Virgil Coman, un istoric dobrogean plecat prea devreme dintre noi
Virgil Coman, un istoric dobrogean plecat prea devreme dintre noi
05 Aug, 2019 00:00
ZIUA de Constanta
5199
Marime text
Astăzi se împlinesc trei ani de la trecerea în nefiinţă a istoricului şi cercetătorului Virgil Coman. Timpul se scurge nemilos de repede. Parcă ieri am primit vestea trecerii la cele veşnice a unuia dintre cei mai buni prieteni şi colegi.
Nici acum nu îmi vine să cred că Virgil nu mai este printre noi. Am rămas cu amintiri frumoase din perioada studenţiei şi mai apoi a colaborărilor noastre editoriale. Din păcate, nu am putut realiza ceva ce ne propuseserăm la terminarea studiilor universitare, şi anume publicarea unui volum comun legat de istoria Dobrogei şi a minorităţilor sale. Acest proiect nu a fost posibil deoarece alte proiecte individuale au avut prioritate, atât în cariera lui Virgil, cât şi în cea a subsemnatului.
Discuţiile pe care le aveam pe teme diverse, dar mai cu seamă pe teme de istorie, erau întotdeauna fructuoase. Cunoştea foarte bine fondurile arhivistice pe care le administra şi putea să ofere o expertiză cu privire la abordarea unei teme sau a insuficientelor surse pentru abordarea acesteia. La simpozioanele ştiinţifice la care participa, în ţară, la început, iar mai apoi şi în străinătate, căuta să surprindă cu studii interesante şi izvoare inedite.
A realizat mai multe lucrări colective şi în coautorat cu alţi specialişti, care s-au bucurat de apreciere în rândul celor interesaţi de istoria Dobrogei, prin prisma descoperirii şi a promovării unor documente, de cele mai multe ori inedite. Manifesta o satisfacţie deosebită când putea să ofere publicului interesat documente, fotografii şi informaţii mai puţin cunoscute.
A fost un prieten adevărat, alături de care am trăit momente importante ale vieţii noastre, fiind colegi de cameră în studenţie, participând la examene şi tabere studenţeşti. Rememorez emoţiile pe care le-am trăit cu prilejul unor momente, bucuriile imense pe care le-am trăit după obţinerea succesului, la căsătoriile noastre, la naşterea şi botezul copiilor noştri, precum şi cu prilejul altor evenimente pe care le-am trăit împreună.
Despre Virgil Coman se pot spune foarte multe, dar în primul rând se poate vorbi de calitatea de OM. Virgil Coman a fost un om dedicat profesiei sale pe care a iubit-o până la sfârşit. A fost un istoric de marcă, un istoric de calibru al generaţiei sale. A încercat să vorbească despre istorie prin intermediul cărţilor şi nenumăratelor studii pe care le-a scris, prin participarea la simpozioane naţionale şi internaţionale, unde a venit cu informaţii inedite, de cele mai multe ori, prin calitatea de dascăl de istorie, iniţial la nivel liceal, iar mai apoi la nivel universitar, la emisiunile de televiziune pe care le realiza şi modera, precum şi cu prilejul unor lansări de carte, a unor activităţi omagiale sau cu alte ocazii.
A iubit întotdeauna locurile natale, a iubit Medgidia şi pe locuitorii acesteia. Se întâlnea cu foştii colegi de şcoală, cu vecinii şi prietenii săi. Nu uitase de unde plecase. Participa la toate activităţile culturale ale oraşului Medgidia, ale Constanţei şi ale judeţului.
Îşi iubea familia, părinţii, soţia şi copiii. Se mândrea cu originea meglenită din partea mamei. A mers în Meglenia, în perioada studenţiei pentru a cunoaşte realităţile în care au trăit înaintaşii familiei sale. Lucrările sale au un caracter ştiinţific, cu aparat critic realizat după cerinţele academice, drept pentru care era foarte exigent cu sine în realizarea acestora.
