Vraciul Planşeta radar şi ansa

Când m-am oferit să coordonez „Monografia primei promoţii de învăţământ superior a Marinei Române”, realizată în două ediţii, în 2007 şi 2012, la imboldul meu, de contraamiralul de flotilă (rtr) Niculae Ştefan şi comandorul (rtr) ing. Nistor Mitea, nu intuisem ce aveam să descopăr între copertele sale. Şi nu mă refer la volumul de triere, adaptare şi sintetizare a biografiilor acestor remarcabili ofiţeri din Promoţia de aur a învăţământului superior tehnic de marină din Constanţa, ci de surprizele colosale pe care aveam să le descopăr în devenirea multora dintre ei. Unul dintre absolvenţii-minune este, de bună seamă, moldoveanul Claudian Dumitriu. Mi-a fost greu, dacă nu chiar imposibil să-l categorisesc undeva. Pentru că domnul Claudian Dumitriu este „multilateral dezvoltat”, ca să folosesc un termen uşor perimat: comandor şi comandant de cursă lungă, scafandru şi inventator, revoluţionar şi fondator, inventator şi vraci! Şi-ncă multe altele. Nu am aflat cu adevărat cine şi ce este până-ntr-o bună zi, când am pus mâna pe telefon şi l-am sunat.
 

Din Tătăraşi în... Koiciu

 
Mi-a răspuns o voce caldă, de om aşezat molcom la vorbă, de la care am aflat, încetul cu încetul, povestea vieţii sale. Un destin cum nimeni nu l-ar fi putut anticipa în urmă cu fix 83 de ani.
„M-am născut la Maternitatea Cuza Vodă din municipiul Iaşi, la 23 martie 1935 ora 00.15, din părinţii Constantin Dumitriu - funcţionar şi Eugenia Dumitriu - contabilă la Gara Iaşi, care locuiau pe str. Stejar, la nr. 8 - se confesează octogenarul domn Dumitriu.
 
Am urmat şcoala primară primele trei clase la Roman, iar din 1944 o clasă primară şi primii trei ani de liceu la Liceul Alexandru Lahovary în oraşul Râmnicu Vâlcea, unde părinţii şi sora mea, Arina Melania Dumitriu au fost refugiaţi din cauza celui de-al Doilea Război Mondial. În anul 1948 ne-am întors în oraşul Iaşi, unde am urmat în continuare Liceul Naţional, ultimul an terminându-l la Liceul Muncitoresc Seral în 1953.
 
Din 1952, m-am angajat şi am muncit ca muncitor de rampă la Staţia Socola Iaşi, la descărcări cărbune, utilaje şi mărfuri diferite sosite şi plecate în şi din această gară cu linii mixte ruso-române - în timpul zilei fiind prezent la cursurile de la liceu, până în septembrie 1954. Aceasta întrucât părinţii fiind săraci nu-mi puteau plăti cheltuielile necesare la liceu şi în acest fel îi ajutam şi pentru sora mea, deoarece tatăl meu fiind suferind de ficat cu dese internări prin diferite spitale, nu a mai putut munci ca angajat permanent, aducând venituri în casă numai mama şi cu mine.
 

În Marina Militară

 
De la Ştefan cel Mare încoace, chemarea mării este pentru orice moldovean care se respectă, literă de lege. Nici junele Claudian nu putea face excepţie.
 
„În anul 1954 am dat examen împreună cu circa 1500 de alţi candidaţi la Şcoala de Marină de 2 ani din Constanţa, unde au reuşit 400 de candidaţi - întrucât aici şcolarizarea şi toate celelalte necesităţi erau suportate de către stat. În anul 1956 această şcoală s-a prelungit la o durată de 3 ani, iar din anul 1957 s-a prelungit la 4 ani, devenind Şcoala Militară Superioară de Marină, cu statut militarizat de institut de învăţământ superior. Am absolvit-o în 1957, la Facultatea de Artilerie, cu gradul de locotenent de marină, cu media generală 8, rector al Institutului de atunci fiind căpitanul de rangul 1 Nicolae Milu.
 
În 1959 am fost avansat la gradul de locotenent major. După absolvire am fost repartizat la Flotila de Dunăre, în garnizoana Giurgiu, la Divizionul Monitoare, Vedete Blindate şi Vedete de Siguranţă, comandat pe atunci de căpitanul de rangul 1 Rusu. Iniţial am activat în calitate de comandant de Baterie A.A. pe monitorul 207, comandat de căpitanul de rangul 1 Stelian Gună. Până în anul 1960 am ocupat diferite alte funcţii.
 

