Doi minori au tâlhărit un bărbat în plină noapte, în Tulcea. Procurorii au cerut o pedeapsă mai dură

Pe rolul Curţii de Apel Constanţa s-a aflat, în data de 16 mai 2019, apelul formulat împotriva sentinţei nr. 209 din 6 februarie 2019, pronunţată de Judecătoria Tulcea. Inculpatul minor C.O., cu antecedente penale, a primit pedeapsa luării măsurii educative neprivative de libertate a asistării zilnice, pe o durată de 4 luni, pentru săvârşirea, la data de 9.03.2017, a infracţiunii de tâlhărie calificată.
 
La data de 9.03.2017, în jurul orei 22.00, persoana vătămată C.P. se îndrepta către casă. Pentru că era sub influenţa băuturilor alcoolice, persoana vătămată se deplasa pe jos, ţinând în mâini ghidonul bicicletei. A observat că în spatele său circulă două persoane, însă nu a dat mare importanţă acestui lucru. La un moment dat, a fost apelat de către una dintre persoanele din spate, care a strigat către el: „Vecine... vecine!”. Abia atunci a realizat că cele două persoane erau nişte tineri din cartierul său. S-a întors spre cel care îl strigase şi care pusese mâna pe bicicletă, înfrânându-i deplasarea, însă a fost lovit cu pumnul în figură de către cel de-al doilea tânăr. Imediat a fost lovit cu pumnul şi de cel care iniţial îl strigase. Persoana vătămată a dat drumul bicicletei şi a început să se îmbrâncească cu cei doi agresori.
Unul dintre aceştia a reuşit să-l cuprindă cu braţele, astfel că cel de-al doilea l-a căutat prin buzunare, i-a deschis fermoarul buzunarului de la piept, de unde a sustras suma de 600 lei.
 
În încercarea sa de a se elibera din strânsoare, persoana vătămată a căzut la pământ, cei doi agresori căzând peste el. Persoana vătămată a scos un telefon pe care-l avea în buzunarul pantalonilor, în încercarea de a apela serviciul 112, însă unul dintre agresori a reuşit să-i smulgă telefonul din mână, după care amândoi au fugit. Persoana vătămată s-a deplasat ulterior acasă, unde a povestit cele întâmplate soţiei, fără însă a formula o plângere penală. Se reţine că unul dintre telefoanele sustrase era un Samsung, iar celălalt era K1 şi că, urmare a investigaţiilor efectuate, telefonul K1 a fost identificat şi restituit persoanei vătămate.
 
Acest lucru a fost posibil pentru că inculpaţii, după săvârşirea faptei, au înstrăinat telefonul K1 unui unchi al lor, A.R. Acesta a arătat în cursul urmăririi penale şi în faza judecăţii că, la 9.03.2017, inculpaţii, însoţiţi de un alt minor, i-au vândut un telefon K1 contra sumei de 20 de lei. Ulterior, la sediul poliţiei, persoana vătămată a recunoscut telefonul predat de A.R. ca fiind cel al său. Pentru a fi sigur, a şi verificat conţinutul memoriei telefonului confirmând încă o dată că telefonul îi aparţine. Cel de-al doilea telefon nu a fost găsit, inculpaţii menţionând că l-au pierdut.
 
Starea de fapt reţinută de instanţă rezultă din cuprinsul declaraţiilor persoanei vătămate, ale suspecţilor, ale inculpaţilor şi ale martorilor audiaţi. De asemenea, rezultă din faptul remiterii bunurilor sustrase, precum şi din recunoaşterea făcută de inculpatul C.O. în faza de judecată, după citirea actului de sesizare. Au acţionat în deplină cunoştinţă de cauză, au utilizat acte de violenţă fizică cu intenţie directă, scopul a fost însuşirea de bani şi alte bunuri, legătura dintre acţiunea lor şi rezultatul produs fiind evidentă şi în legătură directă. Cum inculpaţii C.O. şi B.Z.C. erau minori la data de 9.03.2017, sunt aplicabile pentru ei dispoziţiile art. 113 C P, ceea ce presupune aplicarea unor măsuri educative.
 
Persoana vătămată, C.P., s-a constituit parte civilă în cauză, cu suma de 1.800 de lei, reprezentând daune materiale, adică suma de 600 de lei sustrasă şi contravaloarea telefonului Samsung. Din probatoriul administrat rezultă fără tăgadă că cei doi inculpaţi sunt cei care au sustras bunurile părţii civile, inculpaţii exprimându-şi intenţia de a acoperi prejudiciul material creat.
 
În privinţa daunelor morale, instanţa constată că, fără îndoială, partea civilă a suferit un prejudiciu de ordin moral, fiind victima unei infracţiuni de tâlhărie. Acţiunile inculpaţilor au avut repercusiuni şi asupra psihicului părţii civile, dar şi asupra integrităţii sale corporale. Urmare a acţiunilor întreprinse de inculpaţi, partea civilă a suferit leziuni şi, chiar dacă acestea nu au fost cuantificate prin zile de îngrijiri medicale, este fără echivoc suferinţa îndurată de partea civilă.
 

Pentru acoperirea acestui prejudiciu al părţii civile, instanţa urmează a-i obliga pe inculpaţi la plata unei sume cu titlu de daune morale. Cuantumul sumei de plată de către inculpaţi este stabilit de instanţă la valoarea de 1.200 de euro, sumă ce are în vedere gradul în care victima a fost rănită şi expusă. Ţinând seama de împrejurările reale de comitere a faptei, evidenţiate anterior (prin acţiuni conjugate, pe timp de noapte, într-un loc public, prin întrebuinţarea de violenţe de către ambii inculpaţi), urmările produse, natura leziunilor cauzate persoanei vătămate şi numărul de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare, dar şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, Curtea reţine că prima instanţă a aplicat acestora un regim sancţionator prea blând, impunându-se aplicarea unei măsuri educative privative de libertate.
 
În ceea ce priveşte datele personale, din referatul de evaluare reiese că minorul C. O., în vârstă de 15 ani la data comiterii infracţiunii deduse judecăţii, provine dintr-o familie dezorganizată, se află în îngrijirea unei mătuşi, a abandonat cursurile şcolare după clasa I, nu este preocupat de situaţia sa juridică şi încearcă să minimalizeze consecinţele faptei comise. Consilierul de probaţiune a apreciat ca mediu spre mare riscul de comitere a unor noi infracţiuni.
 
Inculpatul B.Z.C., în vârstă de 16 ani, a recunoscut comiterea faptei în faza de urmărire penală, însă nu s-a mai prezentat ulterior în faţa instanţei. Deşi au fost efectuate numeroase demersuri, inculpatul nu s-a prezentat la Serviciul de Probaţiune în vederea întocmirii referatului de evaluare. Instanţa a mai reţinut, din înscrisurile existente la dosar, că inculpatul B. Z. C. nu frecventează cursurile şcolare şi nu are un domiciliu stabil.
 
Ţinând seama şi de faptul că cei doi inculpaţi se află la primul conflict cu legea penală, dar şi de atitudinea sinceră manifestată pe parcursul procesului penal, se va aplica fiecăruia din inculpaţii C. O. şi B. Z. C. măsura educativă a internării într-un centru educativ pe o durată de 1 an şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie calificată, prevăzută de art.233-art.234 alin.1 lit.d Cod penal.
 
Pentru considerentele expuse anterior, în baza art.421 pct.2 lit.a Cod procedură penală, va admite apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea împotriva sentinţei penale nr.209/06.02.2019, pronunţată de Judecătoria Tulcea.