Centrele de prevenire si consiliere antidrog, propaganda guvernamentala

Deschise cu mare pompa la momentul respectiv, centrele de prevenire si consiliere antidrog nu au facut pana acum decat sa risipeasca cateva miliarde de lei din bugetul statului. Sediile luxoase, dotate cu tehnica de ultima generatie, si lefurile salariatilor, a caror munca nu prea s-a vazut pana acum nici macar pe hartie, au inghitit deja sume care, investite in mod corect, ar fi dus la rezultate mult mai concrete. In varianta actuala, numarul constantenilor care au apelat la ajutorul Centrului de Prevenire si Consiliere Antidrog din Constanta este de 53 care acum se afla in tratament, iar 32 se afla in faza de investigatii, conform datelor puse la dispozitie de reprezentantul Inspectoratului Judetean de Politie, comisar sef Vasile Balan. Cat despre munca de teren sau programele de prevenire desfasurate prin unitatile de invatamant, acestea au ramas in mare parte vorbe goale, pana ieri cand prin reunirea membrilor Comandamentului Judetean de Prevenire a Consumului de Droguri s-a incercat stabilirea unui program de masuri pentru diminuarea consumului de droguri. Gurile rele spun ca, vazand ca nu se bucura de prea multa cautare din partea publicului, cei mai multi dintre salariatii centrului cu pricina nu numai ca nu s-au obosit sa organizeze actiuni de prevenire a consumului de droguri sau de popularizare a institutiilor, ci chiar au inceput, de la o vreme, sa traga chiulul. De altfel, si statisticile oficiale demonstreaza in mod mai mult decat clar ca totusi acest Centru antidrog este necesar. Oricum, cu o floare nu se face primavara. Si, in ciuda bunelor intentii ale reprezentantului Guvernului in teritoriu prin constituirea la nivelul judetului a acestui comandament, situatia pe ansamblu ramane grava. Daca extindem situatia la nivelul intregii tari, caci fiecare judet are cate un centru de prevenire si consiliere antidrog, ajungem la niste sume cu zece zerouri. Prea mult, mult prea mult pentru cateva sfaturi date unei "maini" de toxicomani. Mult prea mult pentru ca un grup de asa-zisi specialisti sa stea in birouri luxoase, cu aer conditionat si canapele de piele, si sa-si bea linistiti cafeaua cu ochii pironiti in neant. Si, nu in ultimul rand, mult prea mult pentru ca guvernantii sa bifeze realizarea unui nou obiectiv cu care sa se impopotoneze.