Sfânta Lumină

Suntem în Biserica Învierii în Sâmbăta cea Mare la rugăciunea specială rostită de Patriarhul Ierusalimului înăuntrul Sfântului Mormânt, şi ne apropiem cu credincioşie de miracolul Luminii celei Sfinte.
Pelerini din toate colţurile pământului îşi pleacă genunchii ca să primească semn din Înaltul Cerului de la Dumnezeu, care a zis: „Să fie lumină”.
Totul este public şi sub controlul autorităţilor care vor să se asigure că nu este o înşelătorie.
Biserica Ierusalimului nu face publicitate şi necredincioşii supraveghează cu atenţie acest fenomen.



Din Cer, prin turla Bisericii Anastasis, spre curiozitatea unora şi bucuria creştinilor, coboară Scânteia divină ce aprinde Candela Sfântului Mormânt şi multe mănunchiuri de lumânări din mâinile credincioşilor. Oficiali ai statului Israel şi din Departamentul de poliţie au câte un reprezentant; evreu, arab, turc.
Încă din seara Prohodului, se verifică cu rigurozitate încăperea Sf. Mormânt ca să înlăture suspiciunea. Se sting candelele şi se îndepărtează orice sursă de foc, iar după aceea se sigilează uşa cu două benzi cruciş şi se pune pază autorizată.
Procesiunea începe dimineaţa la orele 09.00.
Din sobor fac parte Patriarhul, mitropoliţi, episcopi, clerici, urmaţi de foarte multă lume venită special pentru acest moment. Dragomanii civili îmbrăcaţi în portul tradiţional grecesc, cu toiege de metal pe care le gesticulează armonios şi cadenţat, diaconi care poartă Sf. Cruce cu părticele din Lemnul Sfânt, urmaţi de mii de pelerini cu buchete de de câte 33 lumânări urcă spre Înviere.
Ajunşi în dangătul clopotelor cântă: ,,Învierea Ta Hristoase, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ, ne învredniceşte cu inimă curată să Te mărim”, apoi continuă slujba Vecerniei cu imnul „Lumină lină, a Sfintei slave a Tatălui ceresc”.
Pe la 11.30 vin grupuri de tineri arabi ortodocşi, care în ritual oriental se roagă, căţărându-se chiar pe baldachin: „Doamne, trimite-ne din cer Lumină!” 
În jurul orelor 12.00, Patriarhul se apropie de intrarea Sf. Mormânt, este controlat cu atenţie şi rămâne doar în stiharul alb, cu epitrahil, mânecuţe şi brâu.
Totul se petrece în văzul gărzii musulmane, primarul Ierusalimului, asistaţi de armeni, catolici, copţi.

Trebuie să vă spunem că Lumina din cer coboară doar la ortodocşi.
Patriarhul, sub escortă, rupe sigiliul, intră în Capela îngerului care este foarte îngustă, fiind păzit de un arab musulman.
După puţin timp mai face un pas şi îngenunchează în faţa lespezii Mormântului unde se roagă circa 20 de minute. Atmosfera este încordată de aşteptare şi de emoţia momentului. Din tradiţie se zice că dacă Lumina Sfântă nu se mai pogoară, atunci va fi sfârşitul lumii.
Întotdeauna, între orele 12.30-13.30, scânteia dumnezeiască coboară ca un glob de lumină împrăştiindu-se în sclipiri de foc galben-verzui, care nu te ard timp de câteva minute, aprinzând Candelele din Mormânt, vata presărată şi multe făclii din mâinile celor prezenți.
Patriarhul din uşa Kouvouklionului împarte Sfânta Lumină tuturor. Ţine un mic cuvânt prin care mulţumeşte Mântuitorului şi se continuă Vecernia.
Noaptea pe la orele 23.00 se porneşte din nou procesiunea şi se înconjoară de trei ori Sfântul Mormânt. Se cântă Hristos a Înviat, iar din faţa uşii se citeşte Evanghelia Învierii, apoi se continuă slujba şi Sfânta Liturghie care se săvârşeşte pe Mormântul Sfânt.
,,Dătătorule de lumină, Doamne, ascultă-ne pe noi păcătoşii şi nevrednicii robii Tăi, care în acest ceas stăm lângă acest Preasfânt şi de lumină purtător Mormânt şi cinstim Învierea Ta cea de a treia zi” (din rugăciunea rostită de Patriarh).
 
