Tulcea - oraş turistic (galerie foto)

Prin diversitatea zonelor de care dispune, partea de Nord a Dobrogei a oferit dintotdeauna multiple posibilităţi de petrecere a timpului liber: explorarea pădurilor din împrejurimile oraşului până în Munţii Măcinului, excursii în Delta Dunării, plajele din Sulina, Sf. Gheorghe sau Tudor Vladimirescu, vizitarea mănăstirilor Cocoş, Saon sau Celic-Dere.
Nici oraşul Tulcea nu este lipsit de puncte de atracţie: plimbări pe faleza oraşului, pe „Lacul Ciuperca”, în „Parcul Monumentului Independenţei”, unde cânta fanfara militară la fiecare sfârşit de săptămână - aşa cum îşi amintesc bătrânii. De fapt Parcul Monumentului Independenţei a constituit dintotdeauna un punct de atracţie pentru tulceni şi pentru turişti fiind amplasat pe locul cel mai înalt din oraş unde, cândva, a dăinuit vechea cetate Aegyssus. De aici se puteau observa mahalalele oraşului, cu bisericile şi şcolile lor, întreaga panoramă a oraşului până în Portul Industrial, Dunărea, amplasamentul portului.

Dacă este să vorbim despre monumentele ridicate în oraş, trebuie să facem precizarea că Tulcea a fost “unul dintre primele oraşe din ţară în care s-au ridicat, prin colectă publică, monumente evocatoare ale unor mari evenimente istorice şi al unor personalităţi de seamă ale vieţii culturale şi ştiinţifice”.

Piatra fundamentală a „Monumentului Independenţei” a fost pusă de domnitorul Carol I cu prilejul vizitei din 17-18 octombrie 1879, la ridicarea monumentului contribuind populaţia judeţului Tulcea. Contribuţia la realizarea monumentului şi-au adus-o doi sculptori români Giorgio Vasilescu şi după moartea acestuia, Constantin Bălăcescu. Lucrarea a fost începută în anul 1897, terminată în 1899 şi inaugurată în 2 mai 1904. La inaugurarea „Monumentului Independenţei” din Tulcea a participat şi familia regală.

Monumentul a fost distrus în timpul Primului Război Mondial de trupele de ocupaţie. A fost refăcut în anul 1933 dar, din lipsa fondurilor băneşti, fără cele două elemente sculpturale (dorobanţul şi vulturul).

Cu ocazia centenarului Independenţei de stat a României au început lucrările de refacere a monumentului în forma sa iniţială (din 1899), fiind inaugurat la 9 mai 1977. Un alt monument ridicat în oraşul Tulcea a fost cel a lui „Mircea cel Bătrân” (1900-1902), ridicat de către locuitorii oraşului pentru a cinstii victoriilor domnitorului împotriva turcilor şi a unirii Dobrogei cu Ţara Românească. Monumentul a fost amplasat în „Piaţa Mircea”, denumire folosită până în anul 1947.

Distrus de trupele de ocupaţie bulgaro-germane din timpul Primului Război Mondial (în anul 1917), rămâne doar soclul care se mai păstrează şi azi în parcul de pe strada Păcii, vizavi de sediul Prefecturii. În anul 1940 pe soclul monumentului a fost amplasată, pentru scurt timp, statuia „Regelui Ferdinand I”, adusă de la Ismail. Documentele de arhivă păstrează corespondenţa purtată între autorităţile locale ale oraşului Tulcea şi oraşului Ismail cu privire la mutarea acestui monument.

În anul 2002, la 14 noiembrie, la împlinirea a 124 de ani de la unirea Dobrogei cu patria-mamă România, Fundaţia culturală Galeriile „Acum” a dezvelit replica statuii originale a lui Mircea cel Bătrân, în acelaşi loc în care a existat între aprilie 1903 şi februarie 1917. Din păcate, o iniţiativă nereuşită şi criticată de presă. În locul acestei statui a fost amplasată o fântână arteziană în formă de păpădie. Mult timp replica statuii lui „Mircea cel Bătrân” a stat abandonată în curtea unei instituţii tulcene, pentru ca azi să-şi găsească locul în oraş, fiind amplasată în sensul giratoriu din faţa Gării Tulcea.