În calitate de şef de serviciu al Arhivelor Naţionale Constanţa a fost foarte apreciat pentru strădania sa de a veni în întâmpinarea cererilor cetăţenilor, dar şi a cercetătorilor. Întotdeauna oferea cu amabilitate toate informaţiile pe care cineva le solicita, sfaturi utile privind cercetarea pentru că acest OM trăia pentru arhive. Arhivele erau a doua sa casă. Această funcţie i se potrivea de minune. Era omul potrivit la locul potrivit. De aceea s-a adaptat foarte repede la cerinţele postului şi a făcut performanţă. Și acum după trei ani de la dispariţia sa, oamenii mai vorbesc de acţiunile sale.
Activitatea sa era la început, grăbindu-se parcă să realizeze cât mai mult din opera la care lucra. Multe din lucrările sale vor rămâne pentru multă vreme de acum înainte repere, fără de care nu se vor putea începe alte abordări tematice. Faptul că a fost recompensat „post-mortem” cu titlul de cetăţean de onoare al municipiului Constanţa şi al judeţului Constanţa dovedeşte că a reprezentat un model pentru semenii săi, iar munca şi eforturile sale au fost apreciate.
Virgil Coman a fost un OM, un OM remarcabil, un OM de care ne vom aduce aminte mereu cu plăcere în calitate de rude, colegi, prieteni sau simpli concetăţeni.
Acordarea premiului „Virgil Coman”, în anul 2018, de către Societatea de Ştiinţe Istorice, Filiala Constanţa, mă onorează. În 2017 am dedicat una din cărţile pe care le-am lansat la Medgidia, cu prilejul Zilei Dobrogei - Personalităţile marcante ale Medgidiei - memoriei celui care a fost coleg şi prieten, VIRGIL COMAN.
Sursa foto: Colecţia personală Adrian Ilie
Despre Adrian Ilie
Licenţiat şi masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanţa, şef de promoţie.
Doctor în istorie şi cursuri postuniversitare - Universitatea din Bucureşti.
Director adj. - Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi” Medgidia.
Metodist, responsabil Cerc pedagogic şi membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanţa).
Autor al mai multor lucrări şi studii despre Medgidia şi Dobrogea.
Autor al unor studii şi cărţi de metodică şi management.
Membru în Comisia Naţională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.
Membru al Asociaţiei Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor şcolare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie/Istoria minorităţii turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice - Medgidia.
Realizator emisiune istorică - Repere Istorice - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obţinute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman“ pe anul 2017, conferit de Societatea de Ştiinţe Istorice din România.
Citește și:
Nici acum nu îmi vine să cred că Virgil nu mai este printre noi. Am rămas cu amintiri frumoase din perioada studenţiei şi mai apoi a colaborărilor noastre editoriale. Din păcate, nu am putut realiza ceva ce ne propuseserăm la terminarea studiilor universitare, şi anume publicarea unui volum comun legat de istoria Dobrogei şi a minorităţilor sale. Acest proiect nu a fost posibil deoarece alte proiecte individuale au avut prioritate, atât în cariera lui Virgil, cât şi în cea a subsemnatului.
Discuţiile pe care le aveam pe teme diverse, dar mai cu seamă pe teme de istorie, erau întotdeauna fructuoase. Cunoştea foarte bine fondurile arhivistice pe care le administra şi putea să ofere o expertiză cu privire la abordarea unei teme sau a insuficientelor surse pentru abordarea acesteia. La simpozioanele ştiinţifice la care participa, în ţară, la început, iar mai apoi şi în străinătate, căuta să surprindă cu studii interesante şi izvoare inedite.
A realizat mai multe lucrări colective şi în coautorat cu alţi specialişti, care s-au bucurat de apreciere în rândul celor interesaţi de istoria Dobrogei, prin prisma descoperirii şi a promovării unor documente, de cele mai multe ori inedite. Manifesta o satisfacţie deosebită când putea să ofere publicului interesat documente, fotografii şi informaţii mai puţin cunoscute.
A fost un prieten adevărat, alături de care am trăit momente importante ale vieţii noastre, fiind colegi de cameră în studenţie, participând la examene şi tabere studenţeşti. Rememorez emoţiile pe care le-am trăit cu prilejul unor momente, bucuriile imense pe care le-am trăit după obţinerea succesului, la căsătoriile noastre, la naşterea şi botezul copiilor noştri, precum şi cu prilejul altor evenimente pe care le-am trăit împreună.
