, dar avem înger păzitor, Sf. Taine şi Biserică.

Evanghelia noastră nu-i ideologie sau lozincă şi nu putem supravieţui fără iubire, deoarece ura autodistruge.

Atunci când oamenii vor vedea văzduhurile sub steagul Crucii lui Hristos, deja e prea târziu ca să mai agonisească duhovnicie şi iertare.

Acesta este motivul pentru care Biserica  doreşte ca omul să priceapă ce se petrece în jurul lui şi astfel răul să nu treacă mai departe şi să-şi găsească adepţi.

Cere ajutor, roagă-te! Pentru aceasta a venit El, să ne spună că trebuie să fim buni. Dacă doreşti să fii pe Cale atunci Harul te întânpină şi nimic  nu este imposibil, iar Lumea există şi ,,După”.

Este ruga Bisericii pentru omenire...

Suntem ,,speciali” adică Cineva, Personalităţi şi nu turmă de indivizi care se mulţumeşte cu teoria autosuficienţei, fiindcă progresăm şi tindem spre veşnicie.

Răul are dimensiunea lui, dar poate fi stopat dacă  faci binele şi nu se mai poate multiplica. Intriga şi răzbunarea propusă chiar de civilizaţia noastră în unele  ,,filme”, arată complicitatea şi ipocrizia acestei ,,culturi”.

Am rezistat minunat ca turmă mică în mijlocul haitelor luciferice. Aparţinem Sf. Treimi şi avem pe Maica Domnului, cu ierarhiile cereşti şi toţi sfinţii.

Mediatic se sancţionează răul, dar indirect îl transmite ca informaţie. 
Suntem ca la un ,,Bal mascat”, o cârdăşie din care se  şopteşte că nu putem scăpa, pentru că Dumnezeu întârzie să intervină.

Divinul Învăţător propune un alt sistem de relaţie socială, având la bază principiul Scripturii care nu dezavantajează pe nimeni, căci  îmbogăţeşte şi  nu sărăceşte.

Este ,,Dragostea care nu cade niciodată”! Cuvântul dat rămâne ca un ,,jurământ sfânt”, binecuvântarea este părintească, pe când blestemul este diavolesc.

Binele devine social, fiind o conduită a omului care nu a uitat de Dumnezeu şi nu poate să-şi permită a se înhăita cu tâlharii care au pactizat cu necuratul.
Mântuitorul a pregătit lumea ca să moştenească o altă cetăţenie şi creştinul primeşte prin Botez Pecetea darurilor Sf. Duh, care face din noi  locuitori ai Raiului.

Nimeni nu trebuie să-şi facă rău singur, neglijând sufletul!

Totul este simplu şi pe limbajul comun al veacurilor. Azi acest mesaj are aceeaşi conotaţie, şi-l poţi decoda rapid dacă vrei să-ţi fie Bine.

Nu poţi suporta răul la infinit, trebuie să ieşi la lumină! Robia nu-i o stare firească şi n-o poţi transfera ca o zestre şi alergătura pare să semene a rătăcire, dacă omul nu-şi găseşte cadenţa paşilor care să-l ducă pe Cale.

Adevărul şi Viaţa nu rămân lozinci, ci starea pe care o caută orice muritor, care nu poate trăi în acest vacarm fără scop şi sens.
Ai nevoie de linişte sufletească!

Provocarea o face mereu răul expus  care-şi bate joc de noi, vrând să schimbe drumul.
Cartea Sfântă ne limpezeşte raţiunea ca să înţelegem ce se întâmplă.

Dacă ne vom ocupa doar de meschinării, riscăm... tihna.
Mereu vei căuta strategii şi vei face planuri mârşave ca să te ,,salvezi”. Şi aşa apar compromisurile pentru că niciodată nu poţi sluji la ,,doi domni”.

Dacă tu vrei să rămâi cu cerul serafimic, nu-l îmbrânci pe aproapele tău în intuneric!
Specula şi camăta sunt departe de sfinţenie, iar mila şi milostivirea creştină nu sunt  slăbiciuni ale demnităţii umane, ci sensibilităţi cuprinse de virtute.

Întotdeauna Sfânta Evanghelie ascultată, citită şi trăită aduce demnitate şi Mântuire.