Tânărul bogat

Într-o lume ,,săracă” un tânăr bogat întreabă: ,,Învăţătorule, ce bine să fac ca să moştenesc viaţa cea veşnică”.

Sfatul pe care l-a primit îl surprinde, iar ucenicii Domnului miraţi au spus: ,,Doamne, atunci cine mai poate să se mântuiască”?
 

De fapt întrebarea acestuia este a oricărui credincios care  se  preocupă de viaţa lui. Dacă acest tânăr şi-a făcut timp să-l caute pe Hristos şi să îngenunche în faţa Lui, înseamnă că mai avea o grijă. Păzea poruncile de mic copil şi dorea să afle dacă efortul lui nu a fost zadarnic şi i-a folosit la ceva.

 
Sosise momentul şi nu voia să-l irosească, mai ales că unii credeau că Învăţătorul cel Bun este chiar Fiul lui Dumnezeu. Şi cine putea da cel mai corect răspuns, decât El: ,,Arhiereu mare, Care a străbătut cerurile”. (Evrei IV,14)

Era convins că numai cei care fac bine pot aştepta o răsplată şi au şansa Împărăţiei. Dorea să ştie ce mai are de făcut şi cum să-şi găsească liniştea.

Ar trebui şi noi să fim conştienţi că numai Binele poate restabili normalitatea şi să dea celor care se străduiesc duhovniceşte perspectiva: Raiului.

Dorinţa omului credincios este ca să nu dispară în ,,neant”, ci să continuie în altă dimensiune: Împărăţia Sfintei Treimi.

Deci întrebarea lui este firească şi actuală pentru toate epocile, rostogolindu-se până în era noastră informatică. ,,Neliniștit este sufletul meu până nu se va odihni întru Tine, Doamne! (Fer. Augustin)

I se aminteşte tânărului care cunoştea Legea lui Moise, că Bun este doar Dumnezeu şi El îi răspunde indirect:


,,Iar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: "Să nu ucizi, să nu faci desfrânare, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi".
 
Zis-a Lui tânărul: Toate acestea le-am păzit din copilăria mea. Ce-mi mai lipseşte?

Sunt semnalate păcatele mari de care trebuie să se ferească tot omul căruia îi pasă de el şi urmaşii lui.

Ne surprinde calitatea acestui om, a  cărui întrebare a răzbit până la noi! Contează cum intri în viaţă şi ce  educaţie ai.

Dacă ţi s-a vorbit despre Dumnezeu şi l-ai îndrăgit, poţi distinge mai uşor binele de rău.

Sigur vei fi milostiv cu cei care au nevoie de ajutorul tău! Te poţi rătăci sau  pierde dacă nu ai repere sacre. Fiindcă Dumnezeu este Bun şi ne aşteaptă, gândeşte-te la suflet.


,,Fiţi treji, priveghiaţi! Potrivnicul vostru umblă răcnind ca un leu căutând pe cine să înghită” (Petru V, 8).

Nu vorbim despre teoria satisfacţiei sau autoîndreptăţire, ci de sinceritate şi efectul întrebării.

Dumnezeu îi dă un răspuns uluitor, pe măsura ,,staturii”şi a bogăţiei sale.

Atitudinea şi gestul său arată nivelul sau treapta pe care se afla şi dorinţa  de a primi o lămurire  precisă.

,,Dacă voieşti să fii desăvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoară în cer; după aceea, vino şi urmează-Mi”.

Cine nu a fost mulţumit de răspunsul lui Iisus, înseamnă că nu  este un om cumpătat, chibzuit şi aşezat.

Liturghie şi filantropie:cale creştinească. Iată, sensul şi mersul!

Nu era pregătit  încă pentru desăvârşire. Nu-l acuzăm. Bine că a întrebat, ca să vadă fiecare cum stă la ,,capitolul”acesta. A plecat întristat, poate meditând la răspunsul primit.

Tradiţia spune că după ceva timp a reuşit să se desprindă de toate şi i-a urmat lui Hristos.

,,Voi sunteţi cei ce vă faceţi pe voi drepţi înaintea oamenilor, dar Dumnezeu cunoaşte inimile voastre”. (Lc. Xvi.15)

 
Cuvintele Evangheliei sunt citite, verificate, trăite şi împlinite de cei care cred că sunt dumnezeieşti. Avem exemple în Sf. Scriptură, în Pateric şi sinaxare de oameni care au reuşit: sfinţii.

Propunerea sau sfatul evanghelic în ochii necredincioşilor rămâne ,,temerar”sau ,,revoluţionar şi utopic” indiferent de vremuri.

S-au inspirat unele sisteme ideologice de sorgintă populistă care urmăreau câştigarea simpatiei. Curentele filozofiei ateiste au ,,plagiat” doar opera samariteană şi nu au luat deloc în calcul ce a spus Hristos:

,,Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte”. (Mt.XII,30)

Nu bogăţia era problema ci lăcomia şi necumpătarea. Mereu ni se lasă voinţa liberă şi timpul la dispoziţie. Barem pentru asta să mulţumim lui Dumnezeu şi să-L iubim. Nu degeaba lumea îl socotea Bun!

