Judecătorii constănțeni explică de ce au refuzat extrădarea unui presupus criminal de război

 

Magistrații Curții de Apel Constanța au motivat hotărârea prin care au decis să refuze cererea Republicii Bosnia și Herțegovina de extrădare a unui cetățean pe care aceasta îl consideră criminal de război.

 

Judecătorii constănțeni au explicat că apreciază „că nu este îndeplinită condiția (...) referitoare la existența unor asigurări consistente că pedeapsa capitală nu se va executa“, potrivit Hotărârii nr. 74/2020 a Curții de Apel Constanța, pronunțată în dosarul 280/36/2019. Cu alte cuvinte, instanța a decis să respingă cererea de extrădare dat fiind că nu ar exista asigurări suficiente că persoana în cauză nu va fi executată.

 

Totodată, instanța a avut în vedere faptul că cetățeanul respectiv se află în România din anul 1992, fiind căsătorit cu o româncă din anul 2017 și având doi copii gemeni, născuți în acealași an. Judecătorii au apreciat că viața privată a bărbatului, clădită în cei 28 de ani de când se află în România, dar și viața familiei sade ar suferi o ruptură iremediablă în cazul în care s-ar decide extrădarea.

 

 

Persoana în cauză, Stojcic Z., este cetățean suedez și bosniac. Pe perioada judecării dosarului la Curtea de Apel, acesta a stat în arest provizoriu, în România, timp de aproape două luni, între 29 mai 2019 și 8 iulie 2019. Din data de 8 iulie 2019, s-a decis punerea sa în libertate, iar procesul a continuat, așteptându-se documentele din partea Republicii Bosnia și Herțegovina cu privire la aplicarea în prezent a pedepsei capitale pe teritoriul republicii.

 

Pe scurt, Stojcic Z. este acuzat, în țara sa, că ar fi încălcat regulile dreptului internațional privind protecția cetățenilor pe timpul războiului, dar și normele privind protecția jertfelor conflictelor armate non-internaționale. Faptele s-ar fi produs în timpul conflictelor armate din Bosnia și Herțegovina, în data de 5 mai 1992, când persoana acuzată de crime de război ar fi fost înrolat.

 

Din înscrisurile înaintate de autoritățile din Bosnia și Herțegovina a rezultat că, în fapt, la de 05.05.1992, în fața casei victimei (...), mai multe persoane îmbrăcate în uniformă militară, printre care și inculpatul - cetățean suedez și bosniac, au coborât dintr-un camion și au dus-o pe victimă (...), pe mama acesteia și pe sora sa (...) în școala (...) pentru a-i pune într-o sală de gimnastică. În această sală au fost aduse apoi mai multe persoane de naționalitate croată, care au fost apoi interogate de un polițist. Ulterior, în cursul nopții, în sala de gimnastică, inculpatul, împreună cu alte două persoane, au preluat-o pe victima(...), ducând-o într-o altă sală, unde victima a fost interogată și supusă la violențe de către inculpat, împreună cu o altă persoană.

 

 

Iată cum sună acuzațiile ce i se aduc persoanei extrădabile, potrivit actelor oficiale internaționale puse la dispoziția judecătorilor Curții de Apel Constanța, citate în Hotărârea nr. 74/2020 a instanței constănțene, la rândul ei citată pe www.rolii.ro:

 

„În timp de seară, în localitatea Kalenderovd, municipiul (...), după ce a fost scutit de libertate, deterioratul B. Marko  (...) a fost dus in încăperile sălii de educație fizică ale școlii generale (...), unde au fost închise și alte persoane de naționalitate Croată, împreună cu B.M. și S.T., i-a comandat lui B. Marko sa iasă din sala, iar apoi l-a dus într-o încăpere unde l-a lovit cu piciorul drept în regiunea rinichilor, iar apoi împreună cu sus numiții S. și B., a încălcat integritatea corpului deterioratului, lovindu-1 cu mâinile, picioarele și patul puștii pe tot corpul, iar apoi i-a comandat să se așeze pe un scaun și a început să-1 interogheze, solicitând informații unde se afla «ustase, comenzi, legaturi», din nou l-a lovit pe acesta peste tot corpul și totul a durat pe parcursul aceleiași seri de la orele 23,00 până la 01,00 dimineața, când deterioratul este adus înapoi în sala de educație fizică, unde a rămas până la 19. 05.1992, când i-au dat drumul acasă“.

 

 

Potrivit declarațiilor victimei, citate în dosar, interogatoriul a durat mai multe ore.