Pentru rezultatele obţinute ca ofiţer (în anul 1959 am pregătit şi m-am prezentat la examen în faţa Comisiei Ministerului Forţelor Armate cu prima subunitate de luptă fruntaşă din Flotila de Dunăre) am fost mutat în garnizoana Constanţa. Am fost ambarcat la cea mai mare unitate din Marina Militară - Divizionul de Distrugătoare şi promovat în cea mai mare funcţie din toată promoţia mea (prima promoţie de aur a Institutului de Marină din Constanţa), de căpitan de rangul 1, ca specialist cu Armele de nimicire în masă în cadrul statului major, deşi eram doar locotenent major.
 
Această promovare cu cinci trepte ierarhice a fost urmarea şi a unui examen la care am fost supus în faţa unei comisii formată din cinci amirali ai Marinei Militare şi doi ofiţeri superiori - specialişti în domeniu, aduşi special pentru a mă examina - la care am luat calificativul Foarte bine.
 
În această situaţie aveam în subordine profesională în divizion, inclusiv pe toţi ofiţerii superiori din Divizionul de Distrugătoare, situaţie în care mi-am îndeplinit responsabilităţile corect. În această perioadă am propus corectarea Regulamentului de tragere antiaeriană pentru a fi mai eficient, arătând deficienţele aceluia existent.
 
În anul 1961, după tăierea din ordin a distrugătoarelor după ce tocmai fuseseră renovate (!), am fost mutat la Mangalia, la Divizionul 50 Vânătoare de Submarine, aflat sub comanda căpitanului de rangul 1 Rusu. Am îndeplinit aceeaşi funcţie, având însă şi multe alte activităţi cultural-artistice şi sportive, fapt pentru care am fost nevoit să locuiesc la nava-bază, având, ca şi la Constanţa, activităţi continui, de dimineaţa până seara, în unitate”.
 
Dar tânărul chipeş şi zvelt la cei 1,81 metri înălţime, sportiv înnăscut, cu faţa-i ovală, chip radios şi ochi albaştri expresivi, tăinuind parcă misterul lăuntric al temerităţii, tânjea după largul mărilor şi imensitatea oceanelor. Cu ambiţia de a ieşi definitiv dintre farurile Mangaliei, pe 19 iunie 1961 Claudian Dumitriu decis să se despartă definitiv de armată. A solicitat şi a obţinut trecerea în rezervă, la cerere, cu gradul de locotenent major, cu toate drepturile şi cu fruntea sus. Absolvise cu brio cursurile de antrenori sportivi de mari unităţi militare şi, ca ultimă responsabilitate militară îndeplinită, pentru examen a organizat impecabil Spartachiada militară de vară pentru toate unităţile militare, ediţia 1961, în garnizoana Piteşti.

 

În administraţia locală

 
Din septembrie 1961 până în 1966 a fost planificator preţ de cost şi preţuri la Consiliul Popular al Regiunii Dobrogea în Constanţa. De altfel, pe vremea când prim secretar era tovarăşul Popa, a deţinut diferite funcţii economice privind preţul de cost în toate întreprinderile de industrie locală din raioanele Regiunii Dobrogea.
 
Din 1966 până în 1969 a lucrat ca inspector statistic la Inspectoratul de Statistică Dobrogea. „În această situaţie - menţionează domnul Dumitriu - am publicat în Anuarul Academiei Române şi în Revista de Statistică nr. 12 din 1966 articolul „Parametrii tehnici şi economici la produsele (lucrările şi serviciile) care diferă numai prin mărime” - care conţine „primul model matematic care generează modele matematice specializate pe tipuri de produse, lucrări şi servicii” - adică inteligenţă de generaţia a 5-a, necesară programelor informatice ale calculatoarelor moderne inclusiv in-line, încă neaplicată nici în prezent.
 

La NAVROM

 
Şi iată că visul adolescenţei sale s-a împlinit. Din 1969 până în 1986 a fost ambarcat ca ofiţer III, II, apoi ofiţer secund pe nave ale marinei comerciale aparţinând NAVROM Constanţa. Din anul 1974, după luarea examenului de căpitan de lungă cursă, a devenit comandant pe toate tipurile de nave comerciale ale unităţii, de la miniona navă cargo „Midia” de 600 tdw şi lungimea de 57 metri, până la nava mineralieră „Băceşti”, de 65000 tdw, cu lungimea de 305 metri. Conform Jurământului depus la Căpitănia portului Constanţa, s-a legat „pe onoare şi conştiinţă că voi conduce serviciul încredinţat cu cea mai mare grije şi precauţiune, voi înlătura din răsputeri, pe cât va fi posibil, orice daune, sinistru sau pericol la care ar putea fi supusă nava, călătorii şi mărfurile ce s-ar afla la bord. Voi executa întotdeauna, în călătoriile ce voi face, prescripţiunile relative la navigaţia maritimă şi voi respecta dispoziţiunile legale şi regulamentele privitoare navigaţiunii. Jur de a fi credincios poporului şi de a apăra Republica Socialistă România împotriva duşmanilor dinăuntru şi din afară”.
 
Cu „Midia” a făcut voiaje în Orientul Apropiat, cu escale în porturi din Liban, Siria, Israel şi Egipt. A urmat „Simeria” de 8750 tdw şi ultima, „Băceşti”, cu care a făcut voiaje în Nord, în Norvegia şi U.R.S.S., până la Murmansk.
 
În tot acest timp, a călătorit şi a făcut escale în porturi din Algeria, Anglia, Belgia, Bulgaria, China, Congo, Egipt, Etiopia, Franţa, Grecia, Gibraltar, India, Iordania, Israel, Italia, Japonia, Germania Federală, Liban, Malaezia, Maroc, Mozambic, Norvegia, Olanda, Polonia, Portugalia, Siria, Spania, Sudan, Turcia şi U.R.S.S.
 
Dar cei de la Cadre îi trimiteau marinari din ce în ce mai slab pregătiţi şi indisciplinaţi, drept pentru care, în atari condiţii, a decis că este mai indicat să renunţe la navigaţie.
 
Anii ’80 l-au capacitat la maxim şi i-au oferit orizonturi nebănuite de afirmare. După un curs de o lună organizat de Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare - Întreprinderea de Pescuit Oceanic Tulcea, pe 20 februarie 1980 a obţinut certificatul de calificare în meseria de scafandru uşor autonom de intervenţie şi cercetare oceanografică. Din postura de inginer la Serviciul Programare-urmărire transporturi maritime, pe 12 martie 1980 a fost delegat de Întreprinderea de Exploatare a Flotei Maritime NAVROM Constanţa să se ocupe de organizarea activităţii de curăţire nave subacvatice pentru flota NAVROM.
 
A urmat apoi, în primăvara anului 1981, cursurile standard organizate de Centrul de Perfecţionare a Lucrătorilor din Marina Civilă Constanţa, fiind autorizat în Manipularea şi transportul mărfurilor periculoase, Intervenţia medicală în caz de urgenţă, Prevenirea şi lupta contra incendiilor la bordul navelor, respectiv Teoria şi practica utilizării radarului la bordul navelor.
 
„Între anii 1980 şi 1985 am ocupat funcţia de inginer principal la Biroul Energetic şi dispecer în cadrul Biroului Comandanţi Instructori pentru toate navele NAVROM care erau în marş - mărturiseşte, cu nostalgia anilor săi de glorie pe puntea de comandă, clc Dumitriu. Aveam responsabilitatea sub directorul general al NAVROM Constanţa, clc Nicolae Moise şi apoi a inginerului Aurel Buzatu - să stabilesc, să comunic şi să urmăresc vitezele zilnice de deplasare pe mare ale tuturor celor circa 350 de nave comerciale, pentru ca acestea să aibă consumul minim de combustibil.
 
Ca urmare a rezultatelor realizate, mi s-a acordat locul I în cadrul judeţului Constanţa în cadrul concursului Cântarea României şi titlul de Cetăţean de Onoare al judeţului Constanţa, având trei ani de zile expusă fotografia în centrul oraşului Constanţa cu acest motiv, obţinând pentru NAVROM Constanţa economii mai mari decât cea mai mare întreprindere locală Energia Constanţa, titlu care a rămas valabil şi astăzi, întrucât nu mi s-a ridicat”.
 
În această perioadă a realizat inovaţia „Planşeta Radar” şi a inventat un „Tuş alb special pentru scrierea pe planşeta radar”, pentru care a primit, după circa trei ani un brevet de invenţie şi un certificat de descoperitor. Ironia sorţii, Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci Bucureşti nu i-a omologat drept invenţie planşeta radar (Certificat de inovator nr. 533 din 12 iulie 1985), în schimb i-a brevetat... tuşul alb (Brevet nr. 84082 din 31 ianuarie 1984)! Cu toate acestea, planşeta radar pentru navigaţie a făcut carieră în Marina Română, fabricată iniţial în atelierele Institutului de Marină „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, intrând definitiv în dotarea tuturor navelor comerciale româneşti ale NAVROM, ca instrument indispensabil ofiţerilor de punte.
 
Din 1985 şi până în ianuarie 1986, după un voiaj executat pe nava „Băceşti” de 65000 tdw dincolo de Cercul Polar Nord până la Murmansk, a lucrat în continuare la NAVROM Constanţa, până în anul 1987. Între timp a avut parte de detaşări repetate la Institutul de Proiectări în Automatizări şi Tehnică de Calcul din Bucureşti (IPA)- filiala Constanţa, ca specialist în software pentru calculatoarele de operare petroliere în transporturile navale. La începutul lunii martie 1983 a urmat Programul Utilizarea echipamentului CEN-80. Cât timp a navigat s-a iniţiat şi perfecţionat în tehnica de calcul, astfel încât ori de câte ori NAVROM achiziţiona o nouă generaţie de calculatoare, îl trimitea lui Dumitriu să-l testeze dacă se pretează pentru navigaţie. A conlucrat la realizarea softului primului calculator de navigaţie românesc anticoliziune Automatic Radar Plotting Aids - ARPA, care a fost de un real succes pentru navigatorii noştri.
 