Doamne, ştim că nu dai omului mai mult decât poate să înţeleagă şi să ducă!

Nu suntem bogaţi ca cei pe care i-ai dat exemplu, dar nici prea săraci.

,,Însă, auzind cuvântul acesta, tânărul a plecat întristat, căci avea multe avuţii.

Iar Iisus a zis ucenicilor Săi: Adevărat zic vouă că un bogat cu greu va intra în Împărăţia cerurilor. Şi iarăşi zic vouă că mai lesne este să treacă o cămilă prin urechile acului, decât să intre un bogat în Împărăţia lui Dumnezeu”.

Se spune că în Ierusalim chiar era o poartă în zidurile Cetăţii Vechi, pe unde intrau forţat cămilele îngenuncheate, iar în unele traducerii ale Septuagintei cuvântul ,,gamla” era o funie groasă făcută din păr de cămilă.

Un aforism sublim al vremurilor pentru a scoate în evidenţă discrepanţa şi şi imposibilitatea remediului.

Pentru a nu cădea în deznădejde primim în ajutor harul pe care cu îmbelşugare l-a lăsat să lucreze în lume. Duhul Sfânt suflă unde voieşte şi de aceea în istorie  avem exemple de biografii ale unor oameni care uimitor sau  întoars la Dumnezeu, Cel care are primul şi ultimul Cuvânt.

,,Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă”. (Lc. XIX.26)

Poate ne liniştim că nu ,,toţi” avem averi şi avuţiei, dar întrebarea rămâne şi ne pune pe gânduri. Tânărul bogat nu L-a urmat, ci doar s-a întristat.

Doamne, dar noi! Ne străduim ca într-o bună zi să fim plăcuţi înaintea Ta.

Avarul posedat de acest drăcuşor uită de cumpătare şi nu se poate opri decât în neant.

Trebuie să avem mare atenţie şi grijă la talatul câştigat şi cum îl chivernisim, ca să  ne păstrăm şi sufletul.

Puţini sunt cei care ştiu şi pot să-şi strângă comoară  şi în ceruri, unde hoţul nu-şi poate permite să ajungă şi rugina s-o atingă.

Aceasta-i adevărata ,,afacere” şi agoniseală.

Nu i-a reproşat nimic, şi îi respectă bogatului hotărârea. Poate într-o bună zi va înţelege!

Bogăţia te fascinează, ai totul la picioare dar şi multe ,,probleme.”

Nu trebuie să-ţi declari averea ci conştiinţa.

Dacă ai înmulţit talantul nu lăsa sufletul în ,,noapte”. Eşti prea iscusit ca să pierzi veşnicia, doar împrumută-L pe Dumnezeu.
Evanghelia nu-i populism nici filozofie, ci principiul Vieţii.

Strângem prea multe ,,bunătăţi” dar nu ne întrebăm dacă Acolo le vom mai putea schimba cu ceva.

Cu mintea noastă mărginită ne imaginăm că timpul ne va aştepta. Ne  păcălim singuri!

Dacă am înţelege că lumea nu ne aparţine şi este un dar, toţi am fi normali, adică potriviţi cu starea noastră firească!

De ce vrem să fim bogaţi doar aici?

,,Şi aceasta este viaţa veşnică: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe Iisus Hristos, pe Care L-ai trimis (Ioan 17, 3).

Fără perspectiva veşniciei totul ar fi fără sens şi de aceea dorim să ne îmbrăcăm cu locuinţa noastră cea din cer. Azi acest mesaj are aceeaşi conotaţie şi-l poţi desluşi rapid dacă vrei să-ţi fie bine.

Înrobirea nu-i o stare firească şi n-o poţi transfera ca o zestre. Alergătura lumii şi tropăitul zgomotos pare să semene a rătăcire, dacă omul nu-şi găseşte măsura paşilor care să-l urce Sus.

Veşnicia nu este lozincă ci starea de ,,Bine” pe care o dorim şi aici dar şi în Cer. 

Nu poţi trăi fără un scop sfânt.

,,M-am uitat cu luare aminte la toate lucrările care se fac sub soare şi iată: totul este deşertăciune şi vânare de vânt” (Eclesiast I,14).

Cartea Sfântă îţi aduce aminte şi de o altă preocupare, ca să-ţi limpezeşti mintea şi să înţelegi care îţi este menirea: Credinţa, Dragostea şi Nădejdea.

Binefacerea (milostenia creştină) nu este slăbiciune, nici deficienţă sau lipsă a  demnităţii umane, ci sensibilitate cuprinsă de virtute, căci ,,Viața pământească este o tindă a veșniciei". (Sfântul Ignatie Briancianinov)