Un alt monument a domnitorului Mircea cel Bătrân, variantă ecvestră, este amplasată în centrul oraşului, în Piaţa Civică. Opera sculptorului Ion Jalea a fost dezvelită la 1 decembrie 1972 iar pe frontispiciul piedestalului, pe o placă de marmură, este scris „Mircea cel Bătrân. Domn al Ţării Româneşti 1386-1418”.

Pe lângă aceste monumente impunătoare şi importante, locuitorii oraşului Tulcea au acordat o atenţie deosebită unor personalităţi politice şi culturale care şi-au pus amprenta asupra oraşului, contribuind la dezvoltarea economică şi bunăstarea populaţiei. Astfel se face că la 30 octombrie 1911 a fost inaugurat bustul lui Ioan Neniţescu (prefect al oraşului în 1897), monument amplasat în „Grădina Publică”. Din păcate bustul a fost distrus în anii 1916-1918 de trupele de ocupaţie. Din iniţiativa edililor oraşului, noul bust a lui Ioan Neniţescu a fost ridicat pe „Aleea Personalităţilor Tulcene” inaugurată la 21 iulie 1995.

Bustul lui „Spiru Haret” inaugurat la 11 octombrie 1923 a fost amplasat în parcul „Mircea”, pe malul Dunării. În anul 1940 el a fost mutat în noul parc dintre străzile 14 Noiembrie şi Gloriei, unde există şi azi.

Acestea sunt doar câteva dintre monumentele care se puteau, şi încă se mai pot vedea în oraşul Tulcea. Nu trebuie să uităm nici bisericile clădite în oraş, adevărate monumente de arhitectură. Exemplul cel mai elocvent este Catedrala cu hramul „Sfântul Nicolae”, o construcţie monumentală, realizată în stil bizantin, având formă de cruce. Iniţial, pe acel loc s-a aflat o altă biserică, din lemn, care a fost construită de către refugiaţii din satul Beştepe, aceştia fiind nevoiţi să părăsească localitatea din cauza unor bande de răufăcători care jefuiau permanent satul.



Construcţia actualei clădiri a început în anul 1862, cu binecuvântarea mitropolitului Dionisie al Durostorului. A fost primul edificiu creştin din Tulcea căruia sultanul, printr-o iradea (autorizaţie), a permis să i se înalţe turle. În anul 1867 principele Carol I, trecând prin Tulcea, donează bisericii un potir şi 100 de galbeni. Finalizarea lucrărilor catedralei a avut loc în 1877, sub păstorirea mitropolitului Nechifor al Dobrogei.


Alte monumente istorice din Tulcea: Biserica de rit vechi „Sfânta Paraschiva” - construită în anul 1857 prin contribuţia comunităţii ruşilor-lipoveni de rit străvechi, cu sprijinul Imperiului Otoman. Poartă hramul „Sfintei Paraschiva”.


Geamia „Azizziye”, inaugurată în anul 1863, în timpul domniei sultanului Abdul Azizziye, căruia îi este dedicată şi de la care îi provine numele. Este una dintre cele mai mari geamii construite de către Imperiul Otoman pe teritoriul Dobrogei. Minaretul geamiei a fost refăcut în 1897.


Biserica „Buna Vestire”, construită în stil neoclasic grecesc, este situată în vecinătatea Bisericii „Sfântul Nicolae”. Biserica a fost construită între anii 1848-1854 (după planurile arhitectului Ştefan Dopron) de către credincioşii ortodocşi tulceni.


Biserica „Sf. Gheorghe” sau „Biserica cu ceas” (datorită orologiului aflat de mai bine de 100 de ani în turnul clopotniţei) a fost construită în stil bazilical, cu trei nave; are o înălţime de 18 m şi nu este prevăzută cu turle (datorită interdicţiei islamice de a nu depăşi în înălţime minaretul din Tulcea). Construcţia prezintă similitudini arhitecturale cu bisericile „Sf. Gheorghe” din Fanar, sediul Patriarhiei Ecumenice, şi „Sf. Gheorghe” din Dobrich (Bulgaria).