 

„Apoi, martorul spune că l-au așezat pe un scaun și au început să-1 întrebe unde sunt cazate «ustas e», comanda lor, legaturile, bucătăria și altele. În timp ce puneau întrebări, tot timpul îl loveau pe deteriorat cu mâinile și picioarele peste tot corpul. Își amintește că de trei ori a căzut de pe scaun, iar ei l-au ridicat și au continuat să-1 lovească cu picioarele în piept, spate, precum și cu patul puștii peste umeri. Când a căzut a treia oară de pe scaun, l-au stropit cu apă și au crezut atunci că și-a pierdut cunoștința. Toată acea interogare a durat mult timp, după ce l-au adus înapoi în sală, mai exact l-au aruncat deoarece din cauza bătăilor nu a putut să meargă pe picioare. Spune că i-au dat drumul pe 19 mai 1992 si atunci i-a fost comandat sa nu se îndepărteze de acasă și că va fi controlat zilnic. În declarația dată de către deteriorat, în încăperile acestei procuraturi, acesta a rămas în concordanță cu declarația sa anterioară“, potrivit Jurindex.

 

Faptele imputate acuzatului au fost coroborate și cu declarațiile altor martori, citați în dosar.

 

 

În motivarea hotărârii de a respinge cererea de extrădare, judecătorii constănțeni au explicat că „în ciuda acestor constatări, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 22 alin.2 din Legea nr.302/2004 extrădarea unei persoane poate fi refuzată sau amânată dacă predarea acesteia este susceptibilă să aibă consecințe de o gravitate deosebită pentru ea, în special din cauza vârstei sau a stării de sănătate, din redactarea acestui text de lege reieșind că vârsta sau starea de sănătate constituie cu precădere doar unele dintre cauzele care pot determina refuzul extrădării unei persoane , însă nu și singurele cauze de refuz ale extrădării.

 

„Astfel, se impune sublinierea că persoana extrădabilă S. Z. se găsește în România din anul 1992, de aproximativ 10 ani este stabilit în Constanța (după ce o perioadă de 5 ani a locuit în Suedia, fiind și cetățean suedez) este căsătorit din anul 2017 cu numita S. R. A., cetățean român, are 2 copii gemeni , minori, născuți în anul 2017,  este asociat unic al unei firme din mun .Constanța, constituită în anul 2018, fiind evident că predarea sa autorităților  din republica Bosnia și  Herțegovina ar influența iremediabil viața privată și de familie a acesteia, conducând la o ruptură,  imposibil de reparat, în condițiile, în care echilibrul familial, odată distrus nu ar mai putea fi remediat niciodată, eventuala predare a persoanei extrădabile afectând deopotrivă și soția și cei doi copii, toți cetățeni români“, se motivează în decizia Curții de Apel.

 

 

Totodată, „în susținerea argumentului dezvoltat anterior, evocăm și situația în care echilibrul vieții private, a persoanei solicitate, clădit în cei 28 de ani, de la comiterea pretinsei fapte, reținută în sarcina acesteia, ca și crimă de război, nu are cum să nu fie grav afectat de eventuala predare către autoritățile emitente, câtă vreme acest echilibru a fost caracterizat de stabilitate, continuitate și fluență, în răstimpul, de când se află în România“.

 

„Mai mult decât atât“, se mai arată în hotărârea instanței, „Curtea apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art.27 din Legea nr.302/2004 republicată. Conform acestora: «Dacă fapta pentru care se cere extrădarea este pedepsită cu moartea de către statul solicitant, extrădarea nu va putea fi acordată decât cu condiția ca statul respectiv să dea asigurări considerate ca îndestulătoare de către statul rom â n că pedeapsa capitală nu se va executa, urmând să fie comutat㻓.

 

 

Se mai arată în continuare, în hotărâre că „deși răspunsurile primite de la autoritățile din republica Bosnia și Herțegovina sunt aparent lămuritoare, în sensul în care persoana extrădabilă nu ar putea fi supusă pedepsei capitale, în cazul extrădării sale, din pricina modului lapidar și neclar în care au fost formulate acestea, coroborat cu conținutul înscrisurilor depuse de persoana extrădabilă la dosarul cauzei, din care reiese nerespectarea garanțiilor privind neexecutarea pedepsei capitale, în republica Srpska, republică integrată în republica Bosnia și Herțegovina (în a cărei jurisdicție se găsește Tribunalul Doboj- instanță ce a solicitat extrădarea persoanei solicitate S. Z.) Curtea nu le poate considera suficient de convingătoare/explicite, menținându-se dubiul cu privire la abolirea pedepsei cu moartea și executarea pedepsei capitale în republica Srpska, precum și relativ la respectarea unor minime garanții privind securitatea juridică în materie penală“.

 

Astfel, Curtea de Apel a mai arătat: „Drept urmare,  apreciem că nu este îndeplinită condiția, reglementată în art 27 din Legea nr.302/2004 republicată referitor la existența unor asigurări consistente că pedeapsa capitală nu se va executa, considerând din această perspectivă că și acest ultim argument expus reprezintă un impediment în admiterea cererii de extrădare formulată de autoritățile din Bosnia și Herțegovina“.

Procurorii constănțeni au formulat contestație împotriva acestei hotărâri, iar cazul a ajuns acum la Curtea Supremă, urmând ca, după o amânare suferită la finele lunii iulie, să fie analizat în luna septembrie.

 

Un presupus criminal de război, prins la Constanța Judecătorii au respins cererea Republicii Bosnia şi Herţegovina de extrădare