Îi trezeau din somn aruncându-le grenada sub pat Aventurile lui Bogdan Baciu, din Valu lui Traian, în Legiunea Străină (galerie foto + video)

Tânărul de 26 de ani Bogdan Baciu, instructor sportiv din localitatea constănţeană Valu lui Traian, a trăit o experienţă unică, timp de un an şi o lună, ca membru al Legiunii Străine. A părăsit România, pentru a intra în celebra unitate a Armatei Franceze, când avea numai 19 ani. Rezistenţa sa fizică şi hotărârea de a nu ceda sub niciun chip l-au făcut să treacă peste toate testele şi să-şi câştige chipiul alb (Kepi Blanc), fiind acceptat ca legionar. A participat apoi la un stagiu comando şi la alte misiuni în Guyana Franceză, ţară în care s-a aflat timp de cinci luni. Perioada din Legiunea Străină l-a călit pe Bogdan şi l-a făcut să gândească altfel.
 
Născut pe 14 februarie 1988, la Constanţa, Bogdan Baciu a fost atras de mic de armată şi de faptele glorioase de arme. L-a moştenit din acest punct de vedere pe bunicul său, care a luptat în Al Doilea Război Mondial, fiind prizonier într-un lagăr din Rusia, din care a scăpat însă, întorcându-se acasă, la Bârlad, viu şi nevătămat. „Pentru mine, bunicul a fost un exemplu. În război, unde a avut gradul de sergent, nu a fost atins de niciun glonţ. A fost decorat de multe ori. S-a stins din viaţă la 90 de ani“, spune Bogdan.

 Bogdan şi Gabriel Precup au părăsit România pe 8 martie

 Povestea sa cu Legiunea începe pe când avea cam 15 ani. Un bun prieten de-al său, Gabriel Precup, mai mare ca el ca vârstă, îi povestea despre această unitate de elită, iar Bogdan era fascinat. S-a documentat şi dintr-o carte, iar un gând i-a încolţit în minte: va ajunge legionar. Tânărul avea numai 19 ani (tocmai luase Bacalaureatul), iar când au auzit ce plănuia, părinţii săi nici nu au vrut să audă. „Mama a început să plângă, iar tata mi-a spus că nu sunt sănătos la cap. Aveau o percepţie greşită despre Legiune, ca mulţi alţii, de altfel. Mi-au spus că nu îmi vor da bani de drum“, povesteşte Bogdan. În ciuda împotrivirii mamei şi a tatălui, hotărârea tânărului era luată şi a început să se şi antreneze. Gabriel Precup avea să-l însoţească, pentru ca ambii să intre în Legiunea Străină. Problema era însă cum să ajungă în Franţa, pentru că nu aveau bani. Până la urmă, au făcut rost de fonduri şi s-au urcat în avion într-o zi de 8 martie.

 Bogdan Baciu - „M-a luat direct, cu: «Ce faci, mă? Vezi să nu mă minţi»“

 Fără a cunoaşte bine limba franceză şi fără a şti, în Paris, unde să ajungă la Legiune, cei doi constănţeni au întrebat din om în om până când au ajuns la Fort du Nogent, unde se făceau înscrieri în Legiune. Ulterior, au fost duşi la Aubagne, unde e centrul de recrutare - încorporare şi cartierul general al Legion Etrangere. Cât timp au stat la Paris, Bogdan şi Gabi s-au antrenat alături de ceilalţi candidaţi, dar la Aubagne, „s-a schimbat lumea“, începând testele adevărate, chiar de a doua zi. Cei peste 100 de tineri, din toată lumea, au dat cinci teste psihologice, unul după altul, teste fizice (abdomene, tracţiuni, urcat de două ori pe funie, aşa-numitul luc-leger - alergare), au fost verificaţi medical şi au trecut şi prin testul „Gestapo“. Bogdan a rămas însă singur, prietenul său, Gabriel Precup, decizând să renunţe şi să se întoarcă la Constanţa. „Mi-a părut rău că a plecat Gabi, pentru că ne aveam ca fraţii. Însă am simţit că eu trebuia să rămân. Nu voiam să regret apoi că am renunţat. Testele sportive nu au fost foarte grele. Un legionar nu trebuie să fie un pachet de muşchi. Când mergi în misiuni, nu dai cu pumnul. Se pune baza pe rezistenţă, pe alergare. Printre aspiranţii la statutul de legionar erau şi unii nepregătiţi fizic. Testul numit Gestapo constă în mai multe întrebări cu caracter personal, care se repetă timp de mai multe zile, ca să vadă dacă ai spus adevărul. Pe mine m-a testat un maghiar, care ştia şi limba română. M-a luat direct, cu: «Ce faci, mă? Vezi să nu mă minţi». La final, mi-a oprit telefonul şi mi-a tăiat în doua cartela. Ultimul test fizic a fost o alergare de 8 km“, povesteşte Bogdan.