Despre Virgil Coman se pot spune foarte multe, dar în primul rând se poate vorbi de calitatea de OM. Virgil Coman a fost un om dedicat profesiei sale pe care a iubit-o până la sfârşit. A fost un istoric de marcă, un istoric de calibru al generaţiei sale. A încercat să vorbească despre istorie prin intermediul cărţilor şi nenumăratelor studii pe care le-a scris, prin participarea la simpozioane naţionale şi internaţionale, unde a venit cu informaţii inedite, de cele mai multe ori, prin calitatea de dascăl de istorie, iniţial la nivel liceal, iar mai apoi la nivel universitar, la emisiunile de televiziune pe care le realiza şi modera, precum şi cu prilejul unor lansări de carte, a unor activităţi omagiale sau cu alte ocazii.
A iubit întotdeauna locurile natale, a iubit Medgidia şi pe locuitorii acesteia. Se întâlnea cu foştii colegi de şcoală, cu vecinii şi prietenii săi. Nu uitase de unde plecase. Participa la toate activităţile culturale ale oraşului Medgidia, ale Constanţei şi ale judeţului.
Îşi iubea familia, părinţii, soţia şi copiii. Se mândrea cu originea meglenită din partea mamei. A mers în Meglenia, în perioada studenţiei pentru a cunoaşte realităţile în care au trăit înaintaşii familiei sale. Lucrările sale au un caracter ştiinţific, cu aparat critic realizat după cerinţele academice, drept pentru care era foarte exigent cu sine în realizarea acestora.
În calitate de şef de serviciu al Arhivelor Naţionale Constanţa a fost foarte apreciat pentru strădania sa de a veni în întâmpinarea cererilor cetăţenilor, dar şi a cercetătorilor. Întotdeauna oferea cu amabilitate toate informaţiile pe care cineva le solicita, sfaturi utile privind cercetarea pentru că acest OM trăia pentru arhive. Arhivele erau a doua sa casă. Această funcţie i se potrivea de minune. Era omul potrivit la locul potrivit. De aceea s-a adaptat foarte repede la cerinţele postului şi a făcut performanţă. Și acum după trei ani de la dispariţia sa, oamenii mai vorbesc de acţiunile sale.
Activitatea sa era la început, grăbindu-se parcă să realizeze cât mai mult din opera la care lucra. Multe din lucrările sale vor rămâne pentru multă vreme de acum înainte repere, fără de care nu se vor putea începe alte abordări tematice. Faptul că a fost recompensat „post-mortem” cu titlul de cetăţean de onoare al municipiului Constanţa şi al judeţului Constanţa dovedeşte că a reprezentat un model pentru semenii săi, iar munca şi eforturile sale au fost apreciate.
Virgil Coman a fost un OM, un OM remarcabil, un OM de care ne vom aduce aminte mereu cu plăcere în calitate de rude, colegi, prieteni sau simpli concetăţeni.
Acordarea premiului „Virgil Coman”, în anul 2018, de către Societatea de Ştiinţe Istorice, Filiala Constanţa, mă onorează. În 2017 am dedicat una din cărţile pe care le-am lansat la Medgidia, cu prilejul Zilei Dobrogei - Personalităţile marcante ale Medgidiei - memoriei celui care a fost coleg şi prieten, VIRGIL COMAN.
Sursa foto: Colecţia personală Adrian Ilie
Despre Adrian Ilie
Licenţiat şi masterat în istorie - Universitatea „Ovidius” Constanţa, şef de promoţie.
Doctor în istorie şi cursuri postuniversitare - Universitatea din Bucureşti.
Director adj. - Şcoala Gimnazială „Constantin Brâncuşi” Medgidia.
Metodist, responsabil Cerc pedagogic şi membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanţa).
Autor al mai multor lucrări şi studii despre Medgidia şi Dobrogea.
Autor al unor studii şi cărţi de metodică şi management.
Membru în Comisia Naţională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România.
Membru al Asociaţiei Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor şcolare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie/Istoria minorităţii turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice - Medgidia.
Realizator emisiune istorică - Repere Istorice - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obţinute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman“ pe anul 2017, conferit de Societatea de Ştiinţe Istorice din România.
Citește și:
In memoriam Virgil Coman (1973-2016) (galerie foto)
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii