Un constănţean cere în instanţă transformarea totală a staţiunii Mamaia, plus daune de 100.000 de euro

Un cetăţean a dat în judecată Municipiul Constanţa prin Primar, solicitând magistraţilor, printre altele, să constate inexistenţa rampelor, a locurilor de parcare adaptate şi marcate cu panou de informare, a grupurilor sanitare adaptate, a ascensoarelor pentru persoanele cu dizabilităţi. Mai mult, omul a cerut în instanţă obligarea Municipiul Constanţa prin Primar să efectueze lucrările necesare, pe cheltuiala sa, potrivit Legii nr.448/2006 rep., (privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap) în zonele stabilite prin lege, la nivelul Staţiunii Mamaia.

Detaliat, potrivit datelor oficiale, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Constanţa prin Primar, ca prin hotărârea ce va pronunţa:
1. să constate inexistenţa rampelor, a locurilor de parcare adaptate şi marcate cu panou de informare, a grupurilor sanitare adaptate, a ascensoarelor pentru persoanele cu dizabilităţi.
2. să dispună sancţionarea instituţiilor abilitate, în speţă, sancţionarea pârâtului, care avea îndatorirea de a proiecta şi de a amplasa căi de acces conform Legii nr.448/2006 rep., la nivelul instituţiilor şi în zonele aflate în administraţia publică locală, respectiv în Staţiunea Mamaia.
3. să oblige pe pârât să efectueze lucrările necesare, pe cheltuiala sa, potrivit Legii nr.448/2006 rep., în zonele stabilite prin lege, la nivelul Staţiunii Mamaia.
4. să oblige pe pârât la plata unor daune morale în cuantum de 100.000 de euro, reprezentând prejudiciu cauzat reclamantului prin fapta pârâtului; să oblige pe pârât la plata cheltuielilor de judecată.   

În motivarea cererii, reclamantul a arătat, în esenţă, că se deplasează într-un scaun cu rotile şi, în primăvara anului 2015, în urma înrăutăţirii stării sale de sănătate, a hotărât că îi este necesară internarea la Sanatoriul Balnear Recuperare, unde a mers împreună cu însoţitorul său, pentru recuperare neuro-motorie. În acest context, a întâmpinat dificultăţi în hotelul în care a fost cazat, din Mangalia, cu privire la utilizarea grupului sanitar, întrucât acesta nu era adaptat pentru persoanele cu handicap. Reclamantul a constatat că majoritatea cafenelelor nu au acces adaptat pentru persoanele cu handicap si nici grup sanitar adaptat.

Totodată, reclamantul a precizat că, la sfârşitul perioadei de tratament, a hotărât să facă o plimbare în Staţiunea Mamaia şi a constatat că nu era asigurat accesul la terase, magazine şi pe plajă pentru persoanele aflate în scaun cu rotile.

Mai mult, reclamantul susţine că prin faptele ce fac obiectul acţiunii i s-ar fi cauzat de către pârâtul Municipiul Constanţa prin Primar un prejudiciu moral, deoarece „din anul 2006 de când s-a promulgat Legea nr.448/2006 şi până în prezent, nu a fost asigurat accesul în instituţiile de interes public şi privat din Staţiunea Mamaia, în condiţii demne şi legale, pentru persoanele cu dizabilităţi“.


Astfel, reclamantul arată că ar fi fost discriminat prin privarea de drepturile fundamentale umane, personale şi sociale, care sunt legate de accesul şi participarea egală la viaţa socială de care ar fi trebuit să beneficieze în baza Legii nr.448/2006, a prevederilor din Constituţie şi a disp.art.14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Drept urmare, reclamantul a solicitat angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei Municipiul Constanţa prin Primar pentru „prejudiciul moral provocat, fiind îndeplinite condiţiile cumulative rezultate din art.1357 alin.1 C.civ., astfel: existenţa faptei ilicite se verifică prin lipsa posibilităţilor de acces pe plajă, în instituţiile locale şi private, în parcări şi la grupurile sanitare din Staţiunea Mamaia; prejudiciul moral pentru disconfortul fizic şi psihic, prin afectarea demnităţii umane; legătura de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu rezultă din discriminarea şi excluderea din viaţa socială prin fapta pârâtei , care nu şi-a îndeplinit obligaţia  de a asigura accesul pentru persoanele cu dizabilităţi în Staţiunea Mamaia; vinovăţia Municipiului Constanţa este dată de neîndeplinirea obligaţiei anterior menţionate“, se mai arată în actele oficiale.

Ulterior, reclamantul a depus cerere completatoare, prin care a înţeles să cheme în judecată, în calitate de pârâtă, şi Administraţia Naţională Apele Române -Administraţia Bazinală de Ape Dobrogea-Litoral, solic itând:
1)    să se constate faţă de această pârâtă inexistenţa rampelor de acces pe plaja din Staţiunea Mamaia, a grupurilor sanitare adaptate, a podinelor din lemn şi a duşurilor adaptate pentru persoanele cu dizabilităţi, pârâta având îndatorirea de a proiecta şi amplasa căi de acces conform Legii nr.448/2006 în zona plajei din Staţiunea Mamaia, aflată în administrarea sa,
2)    să oblige pârâta să efectueze lucrările necesare privind construirea pe cheltuiala sa a căilor de acces potrivit Legii nr.448/2006, în zonele stabilite prin lege la nivelul plajei din staţiunea Mamaia,
3)    să oblige pârâta la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat din fapta sa, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.


Judecătorii Secţiei I Civile din Tribunalul Constanţa au decis să respingă, ca inadmisibil, capătul de cerere privind constatarea inexistenţei amenajărilor pentru persoanele cu dizabilităţi şi sancţionarea Municipiului Constanţa, respingând în rest acţiunea ca nefondată.

Decizia Tribunalului Constanţa a fost contestată la Curtea de Apel Constanţa, instanţă care nu a stabilit primul termen.

Sursa text: rolii.ro