Vindecarea slăbănogului de la Vitezda

,,Suferinţa apasă cu atât mai mult cu cât observă că e suportată cu slăbiciune” (William Shakespeare).
Scăldătoarea oilor care pe evreieşte se cheamă Vitezda a intrat în istoria mântuirii prin acest episod, sau pericopă evanghelică a Sf. Evanghelist Ioan V, 1-15, unde un slăbănog este vindecat de Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
În acest loc din Ierusalim se spălau oile înainte de a fi aduse jertfă la Templu şi din când în când apa era tulburată de un înger, ,,şi cine intra întâi, după tulburarea apei, se făcea sănătos, de orice boală era ţinut”.



Avea cinci pridvoare şi era mare înghesuială fiindcă ,,zăceau mulţime de bolnavi, orbi, şchiopi, uscaţi, aşteptând mişcarea apei”.
Bănuim că aceşti oropsiţi aveau câte un însoţitor din familie şi doreau să prindă ,,vremea” tămăduitoare pentru cei dragi.
E trist şi greu ca să rămâi singur sau părăsit când eşti la necaz. Trebuie să nu-l îndepărtezi pe Dumnezeu, deoarece vei da de greu!
Mereu să fim atenţi la ,,clipă” şi la oamenii de lângă noi! Sufereau cu speranţa că va veni şi ,,timpul” lor.
Gândiţi-vă, doar la secunda când ai nevoie de ajutor! Acest bolnav aştepta de 38 de ani ca să găsească pe Cineva, şi să fie izbăvit.
Nu îşi pieduse speranţa şi credea în ziua, când Domnul va face o minune.
Auzise că în lume a venit Fiul lui Dumnezeu, dar l-au adus aici pentru că nu credeau în Iisus, pe care-L socoteau un Învăţător minunat; încât ,,preferau" să aştepte tulburarea apei. Duminica a patra după Sf. Paşti ne spune că Dumnezeu ne caută şi atunci când nimeni nu se mai aşteaptă El vine, ca să răsplătească credinţa!
Uitat de toţi, dar nu şi de Treimea Sfântă.
Privind tabloul de la Vitezda te înspăimânţi văzând atâta suferinţă şi neputinţă, deoarece eşti om şi ştii că te pândesc ,,primejdiile".

Dinadins, Domnul se opreşte astăzi în acest loc, ca cei ce vor auzi peste veacuri despre cele petrecute, să creadă că oricând este cu noi! Întâlnirea lui Iisus cu acest amărât şi dialogul, surprind în acest ,,peisaj” dramatic.
Să-l întrebi pe un paralitic dacă are nevoie de sănătate pare o ,,glumă”, dar sensul este profund ca şi răspunsul dat de slăbănog, ,,ştiind că este aşa încă de multă vreme, i-a zis: Voieşti să te faci sănătos? Doamne, nu am om, care să mă arunce în scăldătoare, când se tulbură apa; că, până când vin eu, altul se coboară înaintea mea”. 
Venise la el chiar Dumnezeu, dar nu ştia cine este acest ,,trimis"!
A văzut destule în jurul lui în aceşti ani şi dintr-odată se interesează de el!
Adică, degeaba vreau eu să mă fac sănătos, dacă nu mă ajută nimeni...
Aţi auzit de ,,cetăţeanul lumii”, marele învăţat al antichităţii pe nume Diogene (412-323 î.Hr.) care l-a impresionat pe Alexandru Macedon şi pe atenieni cu înţelepciunea, şi ,,cinismul” lui?
Toată viaţa a trăit într-un butoi şi în toiul zilei ieşea prin oraş cu un felinar ca să caute un om cinstit...văzând că totul merge pe interese. (Aristofan) 
-,,Ce faci?” îl întreabă lumea. -,,Caut un om.” -,,De ce cerşeşti de la o statuie?”
-,,Ca să mă obişnuiesc cu refuzurile” (Din dialogul cu Platon).