Oraşul şi judeţul Tulcea oferea turiştilor sosiţi numeroase posibilităţi de cazare. În anul 1939 erau deschise un număr de 8 hoteluri şi 13 hanuri numai în oraşul Tulcea: Hotelul „Carol” cu sediul în strada Carol, nr. 42, administrator Heschia Mişu; Hotelul „Central”, strada Isaccea, nr. 35, administrator Masalschi Ivan; Hotelul „Continental”, strada Isaccea, nr. 11, administrator Albin Iosif; Hotelul „Splendid”, strada Isaccea, nr. 54, administrator Pisarciuc Daria; Hotelul „Regal”, strada 14 Noiembrie, nr. 8, administrator Amet Mustafa; Hotelul „Paris”, strada Carol, nr. 44, administrator Elena Grancea; Hotelul „Trandaf”, strada Petre Carp, nr. 8; administrator Trandafirescu; Hotelul „România”, strada Babadag, nr. 37, administrator Dima Emilian; Hanul lui Niculai Anghel, strada Babadag, nr. 132; Hanul lui Ştefan Găureanu, strada Babadag, nr. 173; Hanul lui M. Chentara din strada Babadag, nr. 165; Hanul lui Constantin Anghel din strada Babdag, nr. 153; Hanul lui Grigore Cosma din strada Babadag, nr. 73; Hanul „Oituz” a lui Dumitru Olteanu din strada Babadag, nr. 42; Hanul lui Cristu Cristef din strada Babadag, nr. 35; Hanul lui Iordan Calciu din strada Griviţei, nr. 20; Hanul lui Slavi Pascale din strada Regina Elisabeta, nr. 101; Hanul lui Nedelcu Gheorghe din strada Mahmudiei, nr. 7; Hanul lui Ivan Caranof din strada Mahmudiei, nr. 9; Hanul „Dobrogea” a lui Dumitrof Gheorghe din strada Mahmudiei, nr. 16; Hanul lui Castof Mihail din strada Mahmudiei, nr. 18.


Hotelul „Carol” avea o capacitate de 18 camere la parter şi 17 camere la etaj. Clădirea hotelului a fost construită la sfârşitul secolului XIX de Jelescu Cealicof - mare comerciant venit în Tulcea în anul 1858. În 1906 imobilul trece în proprietatea lui Cristu Cealicof, iar din 1922 şi până la naţionalizare a fost a lui Teodosie Svidcenco. La parter a mai funcţionat şi firma de băuturi spirtoase „La Mişu Bucureşteanu”, a lui Mişu Heschia, administratorul hotelului.


Hotelul şi restaurantul „Dunărea”. Imobilul, proprietatea lui Nicolae Orcula, cumpărat în 1939 de la avocatul Nicolae Ceapâru, a fost construit la începutul secolului XX. Compusă din cinci camere mari la parter şi 13 camere la etaj, clădirea a folosit ca restaurant şi hotel până la demolare (1972). Alături, spre Dunăre, se amenajase o grădină de vară, „Terasa Orcula”.


Tot în acest punct al discuţiei trebuie să facem referire şi asupra „Ansamblului Sub Coloane” - un complex de prăvălii turceşti, greceşti, bulgăreşti, nemţeşti, italieneşti sau evreieşti, la toate acestea adăugându-se ceainării, cafenele şi alte magazine ce comercializau bragă, bere, vin.


Cinematograful a reprezentat o altă modalitate de petrecere a timpului liber. În acest sens prefecţii judeţelor primeau liste cu filmele care puteau rula în cinematografele locale. Constatăm că în anul 1930 în cinematografele locale tulcenii puteau viziona filme precum „Atlantik”, „Cine va plânge când ne vom despărţi”, „Dansul destinului”, „Visuri realizate”, „Fetiţa din Chicago”, „Corul Florentin”, „Sub soarele Mediteranei”.


