,,Să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor” Sărbătoarea de astăzi este închinată Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul

 ,,Să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor” ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii".
 
Sfinţii sunt oameni providenţiali aleşi din mijlocul neamurilor, care au misiunea să aşeze lumea ca la început: cu faţa spre Dumnezeu. Oamenii drepţi şi proorocii au vorbit în numele Domnului şi mai toţi au plătit cu viaţa pentru Adevăr.
 
Fiindcă Sf.Scripturi păstrează Revelaţia, veţi găsi în scurte biografii repere sacre care n-au contenit de atunci să vorbească lumii despre un alt drum şi o altă Împărăţie.
 
„Pocăiţi-vă că s-a apropiat împărăţia cerurilor !”
 
Mesajul este actual fiindcă nimeni nu intră în ceruri fără căinţă, motiv pentru care icoana Bisericii Deisis, îl prezintă pe Ioan Botezătorul cu aripi îngereşti stând de-a stânga Mântuitorului Hristos şi de-a dreapta fiind Maica Domnului.

 
Sărbătoarea de astăzi este închinată Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul  şi este atestată documentar încă din sec al IV-lea, fiind aşezată în solstiţiul de vară, pentru a înlocui sărbătorile agrare păgâne cu caracter naturist adânc înrădăcinate în lumea romană.

 
Ales de Dumnezeu încă înainte de naşterea sa, el este singurul sfânt căruia Biserica îi închină sărbătoare naşterii sale.
 

Sărbătoarea naşterii sf. Ioan este ca o binecuvântare pe care Dumnezeu o dă mereu familiei  care-şi doreşte copii.
 
Alăturarea din calendar a Sânzienelor şi Drăgaica este legată arhaic, matriarhal, popular în tradiţia cultural folclorică a romănilor şi europenilor, de  rituri şi mistere legate de rodire.(Sânjoanele şi Drăguţele). 

 
,, Dumnezeu s-a milostivit”. Iohanan.


Ioan nu este un mister. Are viaţa şi activitatea publică. Fiu de preot care a scăpat cănd au fost ucişi pruncii din Betleem. Dacă s-ar fi ascuns la Qumram, esenienii în manuscrisele lor s-ar fi lăudat cu un aşa profet. Tatăl se numea Zaharia, preot al Legii Vechi şi slujea la Templu din Ierusalim, iar mama pe nume Elisabeta era din neamul lui Abia, descendentă a seminţiei lui Aaron.
 
Deşi erau bătrâni părinţii şi-au dorit un copil, iar Dumnezeu i-a ascultat, Ioan născându-se în cetatea Orini
 
,,Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit.
 
Şi îngerul, răspunzând, i-a zis: Eu sunt Gavriil, cel ce stă înaintea lui Dumnezeu. Şi am fost trimis să grăiesc către tine şi să-ţi binevestesc acestea. Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui”. (sf. Evg. Luca cap. 1)
 

De mic copil crescuse sub rânduiala Legii sfinte, iar pe la 16 ani ia drumul unei alte şcoli: pustietatea iordanului.
 
În anul 26 d. Hr. şi primul an al domniei lui Pilat din Pont ,,îngerul Domnului” aşa cum îl numeşte proorocul Maleahi, îl face cunoscut lumii pe Fiul lui Dumnezeu.
 
Împărăţia cerurilor nu este doar o dorinţă a unora ci o realitate pentru cei credincioşi. Ea trebuie să se întipărească ca o pecete  a Sf. Duh în fiecare din noi prin taina sf. Botez.
 
Cei care alergau la Ioan să fie botezaţi cu botezul pocăinţei, de pe atunci trebuiau să facă fapte vrednice de căinţă. Între cele 2 Testamente, Ioan arată cu degetul către Cel care trebuia să crească şi să ne mântuiască.

El este acela despre care a zis proorocul Isaia: ,,Glasul celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările Lui".

 
Să modelezi sau să salvezi sufletul cuiva e lucru anevoios şi enorm. Dar să schimbi mentalităţi colective ale unui popor ce se socotea teocratic!
 
Ce misiune ce sfinţenie, ce ales! Începutul Noului Testament îl face Ioan, pregătind poporul. Şi-a făcut datoria ca la Sfânta Carte. N-a dezamăgit pe nimeni şi unii i-au rămas devotaţi ca ucenici, chiar dacă el le-a spus că şi-a încheiat misiunea. Şi astfel se pune început adâncii smerenii. Ce sentiment nobil, ce calitate să recunoşti că rolul tău istoric între pământ şi cer s-a încheiat şi să arăţi mereu spre Hristos!
 
Ascet şi sfânt ales de Dumnezeu: propovăduitor, mărturisitor Înaintemergătorul şi Botezătorul Domnului. Sihăstria Iordanului a dat roade pe care omenirea de atunci aleargă să le culeagă în continuu.
 

Ţinuta, comportamentul ca şi înfăţişarea erau deja în contrast cu lumea şi apucăturile ei. Icoană de monah prinsă la mijloc, ca toţi cei vechi şi cei noi să se întălnească în icoana ÎNVIERII.

 
Şcoala lui n-a fost rabinică, ci inspiraţia Duhului Sfânt. El nu face petiţii sau cereri lumii sau autorităţilor, ci doar mărturiseşte având aprobarea lui Dumnezeu care l-a trimis Atunci.
 