 
Slăbănogul nu-i cere ,,străinului” decât să-i trimită un Om, ştiind că după aceea Domnul îi va da şi sănătatea. După o aşa ,,rugăciune” este imposibil să nu primeşti ceea ce aştepţi...şi de atunci se fac minuni încontinuu!
,,Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă. Şi îndată omul s-a făcut sănătos, şi-a luat patul şi umbla”.
Să ţinem seama de vorbele şi rugămintea slăbănogului şi să nu cădem în deznădejde. Minunea s-a răspândit şi nu au putut-o împiedica iudei, care-l acuzau pe cel vindecat că nu trebuie să ,,accepte" tămăduirea lui Hristos.
Este anchetat pentru a mărturisi că ,,vinovatul” este Dumnezeu! Nici nu a apucat să meargă acasă şi să se bucure sărmanul, căci a şi fost ,,înfăşcat” cu întrebări... ,,Cine este omul care ţi-a zis: Ia-ţi patul tău şi umblă”? 
Totul s-a petrecut pe ,,neaşteptate" şi până să se dumirească, Hristos ,,se dăduse la o parte din mulţimea care era în acel loc”.
Nu mai ştia cine a fost binefăcătorul, de aceea merge la Templu să-I mulţumească, că i-a trimis Om. Este Mântuitorul lumii! Iar Iisus îl întâlneşte acum în Biserică şi îi spune aceste cuvinte, la care... Să luăm aminte!
,,Iată că te-ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu-ţi fie ceva mai rău”.
Astfel aflăm cauza tuturor necazurilor, care ne pândesc şi cad asupra noastră; păcatul. Minunea ajunge în zilele noastre, este cunoscută de creştinătate şi se propovăduieşte, iar ortodoxia citeşte această Sf. Evanghelie la slujba sfeştaniei pe care o săvârşim ca ierurgie în casele noastre. Fiul Omului a venit ca să nu fim singuri şi Pilat care nu găsise nici o vină la El, Îl arată cu degetul lumii zicând; ,,Iată, Omul!” (Ioan XIX, 5).
Nădejdea este ,,minunea" fiinţei noastre, iar răbdarea este începutul înţelepciunii.
Într-o lume în care se vorbeşte tot mai des despre destinul disperării, ascultaţi cuvintele Sf. Scripturi:,,Să nu vă abateţi nici la dreapta, nici la stânga! Ţineţi drumul înainte şi în Sus”. 
Este un timp şi un ceas al Învierii.  Să pricepem rostul veşniciei.,, Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi aşa veţi împlini legea lui Hristos” (Galateni VI,2).
Suferinţa cea mai adâncă a veacurilor este singurătatea. Toate societăţile şi filozofiile trudesc la  formarea ,,omului nou” care nu se poate restaura fără Evanghelie.  Egoismul, avariţia, indiferentismul, fatalismul şi celelalte sunt concepte care ruinează viaţa.
Toţi căutăm oameni cumsecade, cinstiţi, cu credinţă în Dumnezeu, semeni.
Aceasta-i menirea noastră: ,, şi dacă e în primejdie de a se pierde, să-i arăţi calea”.
Când eşti acompaniat de păcat, este  mare primejdie. Iadul este singurătate şi ne desparte de Bine. Solidaritate şi fapta cea bună rămân  intenţia şi scopul civilizaţiei, care poate împlini Scripturile. În toate împrejurările căutăm oameni,, adevăraţi"! Chiar dacă prietenia este floare rară în lumea aceasta, avem nevoie de acest ,,medicament" al vieţii.
Este o bunăvoinţă reciprocă pentru cei care gândesc la fel, în Domnul. Vitezda rămâne o şcoală a vieţii prin care trecem toţi. Să învăţăm din această lecţie ca să ne vindecăm. Ştim că prin răbdare vom câştiga sufletele noastre.
Casa Milei, căci aşa se traduce Vitezda, a rămas un biet sit arheologic, iar ruinele se pot vedea în interiorul curţii unde se află o biserică greco-catolică, zidită chiar pe locul unde Sf. Ana a zămislit pe Fecioara Maria.
Au mai rămas doar nişte dărâmături, o scobitură adâncă într-o stâncă calcaroasă de circa 40 m, precum şi ruinele zidurilor unor Biserici care de a lungul timpului au fost construite în preajmă. Pe la anul 200 î.Hr. marele preot al templului Simeon construise special 2 băi pe lângă jertfelnicul templului, strângând apa pentru ritualul de spălare, dar o pregătea cu plante medicinale pentru terapie.
Pe la anul 37 î. Hr. Irod le abandonează şi sapă această Scăldătoare chiar lângă poarta Oilor, apa provenea din ploi şi aici toţi spălau oile pregătite pentru jertfă.
Documentele literare o atestă la 195 î. Hr. şi pentru că se întâmpla câte o minune.
Scrisoarea lui Aristeas către Filocrat vorbeşte de rezervoarele care o alimentau în caz de secetă, iar Origen la 231 relatează, ca şi istoricul Eusebiu pe la 300, despre acest loc public.
Era cunoscut încă de pe vremea lui Solomon, iar pelerinul Bordeaux la 333 şi Sf. Chiri al Ierusalimului la 345, spun că deasupra s-a ridicat o Biserică impunătoare, amintind lumii de tămăduirea paraliticului. Istoria ne spune că perşi la anul 614 când au asediat Ierusalimul, au distrus basilica de deasupra ei, şi atunci au fost junghiaţi 2017 creştini.
Când cruciaţii au eliberat Locurile Sfinte, la anul 1100 s-a zidit o capelă, care a fost dărâmată din temelie în 1187şi la alungarea lor din Palestina, locul este lăsat în paragină.
În anul 1858 după războiul Crimei prin înţelegere cu sultanul, zona intră sub protectorat francez, iar sulurile găsite în 1952 aproape de Qumram, dovedesc arheologic scăldătoarea. Dumnezeu păstrează vestigiile. 

Sursa foto: Arhiva pr. Iulian Zisu