Mărturii sfinte

 
Istoricul Eusebiu scrie în Istoria sa că pe la sfârşitul secolului al II-lea, la Ierusalim, pe timpul episcopului Narcis, în noaptea Sfintelor Paşti s-a petrecut un fapt minunat. Terminându-se untdelemnul din candelele Sf. Mormânt, au pus apă şi totuşi spre uimirea mulţimilor ele ardeau.
Despre minunea Luminii din Cer vorbeşte pe la anul 350 d. Hr. şi Sf. Chiril, Patriarh al locului, iar pelerina Egeria care vine din Galia, ne povesteşte în anul 384 despre ceremonia Lucernarrium, adică a Luminii.
Baldovin în Lecţionarul codice Armean din anii 417-439 spune că Lumina Sfântă aprindea candelele şi lumânările din Biserică, iar manuscrisul Georgian Codice Haghios Stavros arată cum doar la rugăciunea patriarhului se aprindea Focul Sfânt. Călugărul Bernand la 870 în ,,Itinerarul” său este martorul minunii: ,,Merită însă să spunem ce se întâmplă la Privegherea Paştilor, când îngerul aprinde candela care atârnă deasupra Mormântului”.
Krahkovschi, dintr-o sursă islamică, spune cum emirul şi imanul prezenţi, văd o lumină asemănătoare unui foc alb ieşind din interiorul Mormântului. Relatare o găsim şi în Scrisoarea lui Arethas adresată emirului din Damasc: ,,emirul Ierusalimului sigilează uşile, creştinii stau afară şi zic ,,Doamne miluieşte-ne” şi candela se aprinde ca de un fulger”.
Nicketas scrie în 947 împăratului Constantin VII Porfirogenetul, cum mereu câte un emir furios voia să stingă Flacăra Sfântă, după ce creştinii au plătit 7000 de galbeni Sultanului ca să le îngăduie sărbătoarea Paştelui.
Deşi patriarhul era reţinut de gărzi, Sf.Lumină aprinde 2 candele, în care se turnase apă în lipsă de ulei.
Sursa al-Biruni din sec. XI-lea, prin al-Faraj din Baghdad spune că au înlocuit feştilele cu aramă şi totuşi ardeau, pentru că focul s-a coborât şi le-a aprins din nou.
Istoricul sirian Ibn al-Qualamin relatează că după ce s-a petrecut minunea sultanul porunceşte să dărâme Biserica Învierii.
În 1101 în Istoria lui Fulcherius despre cruciaţi, se spune că regele după ce a auzit că Lumina a venit, s-a întors cu oaspeţii în Biserică să vadă minunea.
Itinererium Ricardi din anul 1192, povesteşte despre vizita lui Saladin la Sf. Mormânt în Sâmbăta Mare.
Sultanul stinge candelele, dar ele spre uimirea lui se aprind din nou.
În  anul 1322 un cavaler englez, Sir John Maundeville, notează: ,,există o candelă care atârnă înaintea Mormântului arzând strălucitor, se stinge în Vinerea Mare şi se aprinde de la sine în ceasul în care Domnul nostru a Înviat din morţi”.
Nilocolo Poggibonsi care vizitează Biserica Învierii în 1347 zice: ,,Candelele sunt stinse, iar saracinii nu îngăduie să intre nici un creştin. Am văzut un porumbel venind, care s-a coborât deasupra Capelei şi apoi o Lumină mare a apărut, de unde toţi îşi aprindeau făcliile”.
Ioan VI Cantacuzino mărturiseşte la 1360: ,,În ceasul în care creştinii sunt adunaţi acolo cântând imnul Învierii lui Hristos, o Lumină din Cer se pogoară şi aprinde cele trei Candele aflate în Mormântul lui Hristos”.
În 1375 când musulmanii stăpâneau Ierusalimul, pelerinul rus Arseni, mărturiseşte: ,,După ce patriarhul şi mitropoliţii au înconjurat Κουβουκλιονουλ de trei ori, a apărut deasupra un nor de fum şi un strigăt puternic s-a înălţat din Biserică la apariţia Luminii”.
După ce armenii au plătit ca ei să serbeze Paştele în acel an 1580, patriarhul Sofronie şi poporul erau ţinuţi afară în curte unde se rugau după rânduială.
Sfânta Lumină despică coloana de marmură de la intrare (existentă şi azi) şi din crăpătură toţi au aprins lumânările. Portarii mahomedani văzând minunea au deschis uşile şi cântau  împreună cu lumea: ,,Cine este Dumnezeu, mare ca Dumnezeul nostru”, după care au fost decapitaţi.
Trecem peste multe dovezi păstrate şi ajungem la anul 1832 când guvernatorul Siriei, Ibrahim Paşa, a trimis după patriarhul copt Petru al VII-lea: ,,Rugăciunile au început sub escortă ca de obicei.
La un moment dat Lumina a izbucnit trecând prin coloane şi a apărut în afara Bisericii. Paşa a rămas foarte uimit”.
Iar Sursele Ben-Anieh din 1846 zic: ,,Femeile arabe, turcii înşişi, musulmanii, cădeau în genunchi şi strigau, Allah Dumnezeule, şi Lumina Sfântă se revărsa mereu!”.
Patriarhul Diodor I al Ierusalimului întrebat despre acest fenomen supranatural răspunde: ,,Το αγιον φως ειναι αγιον φως – Lumina sfântă este lumină sfântă – O adevărată minune!
An de an, timp de 20 de veacuri, minunea are loc şi azi printre pământeni.  Doamne, Tu care ai strălucit lumină celor ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii, tot aşa revarsă în inimile noastre Lumina Ta cea neînserată!
,,Luminează-te, luminează-te noule Ierusalime, că slava Domnului peste tine a răsărit. Saltă acum şi te bucură Sioane! Iar tu, curată Născătoare de Dumnezeu, veseleşte-te întru învierea Celui născut al tău" (rugăciune).
Hristos a Înviat!