Sfântul Cuvios Atanasie Athonitul

,,Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru dânşii” (Psalm XV, 3).
 
Deși căuta să moștenească viața de veci, dregătorul bogat din Evanghelia acestei Duminici (Luca XVIII,18-24), nu poate să se desprindă de bogăția acestei lumi. Păzea Poruncile Decalogului din tinerețe, dar nu a înțeles nicicum Legea creștinească și desăvârșirea! Cei care Îl ascultau pe Iisus, s-au mirat că Învățătorul l-a condiționat ,,peste măsură" pe  tânărul bogat, care a plecat trist prin mulțime, și L-au întrebat:  ,,Şi cine poate să se mântuiască? Iar El a zis: Cele ce sunt cu neputinţă la oameni sunt cu putinţă la Dumnezeu”.


 
Sfântul Atanasie s-a născut în cetatea Trapezunt din imperiul Bizantin, în anul 930 d. Hr.
 
Nu şi-a cunoscut părinţii, fiindcă au murit pe când el avea doar câteva luni. Provenea dintr-o familie credincioasă și înstărită, dar nu are parte de mângâierea părintească.
 
Văzând necazul o rudă călugăriţă l-a luat în grijă, iar copilul  va primi numele de botez Avramie. Era liniştit, îngăduitor, obişnuit cu postul și rugăciunea, avea o înţelepcine aparte şi deprinde repede învăţătura, aşa că toţi admirau iscusința și educația lui creștinească.
 
Când toţi se bucurau de această stare, maica monahie a trecut la cele veşnice, încât zbuciumul sufletesc şi frământare lăuntrică  a acestui copilandru încercat de necazuri este profundă.
 
Îşi dorea să studieze la Şcolile vremii din Constantinopol, dar visul părea îndepărtat. Dumnezeu care poartă de grijă, găseşte acum un alt protector. Trimişii împăratului adunau dările într-o zi de târg și ofiţerul văzându-l chipeş, descurcăreţ la vorbă l-a luat  în capitală, dându-l ca ucenic unui dascăl filozof. Avea la îndemână toate bunătăţile, deoarece casa acestuia era renumită şi îndestulată, dar tânărul cu o viaţă îmbunătăţită era cumpătat în toate şi ţinea rânduielile precum le dobândise.

 
Aşa s-a auzit la Palat despre destoinicia şi înţelepciunea acestuia, încât Bazileul a vrut să-l cunoască. Ajunge Avramie dascăl la şcoala împărătească şi nu după mult timp cei din jur au început să clevetească şi să-l pizmuiască. Însă, împăratul îl aprecia şi-l lua la treburile împărăţiei, şi socotindu-l înduhovnicit au vizitat Lemosul şi Muntele Athos.
 
Pentru a scăpa de gâlcevile lumeşti Atanasie, ia drumul pustietăţii și se adăpostește la mănăstirea Kyminas, unde se nevoia Sfântul cuvios Mihail, nepotul împăratului. Pentru râvna și dragostea de cele sfinte este călugărit într-o cămaşă de lână, hrănindu-se doar de trei ori pe săptămână, şi de multe ori cu anaforă. Cu o viaţă îmbunătăţită și darurile Sf. Duh, cu dor de Dumnezeu se ruga în asprimea pustietăţii, mâncând numai poame sălbatice.
 
Întorcându-se de la război în anul 957 Nichofor Focas se opreşte la această mănăstire, ca să mulţumescă pentru izbândă și întreabă:
 
- „Părinte, unde este copilul Avramie, pe care l-am văzut la tine în Constantinopol?
- Se roagă lui Dumnezeu pentru mântuirea voastră, căci acum este monah şi s-a numit Atanasie din Avramie...”

Aici l-a întâlnit pe Atanasie şi din acea clipă ascultându-i vorbele înțelepte şi simţind folosul duhovnicesc, l-a  îndrăgit nespus de mult:
-„Părinte, îţi mulţumim că ne-ai arătat comoara pe care o ai ascunsă în ţarina păstoriei tale". 
 
Bătrânul egumen vazându-i viața plină de sfințenie a vrut să-l rânduiască în locul său, dar Cuviosul a  luat drumul spre Athos fără ştirea cuiva şi a intrat aici în ascultarea unui  pustnic. Pripășit printre crăpăturile stâncilor vrea ca lumea să nu mai audă de el, de aceea şi-a schimbat numele ca să nu-l mai caute cineva vreodată, şi a spus că-i neștiutor de carte și din întâmplare a rătăcit prin această pustie.
 
Când a venit vremea, Dumnezeu a dat gând împăratului să-l caute,  pentru că auzise că sihastrul plecase din acea mănăstire cu puțin mai înainte de trecerea la Domnul a egumenului Mihail, nepotul său.
Cuprins de mâhnire, dă poruncă  judecătorului Constantinopolului  să scrie la Athos, căci era de negăsit acest călugăr iscusit la carte și priceput la Sfintele Scripturi.
 