Tot în această perioadă a descoperit cauza pentru care nava petrolier supertanc „Unirea” de 150.000 tdw s-a scufundat la Capul Kaliacra, pe 13 octombrie 1982. „Această catastrofă maritimă la care am ţinut şi jurnalul de bord al evenimentelor, a fost cauzată de existenţa unei erori de software aflată în programul de lucru al calculatorului de bord - tip Kockums, pentru partea prova a navei şi care a determinat, la descărcarea din voiajul anterior, fisurarea chilei navei la mijloc - cauza pentru care acest gigant maritim s-a rupt la Capul Kaliacra şi s-a scufundat, o ospătăriţă (Elena Ganţă - n.n.) pierzându-şi viaţa, iar economia României a pierdut atunci peste 100 milioane dolari.
 
În corespondenţa purtată de subsemnatul în numele NAVROM Constanţa din portul Galaţi, fabricantul german al calculatorului de bord Kockums şi-a recunoscut greşeala în scris, fapt care facilita recuperarea pagubei de către România de la fabricant - situaţie despre care am informat în scris conducerea NAVROM Constanţa şi despre care nu ştiu cum a fost rezolvată”.
 
Din 1962 până în 1988, când a divorţat, a fost căsătorit cu contabila Constanţa Teodorescu din Giurgiu, decedată în decembrie 2009, în urma unui teribil accident. Din această căsătorie au rezultat doi copii, Cătălin, născut pe 18 aprilie 1966, absolvent în 1985 al Facultăţii de Avioane Motoare din cadrul Academiei Militare Tehnice şi Diana Felicia, născută pe 17 iulie 1967, care din nefericire nu a supravieţuit accidentului, decedând în aprilie 1990.
 

La IPA Bucureşti

 
În anul 1987 I.P.A. Bucureşti i-a cerut transferul de la NAVROM Constanţa, solicitare care i s-a aprobat. A lucrat la acest institut, ca inginer principal, până în 1988.
 
„Aici am realizat ca autor împreună cu matematicianul George Nedelcu de la ICEPRONAV Galaţi soft-ul calculatorului românesc de operare nave petroliere (vezi manualul de operare) pentru folosirea în timpul operării de către comandantul de navă, pentru a evita repetarea unor greşeli de operare ca la nava Unirea. Acesta stabilea ordinea de încărcare a navei de-a lungul chilei, prevenind suprasolicitarea longitudinală a carenei. Calculatorul a fost omologat şi a intrat ulterior în dotarea ultimelor petroliere româneşti - însă numai până în 1990, deoarece ulterior s-a preferat achiziţionarea de calculatoare străine inferioare, datorită comisioanelor (sic!) acordate de firmele străine“.
 
 
Contactat telefonic, constănţeanul George Nedelcu, cel care a creat modelul matematic care a stat la baza calculatorului cu pricina, experimentat pe „Biruinţa“ şi ulterior distribuit pe „Oltenia“ şi „Pacea“, şi-a adus aminte cu plăcere de această colaborare fructuoasă: „În anul 1983, guvernul României a luat hotărârea de a se asimila în ţară mai multe componente industriale de înaltă tehnologie. Măsura luată a implicat colaborarea mai multor specialişti din diferite întreprinderi, sub o coordonare inter-ministerială. La nivelul Centralei Industriale Navale s-a decis asimilarea în ţară a mai multor echipamente, printre care se număra şi calculatorul de bord, ce devenise obligatoriu prin reglementări internaţionale pentru anumite tipuri de nave. Întâlnirile preliminare au avut loc în primavara anului 1983. În cadrul acestora, ICEPRONAV şi IPA au convenit prin reprezentanţii lor detaliile de aspect, afişaj, printare rezultate etc. Cele două echipe au trecut la realizarea sarcinilor specifice. NAVROM a propus ca prototipul CENROM sa fie testat pe tancul petrolier Biruinţa (150.000 tone deadweight), navă dotată cu un calculator de bord marca Kockums, Suedia.
 
ICEPRONAV a pus la punct într-o perioadă de trei luni algoritmul de calcul şi baza de date specifică navei Biruinţa. Avizarea algoritmului şi a cazurilor de test a durat aproximativ două luni, fiind o noutate absolută în activitatea Registrului Naval Român. S-a trecut la implementarea programului şi a bazei de date pe calculatorul CENROM, activitate realizată cu succes de IPA Bucureşti. Primele probleme au apărut după implementare. Astfel, algoritmul pus la punct de ICEPRONAV era foarte performant ca exactitate în determinarea
plutirii de echilibru.
 
