Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, sesizată în cazul unui condamnat din Dosarul Retrocedărilor din Constanța (DOCUMENT)

 

• După condamnarea din Dosarul Retrocedărilor, autoritățile judiciare din Napoli au respins executarea mandatului, au recunoscut sentința emisă de instanța română și au dispus executarea pedepsei în Italia, hotărând, totodată, suspendarea acesteia.

 
Curtea de Apel Bucureşti va sesiza Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, în cazul omului de afaceri Emil Dragoş Săvulescu, condamnat din Dosarul Retrocedărilor din Constanța.
 
Prin decizia penală nr. 32 din 07.02.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât condamnarea lui Emil Dragoș Săvulescu, în Dosarul Retrocedărilor din Constanța, la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare și interzicerea, atât în timpul cât și pe o perioadă de 3 ani de la executarea pedepsei principale, a drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu contra intereselor publice, cu obținerea de avantaje patrimoniale, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată și asociere pentru săvârșirea de infracțiuni.
 
Ulterior, autoritățile judiciare din Napoli au respins executarea mandatului, au recunoscut sentința emisă de instanța română și au dispus executarea pedepsei în Italia, hotărând, totodată, suspendarea acesteia.
 
Vineri, 11 februarie 2022, Curtea de Apel Bucureşti a dispus sesizarea Curții de Justiţie a Uniunii Europene cu cererea de pronunţare a unei hotărâri preliminare cu privire la următoarele întrebări:
 
1. Dispoziţiile art. 25 din Decizia cadru 2008/909/JAI trebuie interpretate în sensul că în situaţia în care instanţa de executare a unui mandat european de executare intenţionează să aplice art. 4 paragraf 6 din Decizia cadru 2002/584/JAI, pentru recunoaşterea hotărârii de condamnare are obligaţia de a solicita hotărârea şi certificatul emis în temeiul Deciziei cadru 2008/909/JAI, precum si de a obţine consimţământul statului de condamnare în temeiul art. 4 paragraf 2 din Decizia cadru 2008/909/JAI?
 
2. Dispoziţiile art. 4 paragraf 6 din Decizia cadru 2002/584/JAI, coroborat cu art. 25 şi art. 4 paragraf 2 din Decizia cadru 2008/909/JAI trebuie interpretate în sensul că refuzul de executare a unui mandat european de arestare emis pentru executarea unei pedepse privative de libertate şi recunoaşterea hotărârii de condamnare fără punerea efectivă în executare prin încarcerarea persoanei condamnate ca urmare a graţierii şi suspendării executării pedepsei potrivit legii statului de executare şi fără obţinerea consimţământului statului de condamnare în cadrul procedurii de recunoaştere atrage pierderea dreptului statului de condamnare de a proceda la punerea în executare a pedepsei conf. art. 22 paragraf 1 din Decizia cadru 2008/909/JAI?
 
3. Art. 8 paragraf 1 lit. c din Decizia cadru 2002/584/JAI trebuie interpretat în sensul că o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate în temeiul căreia a fost emis un mandat european de arestare refuzat în temeiul art. 4 paragraf 6, cu recunoaşterea hotărârii, dar fără punerea efectivă în executare prin încarcerarea persoanei condamnate ca urmare a graţierii şi suspendării executării pedepsei potrivit legii statului de executare şi fără obţinerea consimţământului statului de condamnare în cadrul procedurii de recunoaştere îşi pierde caracterul executoriu?

 
4. Dispoziţiile art. 4 paragraf 5 din Decizia cadru 2002/584/JAI trebuie interpretate în sensul că o hotărâre de refuz al executării unui mandat european de arestare emis pentru executarea unei pedepse privative de libertate şi de recunoaştere a hotărârii de condamnare în temeiul art. 4 paragraf 6 din Decizia cadru 2002/584/JAI, dar fără punerea efectivă în executare prin încarcerarea persoanei condamnate ca urmare a graţierii şi suspendării executării pedepsei potrivit legii statului de executare (stat membru UE) şi fără obţinerea consimţământului statului de condamnare în cadrul procedurii de recunoaştere, reprezintă o hotărâre de "condamnare pentru acelea?i fapte de o țară terță"? În cazul în care se răspunde afirmativ la cea de a patra întrebare,
 
5. Dispoziţiile art. 4 paragraf 5 din Decizia cadru 2002/584/JAI trebuie interpretate în sensul că o hotărâre de refuz al executării unui mandat european de arestare emis pentru executarea unei pedepse privative de libertate şi de recunoaştere a hotărârii de condamnare în temeiul art. 4 paragraf 6 din Decizia cadru 2002/584/JAI, cu suspendarea executării pedepsei potrivit legii statului de executare, reprezintă o "sentinţă în curs de executare" în cazul în care supravegherea condamnatului încă nu a început?
 
Decizia Curții de Apel nu este definitivă.
 
PRECIZĂRI:
 

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.
 
Citește și
 
De ce au fost condamnați Radu Mazăre și Sorin Strutinsky!
Curtea Supremă – S-a urmărit folosirea funcției de primar al Constanței în interes personal (MOTIVARE)