Protosul de la Kareia care avea sub ascultare monahii este înștiințat și răspunde:
- ,,Un bărbat ca acesta pe care îl căutaţi n-a venit până acum în muntele acesta, însă nu ştiu cu dinadinsul. Dar în scurt timp, va fi la noi sobor, la care sunt datori să vină toţi câţi locuiesc în muntele acesta. Deci dacă monahul pe care-l căutaţi va fi în muntele acesta, apoi cu adevărat va veni la sobor, ca şi ceilalţi, şi atunci îl vom cunoaşte pe el”.
 
La Praznicul Nașterii Domnului când toți călugării viețuitori de pe Sf. Munte coborau să se împărtășească în sobor, a venit și Atanasie. Aici l-a găsit printre monahi și apropiindu-se, îndată l-a recunoscut și l-au pus să citească dintr-o carte sfântă, ca să fie sigur.

Dar el se arăta îndărătnic şi nu rostea nici un cuvânt, iar starețul lui i-a luat apărarea zicând:
- ,,Încetează, părinte, că fratele acesta nu ştie să citească, căci abia acum învaţă la psalmul întâi”.
Și nu a plecat de lângă el, până când a glăsuit cursiv, aşa cum bine ştia și nu s-a mai tăinuit.
Toți s-au bucurat de pricepere și har că „Acest frate, care a venit în urma noastră în muntele acesta, ne-a întrecut pe noi cu faptele cele bune şi va fi cu slava mai întâi decât noi întru Împărăția cea cerească, pentru că multora va fi părinte şi povăţuitor spre mântuire”.  
Atunci protosul i-a vorbit despre dorința împărătească, promițându-i că nu va da de știre și i-a îngăduit să-și țină pravila în singurătate, precum știa.  După ce i-a biruit pe sciți, comandantul de oști Leon, fratele împăratului s-a oprit la Athos ca să mulțumească lui Dumnezeu pentru biruință. A fost vrerea lui Hristos şi Preacuratei Sale Maici, să-l găsească pe Cuviosul Atanasie pentru binecuvântare și Domnul i-a împlinit dorința!
Nichifor Focas era deja împărat și se căsătorise cu văduva predecesorului, dar Sfântul a plecat în Cipru, deși împăratul trimitea ajutoare mănăstirii.
Dumnezeu prin viziune îl întoarce la Athos unde ridică Sfânta mănăstire, iar aici a pregătit chilie pentru împărat, care promisese:
- ,,Doresc, părinte, să mă înstrăinez de viforul cel lumesc şi, scăpînd de grijile vieţii, să slujesc lui Dumnezeu în liniştea monahicească. Această dorinţă s-a aprins în mine mai mult din cuvintele tale cele insuflate de Dumnezeu şi am nădejde în sfintele tale rugăciuni că-mi voi cîştiga dorinţa”.
Și cuviosul a grăit:
- ,,Pune-ţi spre Dumnezeu nădejdea ta şi El va rîndui pentru tine, precum va voi".
Cu toate împotrivirile, ispitele, piedicile unora, Atanasie şi-a împlinit făgăduinţa, zidind o Biserică mare în anul 963 cu hramul Bunei Vestiri, prima mănăstire cu viața de obște: Marea Lavra.
Se spune că la sfintele slujbe venea chiar Prea Sfânta Maică şi călugării care cântau în strane primeau câte un bănuţ de galben. Obștea cuprindea aproape 2000 de călugări atrași  de vrednicia şi trăirea Sfântului Atanasie. S-a întâmplat ca mănăstirea să rămână fără alimente, iar cuviosul îngrijorat a coborât la Kareia să înştiinţeze conducerea Sf. Munte, că obştea  nu mai are hrană.

Mergea prin desişiul pădurii şi de osteneală s-a odihnit puţin pe o piatră, când deodată i-a apărut în drum o femeie înveşmântată, şi bătrânul s-a tulburat!
- ,,Unde mergi, bătrânule? Sfântul Atanasie i-a zis:
- ,,Cine ești tu și cum ai venit aici?"
- ,,Eu sunt stăpâna acestor locuri și îți știu mâhnirea ta, putând să te ajut, dar mai întâi vreau să știu încotro ai plecat!”
Și a povestit Cuviosul greutățile pricinuite de invazia arabilor, căreia împăratul Bizanțului cu greu îi făcea față!
,,Și tu atâta n-ai putut suferi, pentru fărâma de pâine, tu ți-ai părăsit mănăstirea, care trebuie să devină preaslăvită? Oare după duhul călugăriei este fapta ta? Unde îți este credința? Întoarce-te, i-a zis ea, și eu te voi ajuta. Toate ți le voi dărui cu îndestulare și se va preaslăvi mai mult decât celelalte mănăstiri. Întoarce-te în mănăstirea ta și de acum să nu mai pui econom, căci eu voi fi econoama mănăstirii și mă voi îngriji de toate". 

