„Sunt permanent monitorizat, urmărit“ Povestea omului care a chemat la judecată Serviciul Român de Informaţii. Cere daune de 200.000 de euro

Un bărbat din Bucureşti a chemat la judecată Serviciul Român de Informaţii şi a solicitat obligarea instituţiei la plata de daune morale în cuantum de 200.000 de euro.
 
Pe scurt, cel în cauză a arătat, potrivit rolii.ro, că este o „persoană a cărei libertate este îngrădită prin mijloace tehnice moderne, informatice, create în mod negativ prin oameni, în sensul că este permanent monitorizat, urmărit, hărţuit, rămas fără sprijin, iar în comunitatea în care trăieşte a avut şi are de suferit, prin izolarea perpetuă, prin acţiuni şi inacţiuni induse care vizează non-recunoaşterea profesională şi a aptitudinilor, nelăsarea posibilităţii de exprimare şi de natură a crea o stare de izolare totală“.
 
Mai mult, cel în cauză a declarat că „daunele morale reprezintă prejudiciul produs prin acţiunile Statului prin SRI, care prin toate pârghiile a creat un zid intre reclamant şi toată lumea, izolându-l în aşa fel încât să nu mai aibă identitate, respect şi atenţie“.
 
Tot în acţiunea sa, reclamantul arată că primeşte mesaje „bizare“ de la diverse persoane, cum ar fi: „sunt în şedinţă, sunt ocupat, sunt busy, nu pot vorbi acum, te sun eu, conduc“, însă nimeni nu sună apoi. Bărbatul mai spune că atunci când vorbeşte la telefon despre Poliţie aude „tuse în telefon“, „strănut fals“ ori „tragerea nasului tare“.
 
În replică, Serviciul Român de Informaţii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată şi motivată, ca neîntemeiată.
 
Ulterior deliberărilor, Tribunalul Bucureşti a reţinut, potrivit rolii.ro, următoarele: „În speţa dedusă judecăţii, din analiza motivelor cererii de chemare în judecată prin prisma probatoriului administrat, în opinia Tribunalului nu pot fi reţinute împrejurări care să conducă la concluzia ca pârâta a săvârşit fapte ilicite de natură a atrage răspunderea civilă delictuală. Astfel, Tribunalul constată că reclamantul descrie la modul general aspecte din viaţa personală, aşa cum au fost percepute de acesta, nelocalizate în timp şi în spaţiu, care nu reprezintă fapte concrete ce pot fi analizate din perspectiva dreptului civil. Tribunalul nu a putut verifica nici momentul întâmplărilor descrise şi nici legătura dintre aceste relatări şi activitatea pârâtei. (…) Nemulţumirile reclamantului legate de negăsirea unui loc de muncă nu pot fi asociate cu activitatea pârâtei, ci eventual cu companiile la care face referire“.
 
În final, instanţa a respins acţiunea ca neîntemeiată. Decizia Tribunalului Bucureşti nu este definitivă, ea putând fi atacată la Curtea de Apel Bucureşti.