 Săpau, pliveau şi măturau la o fermă din câmp

 Odată luate testele de la Aubagne, cei rămaşi au ajuns la Castelnaudary, pentru patru luni de instrucţie. Constănţeanul era în Regimentul 4, compania a 2-a, secţia a 3-a. „A fost o «teroare» continuă din punct de vedere psihic, dar nu de prost gust, erau corecţi faţă de noi. Caporalul făcea şi el exerciţiile alături de noi. Am dat probe de înot, teste Cooper (trebuia să parcurgem 2.800 m în 12 minute). Eu alegam 3.000 m, dar erau unii şi cu 3.600 m. Am lucrat şi cu arma, o puşcă de asalt Famas F1, de provenienţă franceză, cartuş 5,56X45 mm NATO, semiautomată, foarte bună. Apoi, timp de aproape o lună, ne-am mutat la o fermă, în câmp, unde am făcut de toate. Inclusiv săpat, plivit printre pietre, măturat, călcat ţinuta. Cu arma trăgeam la început doar cu gloanţe oarbe. Eram un adevărat Turn Babel acolo, luptători de pe întreg globul, din Madagascar, Nepal, Maroc, Algeria etc. Eu eram prieten bun cu un canadian, cu un german şi cu un sârb. Ne aveam ca fraţii. Am făcut aplicaţii, exerciţii tehnice, gardă. Dormeam trei - patru ore pe noapte. Eram ca libelulele. Făceam o înviorare foarte frumoasă, treziţi la 4-5 dimineaţa! La început, era groaznic. Odată, am fost treziţi de zgomotul asurzitor produs de o grenadă de exerciţiu care ne-a fost aruncată sub pat“, îşi aminteşte Bogdan.

 La marşuri, venea şi o faţă bisericească

La fermă, tinerii făceau multe marşuri, cu raniţa de 20 kg în spate, puşca şi casca de oţel în cap. La început, mărşăluiau 10 - 15 km şi înnoptau în pădure. Făceau o tabără şi dormeau în saci. „En avant, legionnaires!“, li se spunea mereu luptătorilor, ce răspundeau cu „Respect, chef!“. marşuri, tinerii erau însoţiţi şi de o faţă bisericească, aşa era procedura! „Într-un marş, am ajutat un coleg belgian, Ducet, care nu mai putea. Avea carne vie. I-am luat sacul şi l-am sprijinit jumătate de zi. Însă acesta nici măcar nu mi-a mulţumit. Mi-a părut rău apoi că l-am ajutat, dar am avut mulţumirea sufletească că mi-am făcut datoria de camarad. Marşul final a avut cam 80 km, distanţă pe care am parcurs-o în două zile. După aceea, am primit Kepi Blanc (chipiul alb), mândria Legiunii. La festivitate, am cântat. Deveniserăm legionari, până atunci fuseserăm doar angajaţi voluntari“, arată Bogdan.

 I s-au recomandat paraşutiştii, dar a trecut la infanterie

 După episodul „ferma“, legionarii s-au întors la Castelnaudary, pentru alte probe. Bogdan progresase la testul Cooper, alerga acum 3.200 m în 12 minute, dar cerinţele erau din ce în ce mai mari. Aveau trageri multe (într-o zi, constănţeanul a tras 1.000 de gloanţe) şi teren mult. În orăşelele de antrenament Caylus şi Cortine, luptătorii au deprins tehnici de luptă urbană. „Este foarte greu acest tip de luptă, dar mie îmi place la nebunie. Trebuia să fii cu ochii în patru. Îl aveam şef de echipă pe un maghiar, Murkly, cel mai bun trăgător al Legiunii. Nimerea de la distanţă mare cutia de conserve. Îl aplaudam în timpul execuţiilor. În cele patru luni de instrucţie de la Castelnaudary, am primit liber în oraş doar de două ori“, spune Bogdan, care, încheind în primii zece din cei 50 componenţi ai grupei, a primit dreptul, în continuare, de a-şi alege regimentul. El a optat pentru regimentul 2 infanterie, deşi unii superiori îi recomandau să treacă la paraşutişti. „Abia acum te numeşti soldat profesionist. Ne-am despărţit de colegii mei apropiaţi. Cu canadianul m-am mai întâlnit apoi, după vreo două luni, iar apoi cu nimeni. Am rămas în schimb alături de un brazilian, De Sousa, un atlet desăvârşit, de 1,85 m şi 90 kg. Eram împreună încă de la Paris“, arată Bogdan.

