Sfântul Mare Mucenic Dimitrie

,,Şi când Mielul a deschis pecetea a şaptea, s-a făcut tăcere în cer, ca la o jumătate de ceas. Şi am văzut pe cei şapte îngeri, care stau înaintea lui Dumnezeu şi li s-a dat lor şapte trâmbiţe. Şi a venit un alt înger şi a stat la altar, având cădelniţă de aur, şi i s-a dat lui tămâie multă, ca s-o aducă împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor, pe altarul de aur dinaintea tronului. Şi fumul tămâiei s-a suit, din mâna îngerului, înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinţilor. Şi îngerul a luat cădelniţa şi a umplut-o din focul altarului şi a aruncat pe pământ...(Apocalipsa VIII, 1-5).

Astăzi sărbătorim un ostaș al lui Hristos care nu s-a temut de prigonitori, pe Sfântul Mare Mucenic Dimitrie - Άγιος Δημήτριος της Θεσσαλονίκης, zicând: Bucură-te, Izvorâtorule de mir, Mare Mucenice Dimitrie!

Împăratul Maximian Daia Galerius (285-305) co-imperator cu prigonitorul Dioclițian întorcându-se  victorios dintr-o luptă cu sarmații și sciții, face popas în Solon (orașul Tesalonic din Grecia). Pentru a mulțumi zeilor și a primi lauri, poruncește locuitorilor cetății să aducă jertfe idolești.

Oficialitățile și demnitarii cu apucături păgânești sărbătoresc cu fast și ceremonial specific acest moment, la care participă şi Dimitrie. Este fiul  unor părinți credincioşi de neam bun şi se naște în anul 270, tatăl fiind voievod sau proconsul acelor ținuturi. După moartea tatălui i-a fost încredințată demnitatea de conducere; ,,Păzește patria ta și să o cureți de necurații creștini, ucicându-i pe toți cei care cheamă numele lui Iisus Hristos Cel răstignit”.

Numit antipatos, adică guvernator și ofițer în armata romană, mare a fost uimirea împăratului când află că generalul Dimitrie este creștin: ,,Am auzit de tine că ești împotriva zeilor!’’ L-a înfruntat curajos, spunându-i respicat că doar Împăratul Hristos merită asemenea cinste și închinare: ,,Ai auzit bine! Dumnezeul cel adevărat este în ceruri, nu în închipuirile ce se află în templu idolesc”. Circ și lupte în arene cu gladiatori ca la Roma, unde erau aruncați creștinii mărturisitori pentru a bucura ,,inima” celor care doreau sânge nevinovat. Este aruncat în temniță, ca cei care se  răzvrătesc și cred în Evanghelie, să știe ce pedeapsă îi pândește.

În post și rugăciune și-a încălzit sufletul la răcoarea zidurilor întunecate: ,,Şedea acolo, în temniță ca într-o casă luminoasă, cântând și slăvind pe Dumnezeu”. Iar Domnul pentru alinare îi trimite un înger care i-a pus pe cap o preafrumoasă cunună zicând: ,,Pace ție, pătimitorule...Dimitrie!” Era în vremea aceea un luptător renumit, cu numele Lie: ,,plin de duhuri necurate”, îndrăgit de împărat, căci nu s-a găsit cineva potrivit să-l înfrunte și să nu-și găsească sfârșitul.

,,La dregători şi la regi veţi fi duşi pentru Mine, spre mărturie lor şi păgânilor. Și veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu.’’( Matei X ,18,22)

Mureau creștinii doar pentru vina de a-L iubi pe Dumnezeu! Un tinerel pe nume Nestor cere binecuvântarea lui Dimitrie în temniță, ca să-l înfrunte pe acest ucigaș plătit. Pe frunte Dimitrie îi face semnul Sf. Crucii zicând; ,,Du-te și îl vei birui pe Lie, mărturisind pe Hristos!” Văzând cât de firav era, lumea înfierbântată de spectacol râdea în hohote, nebănuind ce se va întâmpla. Era o luptă inegală, ca odinioară David cu Goliat, dar...la prima încleștare spectatorii au amuțit, iar împăratul rămâne îngrozit:,,Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!” Marele Lie este aruncat în sulițe spre groaza mulțimii... ,,Împărate, eu nu am biruit pe Lie prin farmece ci cu puterea lui Hristos adevăratul Dumezeu”. S-a răspândit vestea în cetatea Tesalonicului, că ucigașul Lie a fost răpus datorită rugăciunilor Sf. Dimitrie.

,,Cu inima se crede spre dreptate iar cu gura se mărturisește spre adevăr”(Romani X,10).

Supărat de izbânda neașteptată care dădea curaj creștinilor, Maximian turbat de mânie trimite și-l omoară pe Dimitrie, care primeşte mucenicia pentru mărturie. Şi au dat poruncă prigonitorii: ,,Să fie străpuns cu sulițelele, ca de aceeași moarte să moară”. Și a ridicat Dimitrie mâna în sus și au înfipt sulițele în coastă! (303-306). Au luat creștinii trupul și l-au îngropat, iar după un timp au ridicat deasupra mormântului o bisericuță din lemn. Mantia și inelul (sigilliu rang al demnități), sunt înmuiate în sânge de ucenicul Nestor şi se făceau numeroase semne și minuni. ,,Nu vrei tu să rămâi în locul lui Lie, să-i pedepsești pe creștini?”... a răgnit ca o fiară împăratul și când aude că este creștin îi taie capul și acestui mărturisitor. A venit și vremea când creștinii au ieșit din catacombe dând Slavă Domnului!(Edictul de la Milan-313).

