Notificare pe Legea 10/2001 formulată acum 18 ani Cum se judecă trei moştenitoare cu Primăria Constanţa pentru terenul din zona Gărzii de Coastă

Noi aspecte mai degrabă şocante în ce priveşte modul în care s-a făcut aplicarea Legii 10/2001 la Constanţa încep să iasă la iveală. Astfel, dacă în ediţia de ieri a cotidianului prezentam cazul unor constănţeni ce au aşteptat cinci ani răspuns la notificarea în baza Legii 10, unul dintre solicitanţi murind între timp, cazul de azi bate acest „record“ negativ: 18 ani a împlinit recent notificarea unor alţi constănţeni, ce au revendicat terenul din zona Tomis Nord, unde în prezent se află Garda de Coastă.

Actele înaintate instanţei de judecată arată faptul că autorităţile au fost notificate iniţial privind terenul de peste 20.000 mp în septembrie 2001, iar, la acest moment, cazul a ajuns recent pe rolul Curţii de Apel Constanţa. Cu alte cuvinte, litigiul nu este nici acum soluţionat pe deplin.

Povestea a debutat în instanţă în 2011, când cele trei moştenitoare de drept ale terenului s-au adresat Tribunalului Constanţa, pentru a obliga autorităţile locale să le acorde măsuri reparatorii în echivalent, mai precis, „acordarea de teren în compensare sau despăgubiri băneşti, pentru terenul în suprafaţă de 26.660 mp, precum şi obligarea la plata cheltuielilor de judecată“, conform Portalului de jurisprudenţă www.rolii.ro.

La momentul respectiv, moştenitoarele au arătat în instanţă că, „prin notificarea înregistrată sub nr. 2627/19.09.2001 la (...) au învestit entitatea deţinătoare cu cererea de restituire în natură a imobilului-teren, mai sus-menţionat, sau, în subsidiar, acordarea de măsuri compensatorii“.

 

Nu în ultimul rând, cele trei femei au adăugat că s-au adresat instanţei de judecată întrucât, nici până la momentul introducerii respectivei cereri, în 2011, „pârâţii (nr. Municipiul Constanţa prin Primar, Primarul Municipiului Constanţa şi Consiliul Local al Municipiului Constanţa) nu au înţeles a soluţiona notificarea adresată“, potrivit Portalului de jurisprudenţă www.rolii.ro.

La rândul lor, Municipiul Constanţa prin Primar şi Primarul Municipiului Constanţa nu au depus întâmpinare, ci doar documentaţia ce însoţea notificarea femeilor, precum şi situaţia juridică a terenului în cauză.

Potrivit instanţei, s-a arătat că, „prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3891/4 octombrie 1920 I.P. a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 5 hectare, situat în (...), în suprafaţă totală de 5 hectare, pe numele moştenitoarei lui I.P., respectiv R.E., s-au emis două titluri de proprietate, rămânând de restituit o suprafaţă de teren de 26.600 mp, ce face obiectul prezentului litigiu“.

Totodată, „cu certificatul de moştenitor nr. 92/7 octombrie 2002 şi certificatul de moştenitor suplimentar nr. 194/21.11.2006, reclamantele au făcut dovada calităţii de moştenitoare a lui R.E., decedată la data de 10.04.2002, în calitate de fiice“.

După analizarea documentelor, instanţa a stabilit că, prin notificarea nr. 2627/19.09.2001, reclamantele au solicitat restituirea în natură a terenului de 3 hectare, arie nerestituită din terenul în suprafaţă totală de 5 hectare la care aveau dreptul potrivit Legii 10/2001. Pentru recuperarea celorlalte două hectare, reclamantele beneficiaseră de Legea 18/1991, fiindu-le astfel reconstituit dreptul de proprietate.

 

În ce priveşte celelalte trei hectare, Tribunalul Constanţa hotărâse încă din 2003 că terenul solicitat este, în prezent, ocupat în întregime. De altfel, o expertiză extrajudiciară efectuată în cauză, precum şi actele depuse la dosar de primărie au stabilit faptul că terenul în discuţie „este ocupat, în întregime, de blocuri de locuinţe, de alei şi spaţii de acces, de proprietăţi private, de platforme de pământ şi teren neproductiv, precum şi de incinta UM 1111, aceasta din urmă în domeniul public al Statului“.

În procesul civil, au devenit astfel parte şi Ministerul Afacerilor Interne, precum şi Garda de Coastă, unitate militară ce ocupă parte din terenul revendicat.

Cele trei moştenitoare, însă, au făcut ulterior cerere de renunţare la judecata cu MAI, întrucât au optat pentru a li se acorda despăgubiri pentru terenul ce nu mai poate fi restituit în natură.

În acest sens, în aprilie 2011, Tribunalul Constanţa a admis în parte solicitarea celor trei reclamante şi a decis să oblige Municipiul Constanţa prin Primar şi Primarul Municipiului Constanţa să le atribuie celor trei moştenitoare „în compensare teren echivalent suprafeţei de teren de 26.660 mp, situat în intravilanul Municipiului Constanţa, zona Tomis Nord, ce nu poate fi restituit în natură, sau despăgubiri, conform Titulului VII din Legea 247/2005, în ipoteza în care, la data rămânerii irevocabile a hotărârii, nu există teren pentru a fi atribuit în compensare sau oferta nu este acceptată de către reclamantă“.