Nu a vrut nici să intimideze pe cineva, nici să fie linguşitor ca să se facă plăcut, ci direct: cu subiect şi predicat la întrebare şi dorinţă, un răspuns ferm. Trebuie ca lumea să se schimbe. Un alt comportament, o viaţă nouă cuprinsă de căinţă.
 
Toţi care veneau simţeau că nu se mai poate merge în această mocirlă mirositoare. 
 
Deja cu Ioan făceau primul pas spre Viaţa veşnică. Toţi care înţeleg lucrarea sfântă au început să-şi facă Tema. Au crezut în Iisus Hristos Fiul lui Dumnezeu.
 

S-au încreştinat cel puţin vreo două miliarde şi ceva, iar ceilaţi sunt aşteptaţi cu răbdarea unui Dumnezeu până la examenul final: ,,când nu toţi vom muri ci toţi se vor schimba”.

 
Toţi cei chemaţi vor regreta dacă nu vor veni după El, pentru că Hristos nu mai este doar Mielul blând care ridică păcatele lumii, ci Judecător. Ţinută adecvată şi discursul sobru, care chema pe evrei dar şi pe păgâni, voind să distrugă năravurile rele.
 
 

,,Ce aţi ieşit să priviţi în pustie? Oare trestie clatinată de vânt? Oare om imbrăcat în haine moi şi scumpe? Oare prooroc?" Şi tot El raspunde cu glas ferm: ,,Da, zic vouă şi mai mult decât un prooroc. Acesta este cel despre care s-a scris: Iată trimit înaintea feţei Tale pe ingerul Meu care va găti calea Ta, inaintea Ta."

 
Domnul aşadar confirmă caracterul îngeresc al lui Ioan. În 29 august creştinătatea şi pământeni ar trebui să se opresacă din fuga timpului şi să se roage sf. Ioan ca Domnul să ne ierte.Vicleanul om şi irozi vremii au omorât pe Ioan Botezătorul: ’’Adevărat zic vouă: Nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare”...  şi,, de care lumea nu era vrednică" 
 
,,Fost-a om trimis de la Dumnezeu, numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre Lumină, ca toţi să creadă prin el. Nu era el Lumina ci ca să mărturisească despre Lumină. Ioan mărturisea despre El şi striga, zicând: Acesta era despre Care am zis: Cel care vine după mine a fost înaintea mea, pentru că mai înainte de mine era.”
 
Citiţi, viaţa din Evangheli ca o relatare povestită de contemporani şi veţi înţelege de ce Irodiada şi toţi nelegiuiţii de-a lungul veacurilor n-au suportat  dreptatea! Ioan nu tace când are de spus Adevărul. Adună în el toate virtuţile tuturor drepţilor şi profeţilor care rosteau: Dumnezeu! Şi aşa urmând Calea, Adevărul şi viaţa, rămăne model. Glasul conştiinţei nu trezeşte dracii ci doar oameni care mai au în ei suflet. Păcatul este mai tare decăt înclinaţia spre bine?
 
Degeaba i-a părut lui Irod rău căci necuratu îşi făcuse jocul. Măndria, ruşinea, promisiunea deşartă fac tovărăşie şi clică cu răul. Dacă Irod şi demnitarii cei din culise ca şi oaspeţii conspiratori ar fi coborăt cu ceva timp şi ei la Iordan cu mulţimile, să asculte şi să pună întrebări precum vameşi, soldaţii, fariseii, lumra arăta altfel. Toate nenorocirile în istorie se puteau evita de la inchiziţie, la genocide, dacă ar fi crezut cu adevărat în Treimea Sfântă. 
 
Postim azi ca să nu mai greşim mâine. Cumpătare este o mare virtute care încă lipseşte acestei lumii. Să te dedici lui Dumnezeu fără să faci compromisuri, nici cu tine nici cu altcineva. Nu doar sf. Evanghelişti vorbesc depre Ioanl, ci şi  istoricul iudeu din secolul I, Iosif Flavius (Antichitati iudaice 18, 5, 1-3)
 
Un memento pentru cei care nu trăiesc după Legea lui Dumnezeu.
 
Păcatul propus ca tentaţie omului rămâne neascultare şi aduce moarte. Ioan face început tuturor martirilor care vor suferi pentru evanghelia crucii lui Hristos.
 
Curajul demnitatea, mărturisirea sunt virtuţi nobile  care păstrează nealterat chipul primordial. Cu trupul în pământ, iar el cu sufletul la Dumnezeu.
 
Moaştele sale cu mâna neputrezită dusă din Antiohia la Constantinopol de diaconul Iov salvează suflete. Capul său este mărturie printre păgâni la capela sfântului în Damascul Siriei.
 
N-au putut să-l scoată afară din Biserică, căci atunci când au lovit în mormânt, sânge a început să ţâşnească şi n-a contenit decăt după rugăciunile partriarhului chemat să se roage ca să fie iertaţi.
 
,,Oare nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea?”
 
În creştinism ziua are sensul ei, este diferită. Pentru noi este şi sfântă, deoarece Liturghia este a noastră.
 
Bucură-te, Sfinte Ioane, precinstite Înaintemergătorule!