Reversul acestei precizii era că procesorul 80-80 al calculatorului CENROM era lent iar un caz de încărcare se executa în circa 15 minute. Cel mai conştient de acest timp lung era NAVROM Constanţa, în calitate de beneficiar final. Personal, eram contrariat de acest timp exagerat, cu atât mai mult cu cât calculatorul Kockums executa programul său în circa două minute. Am început o investigaţie de amploare şi am constatat că timpul scurt realizat de Kockums se obţinea în detrimentul preciziei rezultatelor. Mi-a revenit neplăcuta sarcină de a prezenta concluziile într-o şedinţă de lucru ce a avut loc la Şantierul Naval Constanţa. Competenţa tuturor persoanelor implicate mi-a simplificat mult sarcina; am prezentat cu sinceritate rezultatele obţinute şi am specificat că, probabil după câţiva ani, timpul de execuţie al programului se va micşora substanţial.
 
Din păcate, în anii 1983-1984, singurul procesor era 80-80. Am recomandat să nu afectăm prin simplificări calitatea rezultatelor şi am propus ca NAVROM şi ICEPRONAV să stabilească o procedură de elaborare a verificărilor prin calcul a secvenţelor de încărcare-descărcare. Domnul comandant Claudian Dumitriu a intervenit prompt şi a susţinut că, oricum, după procedurile comerciale existente în acel moment, partidele de marfă erau cunoscute cu câteva zile înainte de încărcare şi, în consecinţă, timpul de execuţie nu este un impediment major.
 
Am constatat cu acest prilej cât de importantă este o gândire conciliantă. Între NAVROM şi Centrala Navală existau suficiente dispute; nu era cazul ca într-o problemă de pionierat să se ivească dificultăţi suplimentare. În acelaşi timp, clc Claudian Dumitriu era cel mai în vârstă dintre noi; uşor pedant, entuziast şi conciliant, ne inducea tuturor buna dispoziţie, atât de necesară uneori. Alte dificultăţi s-au ivit pe partea hardware. Astfel, procedura de marinizare a calculatorului era foarte severă, impunând condiţii de funcţionare nerealiste. Toate dificultăţile au fost depăşite cu succes de colectivul IPA.
 
Calculatorul a fost instalat la bordul navei Biruinţa, pe care era comandant clc Traian Băsescu, care a preluat caietul de sarcini şi misiunea de a face calcule cu noul echipament. Timpul le-a rezolvat pe toate; astăzi, acelaşi program afişează instantaneu rezultatele. Colaborarea cu domnul Claudian Dumitriu nu a mai continuat; domnia sa era probabil desemnat de NAVROM să colaboreze cu noi numai pentru programul tancurilor petroliere. Împreună cu IPA Bucuresti am continuat colaborarea pentru navele bulk-carrier. Din partea NAVROM a fost desemnat domnul comandant instructor Dumitru Mărăşescu. Calculatorul CENROM a fost instalat pe toate navele petrolier şi bulk-carrier construite până în1992”.
 
Explicaţia ne-o oferă tot domnul Dumitriu: „Întrucât la I.P.A. Bucureşti C.T.A. al acesteia nu a mai fost de acord să treacă la cercetarea şi fabricarea de aparatură specializată în domeniul Psi (al doilea obiectiv pe care l-am avut când m-am transferat la I.P.A.) - în 1988 m-am transferat la Ministerul Transporturilor - Administraţia Canalului Dunăre-Bucureşti (A.C.D.B.), ca şef al Biroului Avizări Construcţii Portuare şi Maritime, care era vacant.
 
La A.C.D.B. din Ministerul Transporturilor am lucrat până în 23 martie 1990, când am ieşit la pensie la vârsta de 55 de ani care se obişnuia atunci, pentru a-mi pune în practică nişte idei pe care le aveam şi la care muncesc şi acum, în 2018”.
 

Pe baricadele Revoluţiei Române

 
Între 21 şi 24 decembrie 1989, cuprins de febra libertăţii, Claudian Dumitriu a participat la evenimentele revoluţionare din Piaţa Palatului şi de la TVR. „Pe data de 22 decembrie 1989 din Studioul nr. 4 (imediat după Alexandru Bârlădeanu - n.n.) am făcut în numele marinarilor civili chemarea publică de coordonare a luptei marinarilor revoluţionari de pe navele aflate în porturile româneşti de la Dunăre şi de la mare. După 25 decembrie am făcut parte ca secretar ales al Frontului Salvării Naţionale de la A.C.D.B. - Ministerul Transporturilor.
 
Am părăsit această funcţie după circa o lună, atunci când am constatat că din F.S.N. al ministerului făceau parte foştii secretari de partid, care iar dădeau ordine sub guvernarea Ion Iliescu - Petre Roman, refuzând să mai colaborez cu aceşti farisei.
 
