Cum a câştigat o constănţeancă procesul de divorţ la Tribunalul Religios din Turcia

Adesea, când auzim de musulmani ori de regulile şi normele după care îşi conduc viaţa adepţii islamismului, de condiţia femeii în această cultură, avem tendinţa, poate, de a face un pas înapoi şi de a ne gândi de două ori înainte de a porni pe un astfel de drum, dacă ni s-ar da ocazia. Cu toate acestea, experienţa unei constănţence vine să contrazică toate miturile legate de modul în care sunt tratate femeile, aceasta reuşind să obţină în tribunal desfacerea unei căsătorii eşuate, dar şi să i se dea dreptate, în măsura în care aceasta a fost de partea ei.

I s-a dat dreptate

Hotărârea iniţială de divorţ a fost pronunţată în Turcia, iar ulterior statul român a decis recunoaşterea acesteia. În urma divorţului, constănţeanca a rămas cu 400.000 de lire siriene, din „dota plătibilă ulterior“.
 
Condiţia femeii în cultura islamică este una specială, însă, adesea, telenovele ori relatări care prezintă doar extreme ale acestui curent ne fac să ne formăm, poate, o impresie incompletă cu privire la acest aspect. Un exemplu în acest sens este chiar povestea unei constănţence care a crezut că şi-a găsit jumătatea în Republica Turcă şi s-a căsătorit acolo, ulterior realizând că a făcut o greşeală şi că relaţia nu mai merge. Deşi, potrivit tuturor tiparelor din telenovele, ne-am fi aşteptat, poate, ca ideea de divorţ nici să nu existe în această situaţie, realitatea a stat cu totul altfel.

Căsătoria, eşuată „din culpă comună“

În anul 2007, femeia s-a adresat celui de-al 3-lea Tribunal al Familiei din Fatih, Republica Turcă, solicitând desfacerea căsătoriei, din culpă comună. Nu numai că a obţinut divorţul, dar sentinţa pronunţată a fost în favoarea sa, în măsura în care a avut dreptate. Concret, după cum se arată în actele depuse la dosarul cauzei, „prin hotărârea nr. (…)/2009, pronunţată de Tribunalul Religios din Lattakia, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între H.M. şi N.B.“. Mai departe, hotărârea de divorţ din Turcia prevedea, de asemenea, faptul că dota plătibilă pe loc va fi considerată „un drept câştigat de reclamantă“, iar judecătorii l-au obligat pe soţ să achite suma de 400.000 de lire siriene din dota plătibilă ulterior către constănţeancă, acesta fiind scutit totuşi de la plata soldului de 100.000 de lire siriene din aceeaşi dotă plătibilă ulterior şi considerându-se că este „descărcat de acest debit“.
 
Pe de altă parte, soţul a mai fost obligat şi la plata taxelor şi a cheltuielilor de judecată, alături de alte şapte sute de lire siriene, onorariul avocatului pentru soţie.

Actele, verificate şi recunoscute şi în România 

Cuprinsul întregii sentinţe de divorţ a fost tradus şi legalizat de constănţeancă, odată ajunsă în România. Concret, aceasta s-a adresat şi Tribunalului din Constanţa pentru a fi recunoscută şi în ţară sentinţa de divorţ. În acest sens, la dosar a depus „copia hotărârii străine, dovada caracterului definitiv al acesteia, copia dovezii de înmânare a citaţiei şi a actului de sesizare, comunicate părţii care a fost lipsă în instanţa străină, sau orice alt act oficial care să ateste că citaţia şi actul de sesizare au fost cunoscute, în timp util, de către partea împotriva căreia s-a pronunţat hotărârea“.
 
În aceste condiţii, judecătorii constănţeni au constatat că, „în cauză, veridicitatea semnăturii, calitatea în care a acţionat semnatarul actului, identitatea sigiliului şi a ştampilei aplicate pe hotărârea de divorţ depusă la dosar sunt atestate prin supralegalizare“.
 
Pe cale de consecinţă, Tribunalul Constanţa a admis cererea femeii de a i se recunoaşte hotărârea de divorţ şi în ţară.