O persoană fizică a câștigat un proces în care Drumuri Județene Constanța SA îi cerea să plătească peste 3.000 de lei. Dosarul este acum în apel

 
Tribunalul Constanța are din data de 11 februarie 2025 în atenție dosarul 17395/212/2024 în care Drumuri Județene Constanța SA a făcut apel în litigiul cu Dosa Corneliu Dumitru.
 
Tribunalul Constanța nu a fixat încă un termen pentru judecată.


 
Prima instanță care s-a ocupat de proces a fost Judecătoria Constanța, care a respins cererea de chemare în judecată formulată de Drumuri Județene Constanța SA în contradictoriu cu Dosa Corneliu Dumitru.
 
Iată minuta instanței din data de 26 noiembrie 2024:

 
Reclamanta a făcut apel în data de 14 ianuarie 2025.
 

Prezentăm mai jos detaliile litigiului.
 
Reclamanta a cerut să i se plătească 3.080,11 lei
 
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub numărul 17395/212/2024 din data de 17.06.2024, reclamanta Drumuri Județene Constanța S.A. (fostă R.A.J.D.P. Constanţa), a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei Dosa Corneliu Dumitru plata sumei totale de 3.080,11 lei – reprezentând contravaloarea debitului principal şi penalităţi neachitate, astfel:
1. suma în valoare de 2,990,40 lei reprezentând contravaloarea Facturii nr. #############.01.2024;
2. suma în valoare de 87,91 lei reprezentând contravaloarea Facturii nr. #############.04.2024; reprezentând penalităţi de întârziere la plata facturii nr. #############.01.2024 pentru perioada 02.03.2024-30.04.2024 calculate cf. contractului nr. 4537/12.06.2014, precum și plata cheltuielilor de judecată.
 
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între ea şi pârâtul Dosa Corneliu Dumitru s-a încheiat Contractul pentru utilizarea şi accesul în zona drumului public nr. 4537/12.06.2014 privind utilizarea suprafeţelor din zona drumurilor publice judeţene aflate în administrarea reclamantei.

 
Tariful de utilizare indicat la articolul 4.1 din Contract este de 2000 lei/an şi va fi reactualizat anual, conform HCJ Constanta nr. 25/17.02.2010.
 
Reclamanta mai arată că în vederea utilizării în continuare a suprafeţei din zona drumului public judeţean aflat în administrarea reclamantei, s-a emis Factura nr. #############.01.2024 şi Factura nr. #############.04.2024.
 
Ce a reținut instanța
 
În temeiul contractului, pârâtului i s-a permis utilizarea suprafeţelor din zona drumurilor publice judeţene aflate în administrarea reclamantei, DJ 226.
 
Potrivit art. 3 din Contract „Prezentul contract se încheie pe durata existenţei accesului şi intră în vigoare de la data înregistrării lui la Administrator.”
 
De asemenea,  în baza Contractului se percep penalităţile de întârziere, conform art. 5.1 pct. 2 si art. 5.2 din Contractul pentru utilizarea şi accesul în zona drumului public nr. 4537/12.06.2014.
 
Art. 1.516 alin. (1) şi alin. (2) C.civ. stabileşte condiţiile acţiunii în pretenţii, respectiv: existenţa unui contract valabil încheiat; existenţa unei obligaţii neexecutate, care să izvorască din acel contract; lipsa unui caz justificat al neexecutării; debitorul să se afle în întârziere în ceea ce priveşte executarea obligaţiei.
 
Prima condiţie este îndeplinită, reclamanta dovedind existenţa convenţiei dintre societatea reclamantă şi pârât.
 
A doua condiţie, însă, nu este îndeplinită, astfel, instanţa apreciază că înscrisul încheiat între părţi,  Contractul pentru utilizarea şi accesul în zona drumului public nr. 4537/12.06.2014, este asumat de ambele părţi, însă facturile fiscale emise de către reclamantă nu au fost asumate în mod expres de către pârât prin semnarea acestora.
 
Este adevărat că art. 277 alin. 2 prevede faptul că „Înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obişnuit în exerciţiul activităţii unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepţia cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăşi dovedirea actului juridic” şi că din anul 2014, anul încheierii contractului, între părţi s-ar putea interpretă că înscrisul nesemnat era utilizat în mod obişnuit de către părţi, însă reclamantă nu a făcut dovada acestui mod de colaborare.
 
Totodată, potrivit art. 277 alin. (2) C.proc.civ. „Înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obișnuit în exercițiul activității unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului sau, cu excepția cazului în care legea impune forma scrisa, pentru însăşi dovedirea actului juridic”.
 
Potrivit art. 272 C.proc.civ, înscrisul sub semnătură privată este acela care poartă semnătura părţilor, indiferent de suportul său material, iar potrivit art. 277 alin. 2 C.proc.civ, înscrisul nesemnat, dar utilizat în mod obişnuit în exerciţiul activităţii unei întreprinderi pentru a constata un act juridic, face dovada cuprinsului său, cu excepţia cazului în care legea impune forma scrisă pentru însăşi dovedirea actului juridic.
 
Pe de altă parte, reclamanta nu a făcut dovadă faptului că relaţia contractuală între părţi a fost prelungită în baza art. 3 din Contractul pentru utilizarea şi accesul în zona drumului public nr. 4537/12.06.2014 deoarece din actele dosarului nu rezultă faptul că pe durata perceperii tarifului facturat în baza facturii nr. #############.01.2024 pârâtul a mai exercitat dreptul de acces.
 
Instanţa observă faptul că transmiterea poştală ce conţinea factura mai sus menţionată nu a fost recepţionată de pârât.
 
În raport de cele menţionate mai sus, întrucât facturile de la dosar nu sunt însuşite de către pârât prin semnătură şi nici nu s-a făcut dovada unei uzanţe între părţi cu privire la utilizarea facturilor în aceste condiţii, în lipsa unui probatoriu suplimentar care să dovedească existența unei obligații de plată, nu se poate reţine în sarcina pârâtului obligaţia contractuală de achitare a sumei solicitate de reclamantă.
 
În ceea ce privește capătul accesoriu de cerere, constând în obligarea pârâtei la plata dobânzii legale, instanța reține incidente dispozițiile art. 1535 alin. (1) C.civ., potrivit cărora  în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadență până la momentul plății, în cuantumul convenit de părți sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească un prejudiciu.
 
Condiția prealabilă pentru obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere solicitate de reclamantă constă în existența obligației de plată a sumei de bani, condiție neîndeplinită în cauză, potrivit celor reținute de instanță mai sus. Astfel, faţă de soluţia ce va fi dată capătului principal de cerere, instanța reţine că și capătul accesoriu de cerere este neîntemeiat.
 
Pentru aceste considerente, întrucât reclamanta, deşi avea sarcina probei cu privire la existenţa relaţiei contractuale dintre aceasta şi pârât în temeiul art. 249 C.proc.civ., nu a dovedit susţinerile sale, faţă de neîndeplinirea condiţiei privind existenţa unui contract prezumat valabil între părţi, fie acesta şi în formă simplificată, instanța va respinge cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată şi, în consecinţă, nu va acorda cheltuieli de judecată reclamantei, nefiind îndeplinite condiţiile art. 453 C.proc.civ. faţă de faptul că acesteia îi aparţine culpa procesuală.
 
Sursă text: rejust și Portal Just
 
PRECIZĂRI:

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Citește și:
Licitație organizată de Drumuri Județene SA Constanța, contestată la CNSC, în atenția magistraților de la Curtea de Apel Constanța