Începând din martie 1990 am făcut parte din colectivul de membri fondatori care s-a ocupat cu reînfiinţarea Ligii Navale Române (L.N.R.). În această calitate am lucrat la întocmirea Statutului L.N.R. sub conducerea contraamiralului Gheorghe Sandu - primul conducător al acestei instituţii prestigioase, care a şi ţinut ulterior prima şedinţă cu membrii de atunci ai L.N.R., la Cercul Militar Naţional din Bucureşti. Este greşită afirmaţia făcută de dr. Andreea Atanasiu, muzeograf la Muzeul Marinei Române din Constanţa, în revista “Marea Noastră” nr. 2 iunie 2010 la pag. 7, că c.l.c. Laurenţiu Mironescu, provenit din marina civilă, a fost primul preşedinte al L.N.R., fapt care trebuie corectat printr-o erată de redacţia acestei reviste”.
 
De asemenea, după 1990, a fost membru fondator al Grupului Expediţionar Român, alături de marele inventator român Iustin Capră şi de entuziastul scriitor şi jurnalist Alexandru Mironov.
 

Fondatorul Inforenergeticii

 
Am fost curios să aflu, direct de la sursă, ce l-a atras şi determinat pe ofiţerul de marină Claudian Dumitriu să abordeze medicina de graniţă. Domnia sa a fost cât se poate de convingător. „Începând din anul 1987, am făcut parte din Asociaţia Oamenilor de Ştiinţă (A.O.Ş.) din România (Carnet de membru nr. 2415/1987), efectuând diferite experienţe practice de radiestezie pe navele comerciale şi militare. Am colaborat şi sprijinit efectuarea de aplicaţii de către dr. ing. Constantin Cojocaru de la Laboratorul de proteze bionice de la Spitalul Militar Central din Bucureşti, dr. Eugen Celan de la Asociaţia de Psihotronică din România şi alţii, publicând diferite materiale cu aplicaţii maritime. Din 1996 am părăsit această instituţie prestigioasă, nemaiavând timp pentru activităţile sale.
 
Am fondat, după 1985, o nouă ştiinţă de graniţă pe care am botezat-o Inforenergetica, care este formată din toate ştiinţele moderne şi din toate acelea prevăzute în Sfânta Scriptură; sau ştiinţa formării de algoritmi logici complecşi implementaţi într-un suport energetic spaţial format din energii diferite, de tip caloric, magnetic, electric, chimic etc., care-şi manifestă eficienţa urmărită un timp variabil asupra unei ţinte predeterminate. Am folosit acest termen pentru prima dată în cuvântul pe care l-am luat cu ocazia înfiinţării la Brăila în anul 1987 a Filialei Oamenilor de Ştiinţă din România, în prezenţa regretatului academician Ştefan-Marius Milcu (1903-1997), care a prezidat această manifestare.
 
Începând din luna mai 1990, am început să predau cursuri de Inforenergetică în cadrul SRL Arhetip. Din luna noiembrie 1990, am început să le predau şi în cadrul Societăţii Române de Radiestezie (S.R.R.) S.R.L., pe care am înfiinţat-o, ca asociat unic, pe 24 septembrie 1990 şi care funcţionează şi în prezent”.
 
Conform Avizului nr. 778 din 23 septembrie 1991, „activităţile radiestezice sus-menţionate au caracter benefic pentru societate şi mediul înconjurător, utilizând capacităţile umane bioenergetice şi de a reacţiona ale oamenilor la radiaţii de natură electromagnetică ca diferite aparate gerofizice, cu aplicaţii în diferite domenii ştiinţifice, economice şi în ameliorarea sănătăţii oamenilor, în special a celor handicapaţi.
 
Am comunicat pe plan internaţional apariţia acestei noi ştiinţe Inforenergetica, în lucrarea prezentată cu ocazia Antantei Medicale Intermediteraneene, care a avut loc la Mamaia-Constanţa între 9 şi 12 septembrie 1992, din partea Uniunii Medicale Balcanice, în care tocmai devenisem membru. Pentru comunicarea aceasta am primit Diploma de Aur a Antantei, semnată de academicianul Ştefan Milcu, care a prezidat atunci această importantă manifestare ştiinţifică internaţională.
 
Din anul 1992 am devenit - la propunerea Uniunii Medicale Balcanice, pe care am acceptat-o -, membru al acestei prestigioase instituţii, pentru rezultatele obţinute în domeniul sănătăţii umane, pe care le-am comunicat ulterior prin comunicări în cadrul congreselor anuale internaţionale organizate de aceasta în diferite ţări ale lumii. Menţionez că sunt şi acum, în 2018, singurul nemedic membru al Uniunii Medicale Balcanice, unde mă străduiesc şi în prezent să fac şi eu cinste colegilor medici, din această prestigioasă instituţie.
 