Minunile pe care le face Sf. Dimitrie la acea vreme sunt cuprinse în Cărțile din sec. VI-lea ale arhiepiscopului Tesalonicului Ioan și bizantinologul francez Paule Lemerle (1981). Lumea primea tămăduiri și un boier renumit din Constantinopol pe nume Leontie se vindecă în bisericuța Sf. Dimitrie. Aceasta este voia Sf.Treimi, ca lumea să înțeleagă de ce sfinții sunt aleșii Lui! La 26 octombrie 413 când se săpa temelia noi Biserici, ctitorită de boierul Leontie (sec.V-lea) ca drept mulțumire că s-a tămăduit, au dat de Moaștele Sf.Dimitrie, din care izvora Sfântul Mir. Curgea așa de mult Mir mirositor, încât se strângea în vase de lut și se împărțea credincioșilor. L-au pus în raclă aurită și tot Salonicul se bucura de acest dar al Cerului. Împăratul bizantin Iustinian cel Mare (527-565) trimite slujitorii ca să aducă Sf. Moaște în capitala Bizanțului pentru ctitoria sa Biserica Sf.Sofia, însă când s-au apropiat să ridice le ridice un glas i-a cuprins: ,,Stați și nu îndrăzniți!” Crezând că a fost doar o voce obişnuită, pe ascuns au încercat să sape un tunel care ieșea sub raclă, ca să ia o parte din Sf.Moaște. Dar o flacără puternică i-a izbit și pământul din jur s-a ars. Delegația spre mârturie a luat din țărâna acelui loc și au povestit cele întâmplate! ,,Știu că ați venit să mă luați. Nu plec din cetatea mea. Duceți-vă!”


Au înțeles că sfântul militar din veacul al III-lea nu vrea să părăsească Tesalia și de atunci Sf.Dimitrie a devenit protectorul Greciei, iar Biblia păstrează cele douî Epistole scrise Tesalonicenilor de Sf. Apostol Pavel. Pe năvălitorii barbari i-a îndepărtat, foametea poporului a potolit şi pe cal alb întoarce corăbierii; ,,De ce duceți numai la cei ce au? Mergeţi în cetatea Tesalonicului și faceți milostenie!”

Aici în Balcani între Orient și Occident, într-o Peninsulă frământată de evenimente, Sf. Dimitrie este păzitor şi rugător împreună cu Sfinții ortodoxiei! Ce nu au reușit să facă necredincioșii, au urzit creștinii Cruciați, care sub motivul protecției au luat Moaștele Sf.Dimitrie şi au fost repatriate ca semn de împăcare când s-a ridicat anatema produsă de Marea schismă de la 1054. Frățietatea s-a așternut prin osteneala patriarhului ecumenic Atenagora și papa Paul al VI-lea (7 decembrie 1965). La începutul sec.XVII-lea s-a înălțat Biserica actuală, deoarece cea inițială a luat foc, iar la 1493 este transformată în moschee şi deabia din 1912 se fac slujbe. În 1917 este din nou incediată, iar în 1949  este restaurată și sfințită, Biserică impunătoare cu hramul Sfântul Dimitrie din Tessalonichi care păstrează Moaștele Sfântului. Credința și mărturisirea unui adevăr este lecția deschisă pe care Sf.Dimitrie o prezintă şi azi lumii creștine: ,,Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, mărturisi-voi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Care este în ceruri.’’ (Matei X, 32).

Sfinții sunt prietenii și casnicii lui Dumnezeu, pentru că au împlinit Poruncile și Evanghelia. S-au îmbrăcat cu podoaba sfințeniei și astfel au ajuns în Împărăția Cerurilor. Ei au reușit să țină Calea lui Hristos și au înțeles Adevărul, pentru că nu le-a fost teamă și au crezut în făgăduința Veșniciei. Oameni cu vituți și slăbiciuni firești, au urcat...îmbunătățindu-se și au ajuns la treapta desăvârșirii. Cei care s-au împotivit vicleanului si uneltitorilor au primit mucenicia pentru triumful credintei, ca să nu pierdem înfierea și să fim singuri.

Curajul de a vorbi despe Iisus este virtute şi vocație, pentru că toți cei care am primit sf.Taină a Botezului suntem ostași ai lui Hristos. Dregătoria și poziția socială nu contează atunci când trebuie să rostești Adevărul. ,,Doamne, mântuieşte-ne, că pierim. Iisus le-a zis: De ce vă este frică, puţin credincioşilor? Matei VIII, 25-26î. A răspunde răspicat celor care își bat joc de neam şi de credinţă nu înseamnă îndrăzneală, ci datorie, pentru că Sfinţii sunt pe veci moștenirea credincioșilor-Bisericii Mântuitorului nostru Iisus Hristos!

,,Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine cel ce ai biruit pe păgâni. Deci precum mândria lui Lie ai surpat și la luptă îndrăzneț ai făcut pe Nestor, așa Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă’’ (tropar).


Sursă foto: Arhivă personală Pr Iulian ZISU