Ofiţer MAI constănţean, mort în urma muncii de birou - spune familia. Ce a decis instanţa şi de ce

Se spune că munca de birou e „călduţă“, nu te omoară, activitatea la un birou reprezintă posturi vânate de mulţi, mai ales în cadrul structurilor MAI. Dar oare chiar aşa o fi? Doi copii constănţeni au rămas fără mama lor, după ce aceasta a murit la scurtă vreme după ce s-a pensionat anticipat, din motive de invaliditate. Femeia lucrase timp de 14 ani în cadrul Direcţiei pentru Evidenţa Persoanelor şi Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor Interne  - Biroul Judeţean pentru Administrarea Bazelor de Date Constanţa. Apucase să se „bucure“ de pensie patru luni.
 
Ulterior decesului acesteia, soţul femeii s-a adresat judecătorilor constănţeni pentru ca aceştia să oblige Inspectoratul Judeţean de Poliţie Constanţa la plata sumei de 8.000 de euro, despăgubire ca formă specială de sprijin.
 

Ping-pong un an între instanţe

 
Emoţionantul caz a ajuns pe rolul instanţelor constănţene în august 2017. Iniţial, dosarul a fost înregistrat la Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Constanţa, însă judecătorii de aici au decis că procesul este de competenţa colegilor de la Civil. După analizarea esenţei cazului, judecătorii Secţiei Civile au ajuns însă la concluzia că, de fapt, colegii de la Contencios trebuie totuşi să se ocupe de acest dosar şi au declinat competenţa către ei.
 
Pentru că niciuna din Secţiile Tribunalului nu se putea decide asupra cui îi revine competenţa de soluţionare, dosarul a ajuns până la urmă la Curtea de Apel Constanţa, pentru rezolvarea conflictului negativ de competenţă (niciuna din Secţii nu considera că este de competenţa sa analizarea cazului). Plimbat între instanţe, dosarul cadrului MAI a ajuns până la urmă tot la Secţia de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Constanţa, după ce judecătorii Curţii de Apel au decis că aceasta e Secţia care trebuie să se ocupe de acest proces.
 
Tot ping-pong-ul între secţii al dosarului a durat circa un an, în iulie 2018 Curtea de Apel hotărând să trimită cazul la Contencios Administrativ şi Fiscal, iar în septembrie 2018, după vacanţa judecătorească, fiind stabilită prima înfăţişare propriu-zisă în proces.
Din actele menţionate pe Portalul Jurisprudenţei www.rolii.ro, se arată că femeia lucrase ca ofiţer activ în cadrul Biroului Judeţean pentru Administrarea Bazelor de Date Constanţa în perioada iunie 2002 – martie 2016. Soţul acesteia a intentat procesul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Constanţa în nume propriu, în calitate de moştenitor legal al soţiei sale, dar şi în calitate de reprezentant al celor doi copilaşi ce aveau doar 9 ani la momentul la care şi-au pierdut mama. În acţiunea adresată instanţei, bărbatul a arătat că soţia sa s-a pensionat în anul 2016, „ca urmare a pierderii capacităţii de muncă, fiind încadrată în grad de invaliditate gradul II, conform Deciziei nr. (...), boală survenită în interes de serviciu şi în din cauza serviciului“.
 

Neoplasm bronhopulmonar

 
„Pensionarea anticipată s-a datorat faptului că printr-o decizie medicală a fost declarată inaptă pentru îndeplinirea serviciului în poliţie, susţinându-se că boala de care suferă a apărut în timpul serviciului şi din cauza serviciului în poliţie, afecţiunea fiind încadrată în gradul II de invaliditate“, potrivit Portalului Jurisprudenţei www.rolii.ro.
 
În acelaşi act s-a mai arătat că „Legătura de cauzalitate dintre boala dobândită, care i-a determinat gradul II de invaliditate şi condiţiile vătămătoare de muncă a fost indubitabil stabilită printr-o decizie medicală necontestată, emisă şi semnată de medici specialişti, singuri în măsura ca, în funcţie de datele personale ale pacientului şi de specificul afecţiunii de care suferă să se pronunţe asupra existenţei unei asemenea legături de cauzalitate. Ori, în cauză, actul medical nu a fost atacat şi îşi produce efecte pe deplin“.
 

Mai este de precizat, astfel cum am amintit anterior, faptul că, de altfel, femeia a murit la scurtă vreme după ce a ieşit la pensie, mai precis la circa patru luni. Diagnosticul menţionat în Certificatul medical constatator se încadrează în bolile profesionale.
 
În aceste condiţii, soţul fostei poliţiste le-a cerut judecătorilor să oblige MAI la acordarea sumei de 8.000 de lei, cu titlul de despăgubire ca formă de sprijin cu destinaţie specială.
 

Nu a fost rănită în sensul art.2 lit.b) al HG 1083/2008

 
Totuşi, acţiunea sa a fost respinsă de judecătorii Secţiei de Contencios Administrativ şi Fiscal a Tribunalului Constanţa, ca fiind nefondată. Potrivit sursei citate anterior, instanţa a decis: „conform art. 2 lit. c) din Hotărârea Guvernului nr. 1083/2008, poliţistul invalid este «poliţistul rănit clasat inapt pentru serviciul poliţienesc», de unde rezultă că poate fi poliţist invalid numai un poliţist care îndeplineşte şi criteriile pentru a fi declarat rănit, în sensul art. 2 lit. b) din Hotărârea Guvernului nr. 1083/2008, care defineşte poliţistul rănit ca fiind «poliţistul supus în timpul sau în legătură cu exercitarea atribuţiilor de serviciu, independent de voinţa lui, efectelor unor cauze vătămătoare, în urma cărora îi este afectată integritatea anatomică şi/sau funcţională a organismului».
 
Or, este evident că nu s-a făcut dovada că soţia reclamantului ar fi fost rănită în sensul art.2 lit.b) din HG nr. 1083/2008“.
Această decizie a Tribunalului Constanţa a fost reconfirmată în urmă cu două zile de judecătorii Curţii de Apel, care au respins ca nefondat recursul declarat de soţul fostului ofiţer MAI. Hotărârea Curţii de Apel este definitivă. Rudele îndoliate nu vor primi despăgubiri de la MAI întrucât „nu s-a făcut dovada că soţia reclamantului ar fi fost rănită în sensul art. 2 lit.b) din HG nr. 1083/2008“.
Cu alte cuvinte, se pare că munca de birou poate nu numai să omoare în practică, dar nici nu i se recunoaşte acest „atribut“ pe hârtie.

 
Citeşte şi:
 
Politist ramas fara picior, in urma unui accident