PPC, obligată de Tribunalul Constanța să achite către 11 angajați contravaloarea consumului casnic de energie. Decizia a fost atacată la Curtea de Apel

 

 
PPC Servicii Comune SA a fost dată în judecată de 11 angajați, reprezentați de Sindicatul Liber Independent Energia, în decembrie 2023, la Tribunalul Constanța.
 
Acum cazul se află la Curtea de Apel Constanța, după ce PPC Servicii Comune SA a atacat decizia primei instanțe. Momentan, nu a fost stabilită data ședinței.


 
Prin cererea de chemare în judecată la Tribunalul Constanța, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la respectarea prevederilor art.5.34 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate înregistrat la ITM Bucureşti sub nr.211/28.06.2021, respectiv art.5.34 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate înregistrat la ITM Bucureşti sub nr.169/02.06.2022; obligarea pârâtei la plata către fiecare reclamant a contravalorii celor 3.600 kilowaţi pe an, începând cu anul 2020 şi până la expirarea contractului colectiv de muncă la nivel de unitate în vigoare, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor judecată. 
 
Iată minuta Tribunalului din 21 februarie 2025:

 
De ce sunt nemulțumiți reclamanții
 
În motivare, în esenţă, s-a arătat că reclamanţii sunt membrii de sindicat fiind salariaţi ai pârâtei şi în drept să beneficieze, conform art.5.34 din contractele colective de muncă la nivel de unitate înregistrat la ITM Bucureşti sub nr. 211/28.06.2021şi sub nr. 169/02.06.2022 de acordarea contravalorii consumului casnic de energie electrică, în limita unui consum anual de 3600 KWh (12 luni x 300 kWh), or, aceştia beneficiază numai de o sumă fixă de 115 lei/lună, suma ce nu echivalează cu contravaloarea a 300 de kWh/lună.

 
Cum a motivat pârâta acordarea sumei de 115 lei
 
În apărare, pârâta a depus întâmpinare, prin care a invocat excepţia inadmisibilității, pe motiv că stabilirea cuantumului cotei de energie se realizează exclusiv de angajator, iar prin admiterea prezentei acţiuni, instanţa s-ar substitui, în mod nepermis, părţilor implicate în negocierea contractului colectiv de muncă; excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada ianuarie 2020-mai 2023, prin raportare la termenul de 6 luni, incident în cauză, prevăzut de art.286 alin. (1) lit. e) din Codul muncii; iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
 
În motivare, în esenţă, pârâta a arătat că achită fiecărui membru de sindicat suma de 115 lei pe lună, în limitele stabilite de CCM. Astfel, din analiza dispoziţiilor art. 5.34 din cele două contracte colective de muncă, rezultă limitele stabilite de părţi, respectiv între 1 kWh/lună şi până în limita maximă de 300 kWh/lună, fiind evident că nu există vreo obligaţie în sarcina angajatorului de a plăti contravaloarea unui consum anual de 3.600 kWh (12 luni x 300 kWh), ci că aceasta este limita maximă până la care angajatorul ar putea acorda acest beneficiu.
 
A mai susţinut pârâta că, dată fiind natura juridică contractelor colective de muncă ca fiind convenţii încheiate între părţi, acestea pot fi modificate de către părţi câtă vreme actul care modifică acordul de voinţe iniţial este la rândul lui un rezultat al voinţelor concordante. Astfel, prin negocierile CCM încheiate între părţi, acestea nu au agreat actualizarea cotei de energie, negocierile purtate rămânând la stadiu de proiect, aşa încât este evident că reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi să obţină actualizarea cotei de energie pe calea unei acţiuni în justiţie.
 

Ce a reținut instanța
 
În cauză, reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la respectarea unei clauze din contractul colectiv de muncă astfel cum este ea redactată şi nu solicită instanței să se substituie părților în negocierea altor clauze.
 
Faptul că între părți există negocieri fără rezultat cu privire la aplicarea unei clauze din contractul colectiv de muncă nu are nici o relevanță câtă vreme există un text contractual pe care reclamanții își întemeiază pretențiile care este clar, necondiționat şi nu presupune o manifestare de voință ulterioară a părților pentru punerea în aplicare.
 
#### de aceste considerente se va respinge ca nefondată excepția inadmisibilității.
 
Contrar susținerilor paratei, şi așa cum rezultă cu evidență din textul contractual, textul contractual stabilește un drept necondiționat al salariaților la decontarea contravalorii consumului casnic de energie electrică. Acesta este dreptul prevăzut în favoarea salariaților care este limitat numai sub aspectul întinderii, respectiv prin stabilirea limitei maxime de 3600 kwh anual.
 