 În Guyana Franceză, Bogdan s-a tăiat la mână şi a slăbit nouă kilograme

 Constănţeanul şi colegii săi au intrat în cea mai bună companie din regimentul 2 (a 4-a), în secţia a 2-a. „Acum s-au schimbat toate lucrurile. Erau oarecum traumatizaţi după etapa Castelnaudary, dar pregătiţi. Acum însă nu mai aveam parte de acel regim extrem de dur. Am început antrenamentele şi şedinţele de tragere, ca să facem faţă regimentului, iar în curând am primit prima misiune, în Guyana Franceză. Eram nebun de fericire. Unul dintre visele mele, să ajung în jungla amazoniană, se împlinea. Am fost norocos, pentru că erau unii cu 15 ani de Legiune, care nu fuseseră încă acolo“, arată Bogdan Baciu, care a petrecut, alături de camarazii săi, cinci luni în Guyana Franceză. Întâi au luat parte, timp de două săptămâni, la un stagiu comando (CEFE). „Ne-au omorât încă din prima zi. Un test de intrare, să vadă dacă suntem apţi pentru CEFE. Într-o mică rezervaţie, aveau tot soiul de animale şi insecte. Ne-au arătat păianjeni, jaguari, şerpi anaconda, ca să-i învăţăm. Am făcut aplicaţii pe râu, unde ne-au pus să scufundăm barca, am învăţat topografie, am făcut marşuri şi trageri din barcă. Am deprins multe chestii, inclusiv de prim-ajutor şi de supravieţuire (timp de 3-4 zile). Un legionar şi-a luxat glezna şi a abandonat. Eu m-am tăiat la mână, dar am continuat. Am slăbit 8-9 kg în această perioadă, în care ne-am confruntat cu temperaturi de 50 de grade Celsius şi cu umiditate foarte mare. La finalul stagiului comando, am primit brevetul - diploma cu jaguar, prestaţia grupului nostru fiind extrem de apreciată“, povesteşte Bogdan Baciu.

 Înarmaţi până-n dinţi, au monitorizat traficul pirogilor

 Grupa sa a primit apoi în Guyana Franceză o misiune de patrulare la centrul spaţial, iar apoi, la Saint George, legionarii au făcut gardă şi trageri, monitorizând traficul pirogilor. „Notam toate datele despre aceste bărci. Aveam muniţie de război. Pe acolo erau şi mulţi traficanţi. La centrul spaţial am patrulat vreo trei zile, cu vehicule şenilate, şi am dormit foarte puţin. Eram plini de praf şi morţi de somn, dar am trecut bine testul. În junglă, am văzut şi băştinaşi. Veneau cu pepite cu care îşi luau mâncare. Am mâncat multe fructe specifice zonei, gen mango, pe care le luam din copaci. Am fost şi la Regina“, mai spune Bogdan, care, în Franţa, avea o soldă de 1.200 de euro pe lună, iar în Guyana a primit 2.200 de euro pe lună. Stagiul din ţara sud-americană a făcut şi obiectul unui reportaj la o televiziune germană.

 Timp de o lună, familia nu a ştiut nimic de Bogdan

 Întorşi în Franţa (unde au fost întâmpinaţi de o temperatură de 0 grade Celsius), legionarii au primit o permisie de o lună, iar Bogdan a decis să se întoarcă în ţară, de unde nu a mai revenit la Legiune, punând punct acestei aventuri. Se scurseseră un an şi o lună de când tânărul de numai 19 - 20 de ani intra pe poarta de la Fort du Nogent. „De când am ajuns în Franţa, am sunat acasă abia după o lună şi jumătate. Ai mei nu mai ştiau nimic de mine. Apoi, de fiecare dată când telefonam, mama plângea non-stop, de nu puteam vorbi. Cum era şi bolnavă, am decis să rămân acasă. Regret că nu m-am întors. Simt că am lăsat ceva din mine acolo. Parcă eram născut pentru Legiunea Străină, însă familia a fost mai importantă. Dacă reveneam în Franţa, următoarea misiune era în Afganistan. Am păstrat însă legătura cu foşti camarazi, ne conversăm pe Internet. Pentru mine a fost o experienţă foarte frumoasă această perioadă petrecută printre străini, în condiţii speciale. M-am călit şi am ajuns să gândesc altfel. Acum citesc foarte uşor un om. După zece minute, îmi dau seama cu cine am de-a face“, spune Bogdan.

 Instructor de Krav Maga, Baciu vrea în trupele speciale

După ce s-a întors la Constanţa, fostul legionar, care e înalt de 1,85 m şi are greutatea de 85 kg, a fost bodyguard-ul mai multor VIP-uri, pe sezonul estival lucrează la un club din Mamaia, iar în prezent e instructor Krav Maga (un sistem de luptă ce presupune atât tehnici de auto-apărare în cele mai diverse situaţii, cât şi metode militare de ofensivă. A fost dezvoltat pentru forţele armate din Israel). „Am lucrat şi la Poliţia Locală din Valu lui Traian, iar în prezent mă antrenez, doar pentru mine însă (nu pentru a participa la concursuri) la Clubul Sportiv Oyama Karate Constanţa, cu antrenorul Marius Burlacu. Acesta mi-e ca un părinte, ca şi Cătălin Matei, zis «Unchiul». M-au ridicat foarte mult. În continuare, vreau să intru în Armata Română, ţelul meu fiind trupele speciale“, încheie Bogdan Baciu.