Din anul 1934, ministrul de interne stabileşte sărbătorirea zilei de 1 Mai de către Sindicatele muncitoreşti de nuanţă social-democrată şi social naţională prin întruniri ţinute în localuri închise şi serbări câmpeneşti în grădini sau locuri situate în marginea sau în afara oraşului. În Tulcea această sărbătoare putea fi sărbătorită doar de „Sindicatul muncitorilor manuali” cu sediul în strada Carol, nr. 36, „Sindicatul muncitorilor căruţaşi” cu sediul în strada Elena Doamnă, nr. 19, „Sindicatul lucrătorilor brutari” cu sediul în strada Mahmudiei, nr. 77 şi „Organizaţia locală a Partidului Social Democrat”. Sărbătoarea era permisă doar dacă se vor respecta liniştea şi ordinea publică, în acest sens conducătorii sindicatelor completau o declaraţie.


În anul 1939 pentru populaţia oraşului Tulcea a fost amenajat un ştrand. Acesta urma să se deschidă duminică, 2 iulie 1939, la ora 10, după cum anunţa însuşi primarul oraşului Tulcea, D.J. Nistor şi secretarul P.N. Constatinescu care invitau oficial tulcenii la ştrandul comunal ce avea să se deschidă în Suburbia Regele Carol II. Intrarea la ştrand era de 5 lei, în care intrau următoarele servicii: transportul cu barca Ligii Navale Române dus-întors, plaja de nisip, baia şi cabina. La plaja amenajată funcţiona şi un bufet. Biletele se eliberau la debarcaderul Ligii Navale Române.


Traseele turistice practicate de către turiştii care doreau să viziteze nordul Dobrogei erau foarte interesante şi cuprindeau obiective importante din judeţ. Astfel, în 4 mai 1939 era programată excursia Facultăţii de Farmacie, condusă de profesorul dr. G. Pamfil. Excursioniştii au fixat următorul traseu: Brăila - Măcin - Turcoaia - Niculiţel - Mănăstirea Celic Dere - Somova - Tulcea - Vâlcov - Periprava - Letea - Sulina - Tulcea - Galaţi. În această drumeţia menţionau câteva obiective de interes: în Turcoaia, spre exemplu, doreau să viziteze carierele de piatră, apoi Mănăstirea Celic Dere şi împrejurimile, Niculiţelul era recunoscut pentru aerul curat, fiind numit staţiune balneoclimaterică, pădurea Letea, Vâlcovul.


În data de 14 mai, elevii Liceului de fete ”Principesa Ileana” din Tulcea împreună cu directoarea doreau să viziteze judeţul, itinerariul fiind: Tulcea - Jurilovca - Istria (judeţul Constanţa) - Altân Tepe - Babadag - Tulcea.


O altă excursie, organizată în perioada 3-7 iunie 1939 de către Societatea Română de Ştiinţe, Secţia de Ştiinţe Agricole, avea un interesant traseu ales, ţinta fiind Delta Dunării, o excursie cu caracter ştiinţific, cu scopul de a cunoaşte biologia deltei cu frumuseţile şi bogăţiile sale. Această excursie era patronată de către decanul Tr. Săvulescu.


Itinerariul excursie era următorul:
- prima zi, sâmbătă 3 iunie, plecare din portul Galaţi spre Vâlcov, vizitarea cherhanalelor şi plimbări cu bărcile prin Vâlcov;
- ziua a II-a, duminică 4 iunie, cu lotcile pe braţul Oceanov până în Gura Chiliei, apoi prin Golful Vâlcov, până în Jibrieni;
- ziua a III-a, luni 5 iunie, cu lotcile la Periprava, de la Periprava cu căruţele spre Letea, vizitarea pădurii Letea. Plecarea spre Sulina cu lotcile, pe Gârla Magearu şi Braţul Sulina, vizitarea diferitelor tipuri de plauri;
- ziua a IV-a, marţi 6 iunie, excursie în Insula Şerpilor;
- ziua a V-a, miercuri 7 iunie, plecarea cu vaporul spre Galaţi, apoi plecarea spre Bucureşti.