Din anul 1994, desfăşurând activităţi tot mai numeroase în cadrul Societăţii Române de Radiestezie, m-am retras din conducerea Ligii Navale Române din care făceam parte şi din Grupul Expediţionar Român, pentru a putea şcolariza un număr tot mai mare de doritori (numai români până în 2004) de Inforenergetică şi radiestezie, din diferite oraşe ale României, la un singur curs având între 300 şi 550 cursanţi.
 
În luna octombrie 1994 am făcut la Galaţi primele cursuri specializate pentru 100 medici cu diferite specializări de la Spitalul Municipal (seria cu nr. 63 de înregistrare diplome), cu rezultate deosebite.
 
La Congresul U.M.B. de la Baia Mare, din 1996, am avut o comunicare importantă, prin care am informat membrii asupra primelor cazuri de SIDA din lume vindecate în România prin mine, fără sechele. Această comunicare am repetat-o şi la Istanbul, la Congresul din 1997, din partea UMB - conform analizelor medicale şi grafiilor făcute de instituţii de specialitate din România mai înainte şi după vindecare, care au însoţit comunicarea.
 
În octombrie 1995, ca urmare a necesităţilor apărute prin extinderea activităţilor S.R.R., am înfiinţat O.N.G. Fundaţia de Inforenergetică Sf. Apostol Andrei, care funcţionează şi în prezent în 2018, cu rezultate remarcabile.
 
Raportorul centezimal, ansa şi aparatul teoretic al inforenergeticii realizate de mine sunt brevetate şi protejate la OSIM, cu brevetul de invenţie nr. RO 113710/1996, autor Claudian Dumitriu, conform Hotărârii din 20 decembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din România.
 
În anul 2005, din acelaşi motiv, am înfiinţat o nouă societate comercială pe care o conduc tot ca preşedinte, Societatea de Inforenergetică S.R.L. care funcţionează şi în prezent, în 2018.
Oficializarea acestei ocupaţii de inforenergetician radiestezist s-a făcut conform deciziei şi avizului Ministerului Muncii nr. 35/18.05.1999, publicat în Monitorul Oficial, ocupaţia intrând în listele cuprinzând Codurile Ocupaţiilor din România şi în prezent în 2010.
 
Inforenergetica fondată de mine are propriul site, www.inforenergetica.ro, ce mediatizează această ştiinţă a viitorului.
 
Societatea Română de Radiestezie - S.R.R., Fundaţia de Inforenergetică Sfântul Apostol Andrei - F.I.E.S.A.A. şi Societatea de Inforenergetică - S.I., pe care le-am fondat şi condus până nu demult, sunt singurele care au dreptul legal şi care pregătesc cadre cu această ocupaţie.
 
Menţionez că după 1995 au apărut şi firme pirat, care pretind că pregătesc cadre cu această ocupaţie, firme conduse de foşti membri ai instituţiilor menţionate, pe care i-am dat afară pentru comportamente necorespunzătoare deontologiei existente în aceste firme, aşa cum este cazul şi cu diferiţi vicepreşedinţi de la A.N.A.T.C.O.R. Arad.
 
Începând din anul 1996, Fundaţia de Inforenergetică Sf. Apostol Andrei - F.I.E.S.A.A. organizează printr-o filială sau alta, în fiecare an, în luna mai, câte o conferinţă naţională, care de câţiva ani se ţine la Mamaia (ediţia a XXIII-a în 2018), iar în luna octombrie un simpozion (care a ajuns la ediţia a XX-a în anul 2014) şi care se ţine în localitatea filialei organizatoare, unde se prezintă cele mai bune 33-36 de lucrări de cercetare inforenergetică în toate domeniile de activitate sociale umane din perioada precedentă, efectuate de către cursanţi, F.I.E.S.A.A. din România - care este în topul spiritual planetar (ştiinţele Psi, sau în bioenergetică, sau în psihotronică, sau în terapiile naturiste etc.) - pe locul 1 de circa 6 ani, având cea mai laborioasă activitate de cercetare spirituală hristică de pe Pământ, în care sunt implicaţi multe mii de oameni.
 
Editura F.I.E.S.A.A. editează anual, din 1991, revista Radiestezia, devenită din 1995 Inforenergetica, şi numeroase cărţi, traduceri din engleză sau ale membrilor. F.I.E.S.A.A. acordă diferite ajutoare sociale, burse, însă numai pentru cei mai merituoşi membri.
 
F.I.E.S.A.A. are din 1995 şi până în 2018 - 25 de filiale în toate oraşele mari ale României, în care se pregătesc mereu câteva mii de oameni, pentru a deveni români şi oameni mai buni, mai eficienţi decât au fost în slujirea naţiunii române şi a oamenilor planetei Pământ, ceea ce a început să dea roade şi în România.
 
Din 2002, dl Serghei Nikolaevici Lazarev din Rusia, scriitor şi practician radiestezist, a declarat că a părăsit radiestezia şi că se ocupă tot de inforenergetică, ceea ce este un lucru bun, acesta fiind un practician benefic de calitate.
 
