Sfântul şi Dreptul Simeon primitorul de Dumnezeu

În calendar şi sinaxar avem icoana Dreptului Simeon, cel care la Templul din Ierusalim  primeşte în braţele sale pe Fiul lui Dumnezeu. Este un privilegiu şi un  mare dar, ca Domnul să încuviinţeze aceasta unui om.
 
Pe cât de multă i-a fost aşteptarea, tot la fel i-a fost şi împlinirea: Bucuria!
 
,,Şi iată era un om în Ierusalim, cu numele Simeon; şi omul acesta era drept şi temător de Dumnezeu, aşteptând mângâierea lui Israel, şi Duhul Sfânt era asupra lui. Şi lui i se vestise de către Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul Domnului. Şi din îndemnul Duhului a venit la templu; şi când părinţii au adus înăuntru pe Pruncul Iisus, ca să facă pentru El după obiceiul Legii el L-a primit în braţele sale şi a binecuvântat pe Dumnezeu”. (Luca II, 25-28).
 
Ştia toate proorociile Scripturile  care vorbeau despre ,,Plinirea Vremii”, când Dumnezeu a trimis pe Fiul Său: ,,ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea”. (Galateni IV,5)
 
Să păstrăm în suflet această Taină minunată: Iisus se naşte dintr-o Fecioară care este Preasfântă, Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară!
 
Dar, cine a fost Sfântul şi Dreptul Simeon, care s-a învrednicit să poarte în braţele sale pe Hristos cel mult aşteptat?
 
Istoricul bizantin Nichifor Calist ne spune că era preot la templul din Ierusalim şi cărturar al Legii Vechi, având o viaţă sfântă (deducere din textele liturgice ale praznicului).
 
Cu 250 de ani î.Hr. pe timpul regelui Ptolemeu al II-lea Filadelful al Egiptului (n. 309 î.Hr.- d. 246 î.Hr.), s-a hotărât traducerea Vechiului Testament din limba ebraică în limba greacă, pentru elinii din Alexandria şi pentru biblioteca regelui. (Scrisoarea lui Aristeias)


Atunci au fost aduşi în Egipt 70 de înţelepţi şi cărturari iudei, printre care şi Simeon, în vârstă de peste 70 de ani.

Textul Scripturii a fost împărţit fiecăruia, iar lui i-a căzut spre traducere Cartea profetului Isaia.

Şi a ajuns la capitolul VII, versetul 14: ,,Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuil”. 

Şi a tradus cuvântul ,,fecioară”,- „alma”- (evreieşte), cu ,,tânără”, deoarece aşa i se părea logic.
 

Mare i-a fost mirarea, când dimineaţa găsea  scris Fecioară. Şi când a vrut să înlocuiască cuvântul scris, arhanghelul Gabriel îl apucă de mână şi i-a zis: ,,Stai, Simeoane, şi nu te îndoi de această taină, că nu vei muri, zice Dumnezeu, până nu vei vedea şi purta în braţele tale pe Hristosul Domnului”.
 
Nici dreptul Simeon nu şi-a închipuit că profetul Iezechil cu sute de ani înainte în Cartea sa, la Fecioara Maria se referea: ,,Şi mi-a zis Domnul! Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă”. (44,2)
 
La ,,timpul rânduit” de Duhul Sfânt, Simeon  iese înaintea Sfântei Familii, care-L aducea la patruzeci de zile pe Iisus, să-L închine Domnului. Gârbovit şi apăsat de cei 360 de ani, spre mirarea tuturor în timpul slujbei ia pe Pruncul Iisus în braţe: ,,Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, Că ochii mei văzură mântuirea Ta. Pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, Lumină spre descoperirea neamurilor şi slavă poporului Tău“. (Luca II, 28-32).
 
O rugăciune a creştinătăţii care ne poartă mai aproape de Dumnezeu. Mai spune dreptul Simeon cuvinte profetice, care se împlinesc sub ochii noştrii: ,,Iată, Acesta este pus spre căderea şi spre ridicarea multora...şi ca un semn care va stârni împotriviri. (Luca II, 34)
 
În zadar au încercat ,,unii” să scape de amintirea Lui, pentru că El este şi Împărat şi Judecător.
 
După această rugăciune şi-a dat duhul şi a fost îngropat afară, lângă zidul Templului.
 
Au trecut 1000 de ani şi pe vremea împăratului Justin cel Mic (565-578), sf. Moaşte sunt aşezate în Biserica Halcopratiei.
 
,,Nu pricep, Curată, nici îngerii, nici oamenii, Maică Fecioară, ceea ce s-a săvârşit întru Tine. În mâini ţine Simeon bătrânul îmbrăţişat pe al legii Făcător, Stăpânul tuturor”. (cântarea a 9-a la slujba Întâmpinării Domnului)
 
Să fim ,,teofori” pentru a  avea pururea parte de Dumnezeu!