Sfânta Mucenică Fotini Samarineanca

,,Cum Tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că iudeii nu au amestec cu samarinenii. Iisus a răspuns şi i-a zis: Dacă ai fi ştiut darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: Dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El, şi ţi-ar fi dat apă vie. Femeia I-a zis: Doamne, nici găleată nu ai, şi fântâna e adâncă; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat această fântână şi el însuşi a băut din ea şi fiii lui şi turmele lui? Iisus a răspuns şi i-a zis: Oricine bea din apa aceasta va înseta iarăşi; Dar cel ce va bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta în veac, căci apa pe care i-o voi da Eu se va face în el izvor de apă curgătoare spre viaţă veşnică. Femeia a zis către El: Doamne, dă-mi această apă ca să nu mai însetez, nici să mai vin aici să scot..” (Ioan IV, 9-15). 


Această femeie Samarineancă pe care o pomenim în calendar cu numele  de Sfânta Fotini, muceniţa cea luminătoare, a împărţit cu ,,găleata” credinţei Evanghelia la neamurile însetate care-L aşteptau pe Hristos. Sinaxarele ne istorisesc că a ajuns în anul 63 la Cartagina cu cei doi fii ai săi Victor şi Iosie, apoi la Roma. 
Victor era creştin şi un ostaş viteaz pe care împăratul roman Nero  (54-68) îl ridică la rangul de voievod, în urma unei lupte cu năvălitorii arabi. A fost trimis să-i prigonească pe ,,adepţii lui Crestus”, iar ducele Sebastian care-l cunoştea i-a zis:,,Te sfătuiesc să faci ce ţi-a poruncit împăratul ca să nu-ţi primejduieşti viaţa".  
Şi după aceste vorbe a orbit şi a fost ţintuit la pat trei zile. Ascultaţi mărturisirea ostaşului voievod: ,,Eu voiesc să fac voia lui Hristos, iar de poruncă nici nu voiesc să aud, dar s-o împlinesc". 
Şi atunci încredinţat ducele a strigat: ,,Unul este cu adevărat Dumnezeul creştinilor", a început să meargă şi s-a botezat. Toate acestea s-au vestit la Roma, unde nebunul Nero,, mâncătorul de creştini" trimite centurioni în Cartagina  ca să-i aducă legaţi pe Sfinţi. Atunci Fotini cu cei doi fii şi cu cele 5 surori (Anatola, Fota, Fotis, Paraschevi, Chiriachi), pornesc pe jos cu mulţimea pentru a se înfăţişa împăratului de bună voie.  
Iar pe drum primeşte poruncă în vis: ,,De aici înainte numele tău va fi Fotinos, căci prin tine se vor lumina mulţi şi vor crede în Mine". 
Mare i-a fost mirarea lui Nero, văzându-le îndrăzneala! ,, Am venit să te învăţăm să crezi în Hristos", îi zice Sfânta Fotini... Privindu-i cu sălbăticie le-a zis; ,,Ce-am auzit despre voi? Toţi v-aţi unit şi v-aţi învoit să muriţi pentru Nazarineanul? Cum vă numiţi?
Şi aşa a intrat în istoria Sfântă numele lor! ,,Toate sunt adevărate, aşa ne bucurăm noi toţi şi voim să murim pentru dragostea Lui". 
Le-au sfărâmat mâinile şi picioarele, dar nu-i durea, apoi i-a aruncat în temniţă şi le-a dat aur ca să se lepede de credinţă. Domina, fiica împăratului s-a botezat cu cele 100 de slujnice şi a zis:
,, Bucură-te făclia lui Hristos, Fotinia". 
I-au aruncat în cuptor înroşit şi au ieşit teferi, iar Roma toată vuia de minune. Le-au tăiat venele şi le-a turnat plumb clocotit pe spinare şi pe gât, iar Fotinia având în suflet icoana lui Hristos de la Sihar se ruga:
,,Doamne ai răcorit inimile noastre ca şi cum ar fi fost însetate de o mare arşiţă". 

Şi ostaşii văzând minunile se botezau, iar păgâni se sminteau. Aşa că le-a dat foc, i-a mutilat, i-au aruncat la şerpi, le-au dat băuturi otrăvitoare, dar nimic nu-i vătăma. Vrăjitorii îşi ardeau cărţile şi se botezau, iar Nero s-a înspăimântat pentru întâia oară. Domnul vine în temniţă: ,,Pace Vouă"!
Ochii lor s-au deschis, rănile se vindecau, s-au ridicat şi I s-au închinat. ,, Eu sunt cu voi în toate zile". 
Temniţa unde au stat 3 ani de zile era Biserică, la care alergau cetăţenii Romei Eterne şi luând binecuvântare se creştinau. I-au atârnat 4 zile cu capul în jos, dar înger din cer a venit, i-a sărutat şi încheieturile lor s-au vindecat. Îngroziţi i-au jupuit, ciopârţit, tăiaţi în bucăţi şi aruncaţi la câini, iar pe Fotini au coborât-o într-o fântână, de unde a ieşit teafără. Şi din nou au întemniţat-o, pentru că nu puteau s-o omoare. 
La anul 66 Domnul a chemat-o, şi însemnându-se cu semnul Cruci şi-a dat sufletul:
,,Doamne, dă-mi să beau din această apă ca să nu mai însetez!" 
Ea este Fotini (η Αγία Φωτεινή, η Σαμαρείτιδα που εορτάζει σήμερα στις 26 Φεβρουαρίου), o Sfântă Mucenică care clamează Învierea în faţa Cezarilor Romei şi a lumii...
,,Ştim că va veni Mesia care se cheamă Hristos; când va veni, Acela ne va vesti nouă toate. Iisus i-a zis: Eu sunt, Cel ce vorbesc cu tine....” (Ioan IV, 25-26).
Sfântă Mucenică Fotini, roagă-te lui Dumnezeu  pentru noi!


Pr. Iulian Zisu