 

Toate bune şi frumoase, numai că oamenii au fost nevoiţi să se adreseze din nou instanţei de judecată, iar în 2013 a fost deschis un nou proces, legat de acelaşi teren, întrucât măsurile dispuse de autorităţi ulterior nu ar fi respectat sentinţa Tribunalului Constanţa.

Astfel, în noul dosar, cele trei moştenitoare au solicitat anularea parţială a Dispoziţiei Primarului Municipiului Constanţa nr. 830/03.04.2013, cu referire la punctul 3 al actului respectiv, precum şi în ceea ce priveşte valoarea bunurilor acordate în compensare şi modul de stabilire a valorii terenului. Femeile le-au cerut judecătorilor să oblige pârâţii la a le acorda teren în compensare în limita valorii suprafeţei întregi de 26.600 mp, preucm şi în ceea ce priveşte o eventuală diferenţă de valoare, conform Portalului de jurisprudenţă.

Astfel, judecătorii ce au analizat noul proces privind terenul de 26.660 mp au reţinut faptul că „dispoziţia nr. 830/03.04.2013 este parţial neconformă sentinţei civile pentru a cărei punere în executare a fost emisă, astfel că se va dispune anularea sa în parte, în ceea ce priveşte măsura de înaintare a dosarului notificării către Ministerul Afacerilor Interne, pentru terenul în suprafaţă de 18.088 mp“. Cu alte cuvinte, prin dispoziţia respectivă, Primarul Municipiului Constanţa ar fi rezolvat situaţia aruncând-o în ograda MAI.

Chiar mai mult decât atât, reclamantele s-au plâns instanţei şi de „subevaluarea de către Primarul Muncipiului Constanţa a terenului notificat, în suprafaţă de 26.600 mp, concomitent cu stabilirea unei valori nejustificat de mari pentru cele şase loturi de teren atribuite în compensare“.

Diferenţă de 3 milioane de euro

Pentru a se stabili clar dacă situaţia a stat astfel cum a fost reclamată, judecătorii au decis efectuarea mai multor expertize în cauză, proces îngreunat, potrivit Portalului de jurisprudenţă, chiar de către autorităţile locale. „Administrarea acestei probe a fost una dificilă, în condițiile în care Primăria Municipiului Constanţa a întârziat la rândul să pună la dispoziția experților raportatele de evaluare care au stat la baza emiterii dispoziției, iar primele două lucrări de specialitate realizate nu au corespuns exigențelor unei evaluări obiective, bazată pe o temeinică cercetare a pieței imobiliare“, se arată în hotărârea Tribunalului.

În cele din urmă, s-a efectuat o nouă expertiză în cadrul procesului, în urma căreia a reieşit că „terenul notificat are o valoare de 3.745.280 de euro, potrivit grilei notariale, în vreme ce terenurile atribuite în compensare au o valoare cumulată de 664.061 de euro“. Pe scurt, reclamantele pierd un teren de peste 3,7 milioane de euro şi primesc în schimb suprafeţe ce împreună valorează sub 670.000 de euro.

În aceste condiţii, judecătorii au stabilit că „există deci o diferenţă de valoare de 3.081.219 euro, pentru care reclamantele sunt îndreptăţite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent şi care corespunde unei diferenţe de teren de 21.884 mp, stabilită prin raportare la o valoare a terenului imposibil de restituit în natură de 140,8 mp, rezultată prin raportul de expertiză tehnică imobiliară însuşit de instanţă“.

Pe cale de consecinţă, instanţa a admis în parte cererea reclamantelor şi a decis să anuleze în parte Dispoziţia nr. 830/03.04.2013 a Primarului Muncipiului Constanţa, în ce priveşte măsura de înaintare a dosarului notificării către MAI pentru suprafaţa de 18.088 mp. Totodată, se arată în hotărâre: „obliga pârâtul sa propună acordarea măsurilor compensatorii sub formă de puncte către reclamantele din cererea principală, în condiţiile Capitolului III din Legea 165/2013, pentru terenul în suprafaţă de 21.884 mp, situat în intravilanul Municipiului Constanţa, zona Tomis Nord, imposibil de restituit în natura sau prin compensare cu alte terenuri. Respinge capatul de cerere principală având ca obiect obligarea pârâtilor Primarul Municipiului Constanta, Municipiul Constanta, Consiliul Local Constanta la atribuirea de terenuri în compensare, pentru terenul imposibil de restituit în natura, ca nefondat“.

Totuşi, decizia nu le-a mulţumit pe cele trei moştenitoare, care au atacat hotărârea în recurs. În prezent, cazul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Constanţa, urmând să se stabilească prima înfăţişare.

Citeşte şi:

Povestea constănțenilor care i-au scris lui Mazăre și le-a răspuns Făgădău Legea retrocedărilor - dosar soluționat în șapte ani. „Alungați“ din Faleză Nord, împroprietăriți în zona Baba Novac

Retrocedarea a 25 de hectare din zona Brătianu – Constanţa, din nou în atenția magistraților

Procesul moştenitorilor

Cine solicită şi cine analizează cererea de rejudecare a Dosarului Retrocedărilor din Constanţa