Vindecarea orbului din Ierihon

Evanghelistul Luca (XVIII,35-43) ne spune în această Duminică, că Iisus vindecă un orb care cerşea pe drumul ce ducea în oraşul biblic Ierihon.

Vestea s-a răspândit cu iuţeală şi era forfotă mare, încât şi acest suferind aude că pe acolo trece Mesia.

Bâjbăind ajunge în ,,mulţimea care trecea” şi strigă din răsputeri: ,,Iisuse, Fiul lui David, fie-Ţi milă de mine!”

Lumea deja îl cunoştea şi se săturase de cerşitul lui, de aceea a început să-l certe, dar el şi mai tare se ruga.

Şi spre nedumirirea lor Iisus se apropie de el, împlinindu-i rugăciunea.

Ştia Domnul  de ce are nevoie, şi îl ascultă: ,,Ce voieşti să-ţi fac? Iar el a zis: Doamne, să văd!”

Venise Mântuitorul din Ceruri ca lumea să înţeleagă cine este Lumina oamenilor!

,,Vezi! Credinţa ta te-a mântuit”.


Ca şi atunci în Ierihon, Dumnezeu este în viaţa noastră şi nu putem rămâne pasivi, indiferent cum te numeşti şi ce stare ai!

Mereu călători pe acest ,,drum” avem datoria să ne găsim Calea, ca să fim în siguranţă.

Suntem sănătoşi şi nu cerşim, dar trebuie să-L înduplecăm pe Hristos ca să se oprească şi la noi, întrebându-ne de ce avem nevoie!

„Nădejdea mea este Tatăl, scăparea mea este Fiul, acoperământul meu este Duhul Sfânt, Treime Sfântă, slavă Ţie!“ (rugăciune).


Şi aşa se petrec sub ochii noştri minuni! Dacă ne lipsesc virtuţile viaţa noastră este în primejdie, iar Sfintele Scripturi ne spun că fără Hristos nu putem ,,vedea” şi înţelege.

,,Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea”. (I Cor. XIII, 13).

Avem nevoie de Sf. Evanghelie, ca să nu ne cuprindă ,,întunericul”.

Vederea este un simţ cu bună rânduială, pentru a desluşi tot ce ne înconjoară: Jos şi Sus.

De câte ori ne-am lipsit de El, am orbecăit şi am rămas singuri la ,,marginea drumului".

Când te împotriveşti Treimii Sfinte, îţi asumi riscul de a nu vedea ce ţi se întâmplă!

Să nu uiţi niciodată  rugăciunea creştinului adevărat; ,,Doamne miluieşte”!

Uneori ni se pare că întârzie, dar El se opreşte lângă fiecare din noi, fiindcă, ,,Un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie”. (Isaia IX,5).

Chipul Blândului Păstor este icoana vie pe care a văzut-o orbul şi a transmis-o din generaţie în generaţie, ca să credem în  Iisus Hristos.

Orbul a început ,,să vadă”, iar minunea ajunge la noi, ca să înţelegem mesajul.

,,Şi tot poporul, care văzuse, a dat laudă lui Dumnezeu”.