Viaţa Sfântului Apostol și Evanghelist Matei

Pe ucenicul Domnului şi luminătorul a toată lumea, pe Matei Apostolul, să-l lăudăm credincioşii, ca pe cel ce pe păgâni din închinarea idolilor la adevăratul Dumnezeu prin Evanghelie i-a întors. Pentru aceasta cu bucurie să-i cântăm: Bucură-te, Sfinte Apostol şi Evanghelist Matei! (Condacul)
 
Chemarea lui Dumnezeu este părintească şi lasă omului voinţa liberă, pentru a se convinge singur şi a răspunde afirmativ. Contează să ai simţul bunei-credinţe şi hotărârea ta să nu vină prea târziu, deoarece atunci ai trăit în zadar.
 
De-a lungul veacurilor unii au socotit răbdarea Divinităţii slăbiciune ori neputinţă, dar atunci când  au primit îngăduinţă au rămas surprinşi. 
Slavă, Înţelepciunii şi Îndelung Răbdării Tale, Doamne!

Cu  păreri şi poziţii contradictorii au contestat până şi Bunătatea,  dar neavând încotro au lăsat-o să existe. Sărbătorile cu Sfinţii din Calendar şi sinaxare ,,ştiuţi şi neştiuţi” ne spun cum Dumnezeu ne cheamă din începuturi pe toţi la Mântuire. 

Cei care au nesocotit Revelaţia Supranaturală, ca să nu –L uite pe Creator li s-a lăsat la vedere Revelaţia naturală. Aşa a fost chemat Poporul ales prin patriarhi şi proroci ca: Avram, Isac, Iacob, Moise, Samuel... care spune  Doamne, iată-mă! 

Sf. Scriptura şi sf. slujbe vorbesc despre această pregătire şi aşteptare a Fiului.

Mare a fost rătăcirea, dar şi Bucuria.....şi avem Crăciun. 


În Legea Harului, Domnul cheamă neamurile: ,,Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” (Matei XI,28).

Şi de atunci neîncetat vin la El cei care cred. 

Istoria şi creştinismul probează prin biografii ,,simple”, cum Dumnezeu face din pescari apostoli şi din păgâni mucenici. 

Fiecare dintre noi poate desluşi cu sinceritate momentul şi schimbarea lăuntrică...adică Chemarea. 

Răspunsul ne aparţine şi este personal, dar mişcarea voinţei şi ascultarea de poruncile sfinte întotdeauna aduc diferenţa. 

Purtarea de grijă sau Pronia  este permanentă şi totală, chiar dacă noi preocupaţi de grijile  zilnice abia simţim că rugăciunile ni se împlinesc. 

La Dumnezeu vin săracii, bogaţii, oameni de tot felul... credincioşi şi păcătoşi.  
Lumea se miră, dar Cerul se bucură! Au părăsit faptele rele cerând iertare, şi au socotit că nu pot vieţui fărăTreimea Sfântă , Maica Domnului, Sfinţi şi Biserică.

La 16 noiembrie Ortodoxia face pomenirea unui Sfânt cunoscut.

,,Şi plecând Iisus de acolo, a văzut un om care şedea la vamă, cu numele Matei, şi i-a zis acestuia: Vino după Mine. Şi sculându-se, a mers după El."

Este Apostolul Matei, cel care  lasă lumii în dar Evanghelia sa: 

,,Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam”. (Matei I,1)

Vameş de meserie la întretăierea drumurilor Orientului, aproape de hotarele Siriei, în Capernaum.

Om abil pus de romani să strângă taxele şi impozitele vremii. Tagma lor era cunoscută, dar hulită de poporul amărât care îi socotea trădători de neam şi ţară, hoţi la drumul mare. 

Chiar în capitolul al IX-lea (11-13) al Evangheliei scrisă de el, povesteşte cum l-a întâlnit pe Domnul. 
Cunoscuţii îi ziceau Levi şi era om de vază cu reputaţie şi bogat,  iar tatăl se numea  Alfeu. 
Despre acest episod se pomeneşte la fiecare Sf. Taină a Maslului. Este a şaptea Sf. Evanghelie citită în rânduială, ca să spună că Hristos a venit pentru  noi cei păcătoşi. 

Apostole Sfinte şi Evanghelist Matei, roagă pe Milostivul Dumnezeu, ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre. (tropar)
Dacă l-a căutat Domnul înseamnă că nu-şi pervertise sufletul de tot. Dovada este  felul în care a reacţionat. 

A lăsat ocupaţia, anturajul şi a pornit după El. Totul era public, în văzul cârcotaşilor, pungaşilor şi  celor care conduceau poporul cu puterea Romei şi îl ţineau în ascultare cu prescripţiile...

Matei se converteşte în direct, de faţă  fiind cei care nu suportau  mesajul şi Învăţătura lui Hristos.
Are curajul şi îl invită pe Mântuitorul în casa lui, iar la ospăţ vin toţi cei care-l contestau pe Domnul. 

Au şi început intrigile. ,,Şi văzând fariseii, au zis ucenicilor: Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?” 
Era o luptă permanentă pentru putere...slugarnici ca să-şi păstreze privilegiile.  Rivalii farisei deja nemulţumiţi de situaţie, caută motive de  acuzare la orice gest.
 
Sunt deja  contrariaţi că Acesta care se pretinde Mesaia nu-i selectează  pe cei din anturaj. Încearcă să se lămurească şi să prindă un răspuns oficial de la apostoli.

Dar Domnul auzind şi ştiind cugetul inimii lor, le aduce aminte cu glas tare scopul pentru care a venit în lume.

Şi sunt destui bolnavi sufleteşte şi trupeşte. ,,Şi auzind El, a zis: Nu cei sănătoşi au nevoie de doctor, ci cei bolnavi. Dar mergând, învăţaţi ce înseamnă: Milă voiesc, iar nu jertfă; că n-am venit să chem pe drepţi, ci pe păcătoşi la pocăinţă.”

Vom auzi aceste cuvinte până la sfârşitul veacurilor, ca să pricepem că ne trebuie căinţă, iertare şi binecuvântare! E riscant să nu ai parte de milă şi iertare! 

Aceasta  este lecţia ţinută în casa lui Matei şi la care au venit unii din curiozitate sau răutate... ca să vadă ce se  întâmplă. 
Vameşul de-odinioară Matei, acum Apostol, a înţeles Cuvântul şi va scrie Evenghelia sa în aramaică. 

Sf.Epifanie şi Eusebiu mărturisesc: ,,A scris Sf. sa Evanghelie când se purta cu gândul să părăsească Palestina şi să se ducă la alţii să predice”. (era pe vremea persecuţiei lui Irod Agripa (42 -45). Mucenicul Pamfil a păstrat copie după  tălmăcirea originală a Evangheliei  de la  Nazareii din Bereea Siriei, în Biblioteca din Cezareea întemeiată de el. 

,,Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, învăţându-le să păzească toate câte v-am poruncit vouă” (Matei XXVII, 19). 

După Înălţarea Domnului (aprox.15 ani ) Sf. Apostol Matei a propovăduit în Ierusalim,  iar de la sf. Irineu aflăm că ajunge şi în Macedonia. În cetatea Mirmina hirotoneşte episcop şi boteză nenumărate suflete, vestind  Evanghelia mezilor, perşilor, etiopienilor. 

Aici în Pont este martirizat de triburile idolatre. 

,,Toate neamurile mulţumim ţie, mărite Apostole Matei, că prin cuvântul Evangheliei, pe care tu cel dintâi l-ai cuprins în scris, de la pământ la cer ne-ai ridicat, şi de la slujirea vrăjmaşului depărtându-ne, la cunoştinţa Adevăratului Dumnezeu ne-ai adus” (acatist )

Evanghelia sa este numită şi Evanghelia Împărăţiei, fiind tradusă în limba greacă înainte de căderea Ierusalimului (anul 70. d. Hr), vorbind lumii despre Cel aşteptat pe care el l-a ascultat şi urmat.  

Ca  un înger cu faţă de om îl vede Sf. Ioan în viziunea Apocalipsei şi Biserica păstrează în picturi această icoana a Sf. Apostol Matei,  care înseamnă: dar de la Dumnezeu.

Cu trâmbiţa evanghelicelor tale cuvinte ai adus pe oameni la cunoştinţa de Dumnezeu, pururea pomenite Matei Apostole, şi adunările înşelăciunii de pe pământ le-ai alungat şi în unirea gândului pe credincioşi i-ai îndreptat. Pentru aceasta cinstim sfântă pomenirea ta, cântând lui Dumnezeu: Aliluia! (acatist)