Decizie definitivă a CEDO în procesul intentat de soții Adrian și Daniela Năstase statului român
Decizie definitivă a CEDO în procesul intentat de soții Adrian și Daniela Năstase statului român
29 Sep, 2022 13:39
ZIUA de Constanta
2579
Marime text
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis, în unanimitate că, în dosarul „Năstase împotriva României“ cererile soților Adrian și Daniela Năstase sunt inadmisibile. Decizia este definitivă.
Potrivit CEDO, cazul vizează urmărirea penală împotriva Danielei Năstase și a lui Adrian Năstase, care au fost acuzați că au importat ilegal mărfuri în România pentru uz propriu, între 2002 și 2004, prin intermediul companiilor conduse de oficiali de rang înalt din guvernul de atunci când Adrian Năstase o conducea ca prim-ministru.
Pentru fiecare plângere, Curtea a constatat următoarele: Camera de cinci judecători a Înaltei Curți de Casație și Justiție („Înalta Curte”) fusese constituite în conformitate cu normele interne și aplicarea lor nu a avut nicio consecință care ar fi putut fi incompatibil cu obiectul și scopul dreptului la „un tribunal stabilit de lege” în sensul Convenţiei.
Îndoielile reclamanților cu privire la imparțialitatea instanței care le-a examinat recursul nu au fost justificate în orice temei subiectiv sau obiectiv.
Cerințele unui proces echitabil nu au necesitat o nouă examinare a tuturor martorilor care au avut nu a fost examinat de instanța de judecată, astfel încât principiul imediatității nu a fost fost subminat.
Curtea a concluzionat că plângerile reclamanților erau vădit nefondate și trebuiau să fie respinse.
Potrivit CEDO, cazul vizează urmărirea penală împotriva Danielei Năstase și a lui Adrian Năstase, care au fost acuzați că au importat ilegal mărfuri în România pentru uz propriu, între 2002 și 2004, prin intermediul companiilor conduse de oficiali de rang înalt din guvernul de atunci când Adrian Năstase o conducea ca prim-ministru.
Pentru fiecare plângere, Curtea a constatat următoarele: Camera de cinci judecători a Înaltei Curți de Casație și Justiție („Înalta Curte”) fusese constituite în conformitate cu normele interne și aplicarea lor nu a avut nicio consecință care ar fi putut fi incompatibil cu obiectul și scopul dreptului la „un tribunal stabilit de lege” în sensul Convenţiei.
Îndoielile reclamanților cu privire la imparțialitatea instanței care le-a examinat recursul nu au fost justificate în orice temei subiectiv sau obiectiv.
Cerințele unui proces echitabil nu au necesitat o nouă examinare a tuturor martorilor care au avut nu a fost examinat de instanța de judecată, astfel încât principiul imediatității nu a fost fost subminat.
Curtea a concluzionat că plângerile reclamanților erau vădit nefondate și trebuiau să fie respinse.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii