Eforie O femeie a cerut ordin de protecție împotriva soțului, cu care se află în plin divorţ. Bărbatul o blestema

Pe rolul Judecătoriei Constanţa s-a aflat, în data de 22 mai 2019, soluţionarea cauzei civile având ca obiect ordin de protecţie - prelungire, formulată de reclamanta F. N., domiciliată în Eforie Sud, în contradictoriu cu pârâtul F. O., domiciliat în aceeași localitate.
 
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa, reclamanta F. N. a chemat în judecată pe pârâtul F. O., solicitând emiterea ordinului de protecţie prin extinderea ordinului de protecţie deja emis, prin care să dispună: obligarea paratului să nu se apropie la mai mult de 50 m de casa reclamantei şi de membrii familiei acesteia; să se interzică pârâtului să îi mai hărţuiască, să îi mai jignească, să îi ameninţe şi să îi blesteme în public sau prin mesaje telefonice, pe reclamantă, pe copiii acesteia şi pe membrii familiei sale (părinţi, bunici, mătuşi); să se interzică pârâtului hărţuirea, ameninţarea, insultarea, blestemarea cunoştinţelor şi martorilor reclamantei şi a familiilor acestora; să se dispună decăderea pârâtului din autoritatea paternală.
 
În susţinerea cererii, petenta arată că, de la data înaintării acţiunii de divorţ, pârâtul o hărţuieşte necontenit, o insultă şi o dezonorează faţă de toate persoanele care o cunosc, hărţuieşte toate cunoştinţele şi familiile acestora, insultându-le şi ameninţându-le, acuzându-i că i-au stricat căsnicia. Precizează că pârâtul încearcă să închirieze în vecinătatea casei sale o cameră pentru a fi o ameninţare permanentă pentru reclamantă, faptul că acesta a devenit o teroare pentru tot oraşul şi prin ieşirile lui permanente în public, că tulbură liniştea şi viaţa cetăţenilor oraşului.
 
Menţionează că a agresat-o şi pe mătuşa reclamantei pentru că a primit-o în vizită pe reclamantă, le trimite neîncetat mesaje telefonice, atât reclamantei, cât şi fiului lor, cunoştinţelor sale, cu ameninţări, insulte şi blesteme. Petenta a arătat că a înregistrat şi plângere penală, considerând că faptele şi acţiunile pârâtului intră sub incidenţa legii penale.
 
Petenta arată că pârâtul nu s-a ocupat niciodată de educaţia şi îngrijirea copiilor, a cultivat numai medii interlope şi vulgaritate, petenta ocupându-se de copii cu ajutorul mamei sale, îl insultă pe fiul cel mare, a terorizat-o pe mama şi pe bunica reclamantei şi acostează orice persoană care îi calcă pragul pentru a o insulta pe reclamantă şi pentru a le ameninţa să rupă orice legătură cu petenta şi familia acesteia.
 
Precizează că este o femeie singură cu trei copii, dintre care unul minor, şi nu se simte în siguranţă, precum şi faptul că faţă de pârât s-a dispus măsura evacuării din locuinţa comună în baza ordinului de protecţie provizoriu emis de Poliţia Eforie, confirmat de instanţa de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1640/15.02.2019 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect emiterea ordinului de protecţie, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 535/21.03.2019, pronunţată de Tribunalul Constanţa, s-a dispus evacuarea pârâtului din imobilul situat în localitatea Eforie Sud, judeţul Constanţa, domiciliul comun al părţilor, pentru o perioadă de 6 luni.
 
În plângerile depuse la Poliţia Staţiunii Eforie şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, petenta face referire la un incident care a avut loc la 10.04.2019 în staţia de autobuz. Fiind audiat, martorul P. H. a declarat că a auzit de la vecini şi de la copii că cei doi soţi s-au certat în staţie. Deşi a susţinut că pârâtul este rău şi răzbunător, adresează ameninţări şi cuvinte murdare reclamantei, martorul a arătat că de când a fost evacuat din casă, în februarie, pârâtul nu a mai încercat să ia legătura cu reclamanta, telefoanele de ameninţare nu au mai continuat, pârâtul a venit la domiciliul comun doar pentru a-şi lua ceva din lucruri, cu acordul reclamantei, fără a exista certuri cu aceasta, pentru că, atunci când venea, reclamanta nu era acasă. Martorul a declarat că pârâtul nu a manifestat violenţă faţă de fiica minoră a părţilor.
 

Martorul D. I. a declarat că a revenit în ţară în luna aprilie a acestui an, iar atunci când s-au văzut, pârâtul i s-a destăinuit în sensul că are probleme în familie, pârâtul fiind marcat de această situaţie. Martorul a arătat că pârâtul nu este o persoană violentă, agresivă, nu a încercat, de când părţile nu mai sunt împreună, să se vadă cu reclamanta, s-au întâlnit pe stradă şi au avut, astfel cum i-a spus pârâtul, un dialog frumos. Martorul a relatat că pârâtul este o fire paşnică, îşi doreşte familia înapoi, dar nu ar fi în stare să pună în aplicare alte metode pentru a recâştiga familia, nefiind nevoie de o măsură impusă de instanţă, pentru a nu se întâmpla ceva rău între cei doi. A precizat că pârâtul nu reprezintă un pericol pentru reclamantă şi fetiţa minoră.
 
Martora P. E. a declarat că nu are cunoştinţă de alte acte de violenţă fizică sau verbală între părţi, ulterior perioadei februarie 2019, a auzit şi de la el şi de la ea ce s-a petrecut în staţia de autobuz, dar nu a fost prezentă şi nu cunoaşte dacă pârâtul obişnuieşte să o jignească, să o ameninţe şi să o hărţuiască pe reclamantă sau să-i facă rău. Martora a declarat că nu a văzut şi nu a auzit ca pârâtul să fi exercitat forme de violenţă faţă de minoră, este ataşat ca tată faţă de copil. Nu a putut relata dacă pârâtul a încercat, după ce a fost evacuat din casă, să se apropie de reclamantă într-o formă agresivă. De la reclamantă ştie că pârâtul îi dă mesaje, când de iubire, când de împăcare, când de ameninţare, dar nu a putut preciza în ce constau ameninţările. Totodată, a arătat că ea nu a fost ameninţată sau jignită vreodată de pârât. Acesta a întrebat-o ce poate face pentru că vrea să se împace cu reclamanta.
 
Raportat la probele administrate, în procedura urgentă, astfel cum au fost expuse, instanţa reţine că reclamanta nu a făcut dovada stării actuale de pericol cu privire la integritatea psihică invocate în cauză, care să impună emiterea unui nou ordin de protecţie, raportat la ordinul de protecţie dispus la 15.02.2019, pentru o perioadă de 6 luni, nici în ceea ce o priveşte pe reclamantă, nici în ceea ce o priveşte pe minoră. Pentru considerentele arătate in stanţa urmează să respingă cererea de emitere a unui ordin de protecţie, astfel cum a fost precizată, ca nefondată.