Și a cerut cuviosul semn, iar Panaghia l-a îndemnat să lovească în piatră și a ieșit izvor de aghiasmă.
,,Vezi această piatră, i-a zis necunoscuta, lovește în ea și te vei încredința".
Și în acel loc izvorăște aghiasmă și în zilele noastre! S-a întors din drum și a găsit în hambarele și cămara  mănăstiri făină și ulei din destul. De atunci  nimeni n-a mai răbdat de foame și aici econom este doar Maica Domnului. Mănăstire împărătească, Marea Lavră este prima chinovie  cu viețuire de obște la Athos, cu Primul Tipicon de rânduială din anul 972, dat de împăratul Ioan Tsimiches  (969-976),  având în timp 17000 de viețuitori și a dat creștinismului preoți, arhierei, patriarhi cunoscuți. Când niște călugări au folosit apa sfințită a izvorului la o moară, izvorul a secat și după ce și-au dat seamă  de greșeala făcută, apa sfântă a țâșnit ca la început....
 
Aflându-şi chemarea la Domnul, Sf.Cuvios Atanasie a trecut la cele veșnice pe 5 iulie 1001, s-a îmbrăcat în odăjdii şi când trecea pe sub turla Bisericii aceasta s-a prăbuşit dintr-odată, acoperindu-l.
Călugării înspăimântaţi l-au scos de sub dărâmături şi s-au minunat că era viu, deşi sângele curgea şiroaie şi cei striviţi de moluz se vindecau. Iată, porunca Maicii Domnului!
,,De acum să nu mă mai prăznuiți pe mine, că eu sunt slăvită de toată lumea, ci să-l prăznuiți pe Sfântul Atanasie, care s-a ostenit și a făcut mănăstirea".
În Marea Lavră ctitorită de Sf.Atanasie a cântat la strană Sf.Ioan Cucuzel cel cu voce îngerească, pe care Maica Domnului l-a răsplătit cu un galben, după ce a cântat Axionul la Icoana PreaSfintei.

În istorie au făcut danii la Marea Lavră împărați bizantini din dinastia Paleologilor, despoți sârbi și voievozi români precum Vladislav I, Neagoe Basarab, frații Movilă și Petru Șchiopul, Nicolae Mavrocordat, Alexandru Ghica, Constantin Brâncoveanu.
Ctitoria păstrează mormântul Cuviosului Atanasie cu Sf.Moaște, toiagul de fier, crucea pe care le purta Sfântul și chiparosul sădit de el. Obștea împreună cu patriarhul Ierusalimului au vrut să scoată Sf. Moaște, dar îndată a ieșit foc și au înțeles!
Au ridicat deasupa mormântului un Paraclis, iar în anul 1963 la comemorarea celor 1000 de ani de la sfințire, Biserica din Marea Lavră s-a umplut de mirosul Mirului îmbietor.
Aici se păstrează la închinare părticele din Sfânta Cruce și părți din Moaștele Sfinților Vasile Cel Mare, Ioan Cucuzel, Mihail al Sinoadelor, Ioan Botezatorul, Apostol Andrei și Ioan Gură de Aur.

Marea Lavră are cea mai cunoscută bibliotecă din Muntele Athos, cu 165 Codici vechi și peste 30000 de cărți tipărite, 2050 de manuscrise, dintre care 650 de pergamente, iar în tezaur se păstrează însemnele și veșminte aparținând împăratului Nichifor Focas (963-969). 
Odoare de mare preț păstrate sunt Icoanele Maicii Domnului „Cucuzeliţa”, „Iconoama”, „Portăriţa” (Portaitissa) . Niciodată osteneala sihastrului nu este zadarnică, căci din pustietate rugăciunea își găsește mai ușor drum spre Ceruri. Cu viața lor curată și plină de sfințenie Sfinții au bătut la ușa Împărăției și Dumnezeu îi ascultă. Ei poartă rugăciunile credincioșilor, care cer iertare și mântuire. Sunt cununa Bisericii și osebindu-se din noianul păcatelor strălucesc cu Harul Duhului Sfânt, care lucrează în lume prin Sf. Taine. ,,
,,Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr" (Ioan I,14).
Chemarea și Urmarea lui Hristos ne aparțin, și cine iubește pe Dumnezeu și pe aproapele lui, poate dobândi cununa sfințeniei.
„Noi păzim cuvintele Domnului, cuvintele apostoleşti şi prooroceşti, prin care am învăţat să cinstim şi să preamărim, mai întâi pe cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, sfintele puteri îngereşti, pe apostoli, pe prooroci, pe martirii cei măriţi, pe sfinţii purtători de Dumnezeu şi pe toţi bărbaţii cei sfinţi şi să cerem mijlocirea lor, pentru că ei ne pot face plăcuţi lui Dumnezeu, împăratul tuturor”(Sinodul al VII-lea Ecumenic- Niceea, 787).
 
Sursa foto: Arhivă personală Pr. Iulian ZISU