Sfânta Cetate a Ierusalimului

„Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.
Căci vă zic vouă: De acum nu Mă veţi mai vedea, până când nu veţi zice: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului” (Matei XIII, 37-38).
Pe tăbliţele de lut de la El-Amarna apare prima atestare documentară a străvechiului oraş Jerusalem, care datează din secolul al XVI-lea î.Hr. şi este cunoscut sub numele de Urasalim.

Înseamnă „Oraşul Păcii”, iar cartea Facerea ne spune că în acest loc s-a întâlnit  Avraam cu Melchisedec, regele Salemului.
În anul 1006 î.Hr. împăratul David cucereşte oraşul şi îl împrejmuieşte ca pe o fortăreaţă cu ziduri, iar în Sion îşi face un turn de pază, numindu-l Cetatea lui David.
În 950 î.Hr. Solomon ridică Templul, apoi caldeenii şi Antioh pustiesc oraşul.
Este refăcut la 520 î.Hr şi întărit de Irod cel Mare, în timpul căruia cunoaşte o perioadă de dezvoltare.
Generalii romani Titus şi Vespasian îl trec prin sabie şi foc în anul 70 d.Hr. distrugând Templul, dar şi o parte din Oraşul Sfânt.
În urma răscoalei condusă de Bar-Cochba este ras din temelii, iar împăratul roman Adrian începe rezidirea, schimbându-i numele în Aelia Capitolina. Sub Constantin cel Mare (307-337) cunoaşte cea mai înfloritoare perioadă, dar în anul 614 este ocupat de perşii regelui Hosroe.
În 628 este recucerit de împăratul bizantin Heraclius şi în 637 cade asediat de califul arab Omar, vreme de 500 de ani. Cruciada I (1096-1099) condusă de Godefroy şi Balduin, întemeiază Regatul Creştin de Ierusalim şi va dăinui până în 1187, când Saladin al Egiptului îl trece sub stăpânire arabă. 
În 1516 Soliman al II-lea zis Magnificul, îl alipeşte Imperiului Otoman, fortificându-l cu ziduri groase de apărare (1532 -1541). De abia în 1917 după căderea Imperiului Otoman, Ierusalimul intră sub protectorat Britanic până la 14 mai 1948, când se înfiinţează statul Israel (Conferinţa de Pace).
Zidurile Cetăţii Sfinte în lungime de peste 3 km au şi astăzi; Poarta lui Irod, Poarta Damascului, Poarta Nouă, Poarta Sionului, Poarta Magrebinilor, Poarta Rabinilor, Poarta Sf. Ştefan, Poarta Leilor, Poarta Jaffa, Poarta Oilor.
Mai este şi Poarta de Aur (actualmente astupată), prin care va trece la Sfârşitul veacurilor Hristos ca Judecător şi va rămâne deschisă, afirmă creştinii!
Oraşul vechi are cinci cartiere: grec, latin, armean, evreiesc şi musulman.

În cartierul grecesc se află Patriarhia Ortodoxă, împreună cu Biserica Sfântului Mormânt şi cu toată administraţia: Frăţia Locurilor Sfinte.
Aici slujeşte Patriarhul de Ierusalim cu 16 mitropoliţi şi episcopi, fiind şi sediul Comunităţii Ortodoxe.
În cartierul latin se află misiunile romano-catolice pentru Ţara Sfântă.
În cartierul armean este reşedinţa Patriarhului Armean şi Moaştele Sfântului Apostol Iacob, ucis de Irod.
Cartierul iudaic este locuit de evrei tradiţionalişti care-şi fac rugăciunea zilnic la Zidul Plângerii, aşteptând vremurile glorioase ale regelui David.
Cartierul musulman este pe esplanada muntelui Moria, unde Avraam a vrut să-l jertfească pe fiul său Isaac.
Între anii 1688-1691, pe locul unde era Templul lui Solomon arabii au ridicat Moscheea lui Omar, iar în secolul al VIII-lea în apropiere şi Moscheea El-Aqsa.
Ierusalimul rămâne locul de întâlnire al monoteismului creştin, iudaic şi musulman.
,,Şi am văzut cer nou şi pământ nou. Căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut, şi marea nu mai este. Şi am văzut cetatea sfântă, noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu. Şi cetatea nu are trebuinţă de soare, nici de lună, ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o”.  (Apocalipsa XXI,1-2,23)