O altă excursie organizată în perioada 9-10 iulie de către profesorul universitar Drăcea, de la Facultatea de Silvicultură Bucureşti, avea ca scop cercetarea locurilor ce urmau să fie vizitate. Grupul era format din 30-40 persoane care mergeau pe traseul Constanţa - Jurilovca - Babadag - Ciucurova - Niculiţel - Luncaviţa - Galaţi. Popasurile erau stabilite la Ciucurova, unde dormeau, apoi se mergea la Niculiţel şi Mănăstirea Cocoş, unde se lua prânzul şi se înnopta, apoi plecarea spre Galaţi, cu prânz stabilit în Luncaviţa.


Liga Navală Română, secţia Chişinău, organiza în zilele de 23-25 iunie o excursie pe traseul Sulina - Insula Şerpilor, cu plecare din Tulcea. Preşedintele secţiei, domnul Cristache Popescu invita pentru a participa la această excursie pe prefectul de Tulcea.


Putem concluziona că existau turişti atraşi de aceste locuri, fie cu scopul cercetării, fie pentru relaxare sau plăcere în judeţul nord-dobrogean. Situaţia turiştilor cazaţi în hotelurile tulcene, pentru lunile februarie - iulie 1939, se prezenta astfel: luna februarie 184 turişti; luna martie 301 turişti; luna aprilie 225 turişti; luna iunie 225 turişti; luna iulie 152 turişti.


Cu toată prezenţa turiştilor şi interesul arătat de aceştia pentru zonă, nu exista încă un plan de sistematizare, regiunile vizitate de turişti nu erau recunoscute de către Oficiul Naţional de Turism şi acceptate ca staţiuni balneoclimaterice de interes local. Regiunile care se încadrau aici erau următoarele: Sulina cu regiunea împrejmuitoare din Deltă - ca staţiune balneoclimatică de interes local; Babadag - pentru poziţia climatică, balneară şi pitorească; regiunea pitorească Isaccea - Niculiţel - Podgoriile Sarica - Sfintele Mănăstiri Celic Dere - Cocoş - Saon; regiunea Jurilovca - Sarichioi - Razelm - zonă de pescărie; canalele din Deltă şi Braţul Sf. Gheorghe cu legătura cu Balta Dranov şi Razelm; regiunea Măcin - Muntele Consul (Cinel până în 1945) - zone cu formaţiuni şi vegetaţie unică, munţii de granit de la Greci - Turcoaia.


Fie că poposeau în oraşul sau judeţul Tulcea, turiştii găseau destule puncte de atracţie specifice zonei nord-dobrogene.

Sursă foto: Imaginile fac parte din arhiva ICEM Tulcea şi au ilustrat un capitol din cartea bazată pe teza de doctorat Progresele oraşului port Tulcea între anii 1878 - 1948, p. 200-208.

Despre Ligia Dima 
 
Licenţiată a Universităţii „Ovidius“, specializarea Istorie (2002-2007).
Doctor - Şcoala doctorală din cadrul Universităţii „Ovidius“ Constanţa - cu teza „Istorie Contemporană, Progresele oraşului şi portului Tulcea 1878 - 1948“.
Din august 2017 este şef Birou Laboratorul de Restaurare - Conservare a Patrimoniului Mobil şi Imobil. Se ocupă de coordonarea activităţii de restaurare - conservare, restaurator metale în formare, la Institutul de Cercetări Eco-Muzeale „Gavrilă Simion“ Tulcea. Anterior, timp de opt ani, a fost conservator, 2001-2009, apoi, între 2009 şi 2017, conservator expert.
Este autoarea lucrării „Progresele oraşului port Tulcea între anii“ 1878-1948, Editura StuDis Iaşi, Tulcea, 2015, bazată pe teza de doctorat, dar şi a monografiei „Compania de apă Tulcea 1897-2016. Trecut, prezent şi viitor“, Editura StuDis Iaşi, Tulcea, 2016. A participat la campania arheologică finalizată cu raport ştiinţific de specialitate ce a fost publicat. 
Autoarea a 17 articole în reviste şi publicaţii de specialitate, la care se adaugă alte cinci articole publicate în urma participării la sesiuni naţionale şi două articole în urma unor sesiuni din străinătate. 
 
Citeşte şi:  

Oraşul-port Tulcea între anii 1940 şi 1948