Începând cu 1 iulie 2015 am predat preşedinţia executivă a celor trei instituţii pe care le-am condus din 1990 soţiei mele, doamna Lavinia Dumitriu, care a mai înfiinţat în 2015 încă trei societăţi comerciale cu acelaşi profil, predându-i şi toate bunurile materiale posedate. Am rămas în continuare numai preşedinte onorific, fondator al acestor instituţii”.
 
Din această cauză şi din diverse alte motive obiective, Claudian Dumitriu nu a putut participa la multe dintre întâlnirile colegilor de promoţie, întrucât, spune domnia sa, după pensionare a muncit mai mult ca înainte, ca ofiţer de marină. Este autorul a nu mai puţin de 14 lucrări de specialitate în acest domeniu.
 
La finalul acestei convorbiri telefonice, încerc să mă adun şi recapitulez: „Inforenergetica are ca prim obiectiv refacerea marii unităţi spirituale a unei naţiuni, pentru a putea eleva cu viteza maximă pe calea către îndumnezeire” - conchide fondatorul său.
 
Aşadar, am avut şansa şi/sau privilegiul să stau de vorbă cu nimeni altul decât ilustrul Claudian Dumitriu, “autorul ştiinţei spirituale Inforenergetica, al ansei radiestezice şi raportorului centesimal (concept pur românesc)”. Mă declar norocos şi de trei ori fericit: 1. pentru că este moldovean, la origini, ca şi mine; 2. pentru că am absolvit aceeaşi Şcoală Navală dătătoare de mari talente naţiunii române (sic!); şi 3. pentru că, în anul în care eu mă năşteam, Claudian Dumitriu fremăta de entuziasm la cheul sulfuros, în aceeaşi unitate de elită a Marinei Militare - Divizionul 50 Vânătoare de Submarine din Mangalia (astăzi Corvete) -, unde în 1984 mi-am început cariera.
 
Şi pentru că domnia sa este născut pe 23 martie, îmi îngădui să reproduc mesajul unei felicitări pe care i-au adresat-o sărbătoritului, la zi aniversară, doi dintre foştii săi colegi, inginerul constănţean Gheorghe Catană şi comandorul Gheorghe Cucu, din Comitetul promoţiei 1957: “Acum, când adaugi un nou an la zestrea vieţii, când împlinirile muncii depuse cu multă trudă şi sudoare se aştern în urmă, când înţelepciunea şi judecata sănătoasă au pus stăpânire pe tine, când amintirile de-o viaţă fac legământ cu viitorul, îţi adresăm din toată inima această urare sinceră: Fii sănătos! Fii fericit! Fii bucuros de viaţă! Aibi mulţi ani cu bucurii şi satisfacţii! Să-ţi trăiască soţia, copiii şi nepoţii şi să-i vezi mari şi fericiţi la casa lor! Să închini un pahar de vin şi în sănătatea foştilor tăi colegi! La mulţi ani!”.
 
Întrucât astăzi cei doi nu mai sunt printre noi, subscriu acestor meşteşugite gânduri şi-i transmit, la rându-mi, camaradereşte: La mulţi ani, Maestre! Cu admiraţie şi din toată inima pentru dumneavoastră şi cu aceeaşi sinceră preţuire pentru distinsa dumneavoastră doamnă Lavinia!
 
Bibliografie
 
Contraamiral de flotilă (rtr) Niculae Ştefan, comandor ing. (rtr) Nistor Mitea, „Monografia primei promoţii de învăţământ superior a Marinei Române”, ediţia a II-a revizuită şi adăugită, coordonator: comandor dr. Marian Moşneagu, Constanţa, Editura Muntenia, 2012
 
Sursa foto: Albumul de familie al clc Claudian Dumitriu
 
Despre Marian Moşneagu
 
Comandor (r) dr. Marian Moşneagu s-a născut în Bucovina, însă destinul l-a trimis la Liceul Militar de Marină din Constanţa. A urmat apoi cursurile Institutului „Mircea cel Bătrân“ (1980-1984) şi ale Facultăţii de Litere, Istorie, Drept şi Teologie, specializarea Istorie, din cadrul Universităţii „Ovidius“ Constanţa (1995-1998). Ulterior, a devenit doctor în Istorie, la Universitatea din Craiova (2004). A fost director al Muzeului Marinei Române (2001-2006) şi şef al Serviciului Istoric al Armatei (2007-2016).  
 
Citeşte şi:
 
Comandorul (r) Marian Moşneagu... navighează printre file de istorie dobrogeană
 
Interviu online cu comandor (r) Marian Moşneagu. „Pentru mine, uniforma a fost nu numai o emblemã, ci şi un standard de viaţã“ (galerie foto)

Lumea marinarilor

 
Transfugii celui de-al nouălea val Exodul maritim postbelic