Din textul contractual rezultă cu evidență că nu este vorba de o posibilitate a angajatorului de a acorda salariaților decontarea consumului de energie într-o anumită limită. De altfel, dacă această clauză ar fi cuprins o astfel de obligație, practic afectată de o condiție pur potestativă, nici nu ar fi avut sens să se stabilească o limită maximă a decontării, de vreme ce oricum aceasta era lăsată la libera apreciere a angajatorului, așa cum susține acesta.
 
Din formularea textului contractual nu rezultă nici o condiționare a dreptului de a beneficia de decontarea consumului de energie electrică şi nici că ar fi necesară o manifestare de voință a uneia din părți sau a ambelor părți pentru concretizarea acestui drept.
 
Reclamanții recunosc faptul că pârâta a achitat fiecărui reclamant suma de 115 lei în aplicarea art.5.34 din Contractele colective de muncă.
 
#### nerelevantă determinarea numărului de kilowați corespunzător valorii de 115 lei întrucât obligația asumată de angajator prin contractul colectiv de muncă a fost cea de a deconta consumul casnic de energie electrică a angajaților, în limita plafonului de 3.600 kW.
 
Așadar, ceea ce se decontează nu este un număr de kilowați ci contravaloarea consumului, numai limita fiind stabilită raportat la un număr de kilowați indiferent de valoarea la zi a energiei electrice, suma decontată fiind practic variabilă iar atingerea plafonului verificându-se prin însumarea kilowaților consumați. Sunt nerelevante şi diferitele variabile care ar influența prețul energiei electrice la consumator. Practic, angajatorul trebuie să deconteze suma plătită efectiv de angajat pentru consumul de energie electrică, așa cum a fost facturat acestuia, având în vedere numărul de kWh care se însumează lunar, până la atingerea plafonului maxim de 3.600 kWh.
 
Pârâta, practic, susține că prevederile din contractul colectiv de muncă nu ar putea fi aplicabile deși a semnat acest contract ceea ce înseamnă că şi-a asumat acea obligație iar prezumția nu poate fi decât că a făcut-o cu bună credință şi pentru a o executa iar nu pentru a invoca ulterior imposibilitatea în fapt a executării.
 
Ca urmare, plata unei sume de 115 lei lunar de către angajator nu poate constitui o îndeplinire a obligației asumate prin contractul colectiv de muncă, decontarea făcându-se în funcție de consum până la atingerea plafonatului de consum. Practic, această sumă are semnificația unei evaluări provizorii a sumei care trebuie decontată salariaților dar nu corespunde obligației asumate de angajator prin contractul colectiv de muncă prin care s-a stabilit decontarea integrală a consumului de energie electrică până la atingerea plafonului anula de 3.600 kWh.
 
Cum potrivit Codului muncii art.40(2) lit. „c” angajatorul are obligaţie de a acorda salariaţilor toate drepturilor ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă, faţă de considerentele ce preced, instanţa va admite cererea în parte şi va obliga pârâta la plata către fiecare reclamant a contravalorii consumului casnic de energie electrică care depăşeşte valoarea de 115 lei lunar, în limita unui consum anual de 3.600 kWh, lunar de 300 kWh, începând cu data de 01.06.2022 şi până la încetarea valabilităţii contractului colectiv de muncă înregistrat la ITM Bucureşti sub nr. 169/02.06.2022.
 
Se va respinge capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata către reclamanţi a cheltuielilor de judecată, ca nefondat având in vedere ca nu s-a făcut dovada plătii acestor cheltuieli.
 
Despre PPC Servcii Comune SRL
 
Conform termene.ro, societatea a fost fondată în anul 2007, are sediul social în București, sectorul 3 și obiectul de activitate este „activități combinate de secretariat”.
 
Asociatul PPC este Rețele Electrice Romania SA, iar administratorul este Alina Dumitrașcu.
 
În anul 2023, societatea a avut o cifră de afaceri de peste 45 de milioane lei, un profit de peste 2,4 milioane lei, datorii de peste 21 de milioane lei și 109 salariați.
 
Sursă text: ReJust și Portal Just
 
PRECIZĂRI:
 
Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

De asemenea, pentru redactarea acestui articol au fost folosite și informații de pe termene.ro.

Citește și:
Litigiu de muncă la Curtea de Apel Constanța Sindicatul Liber Independent Energia în confruntare cu Rețele Electrice România SA