Decaderea fruntii satului
Decaderea fruntii satului
19 Feb, 2005 00:00
ZIUA de Constanta
939
Marime text
Mai tare decat oricand, mai mult chiar decat putem duce, ne sapa si ne-nvenineaza cu ispite dulci-amarui, miraculosul domn aflat la sefia municipalitatii. Nu a trecut mult timp de cand, in acordurile unor formatii, celebre pe plan international, ni se promitea marea cu sarea. Oamenii, sararaciti din multe puncte de vedere, nu doar spiritual, cum credea domnul cu pricina, au ascultat de vocile interioare care cereau paine, mai intai, si abia apoi, integrare europeana. Copiii lor nu au inteles intru totul mesajele democratilor sau nici macar nu s-au lasat purtati, macar putin, in voluptosul vis al libertatii, deci nu s-au deranjat sa le explice cum sta treaba cu democratia in tara unde ranile socialismului se adancesc vizibil si supureaza, aruncand de jur-imprejur un miros al mortilor-vii. Era vorba in discursul bine lucrat, de reabilitarea traumei stradale, de imbunatatirea iluminatului public, de amenajarea mult mai riguroasa a locurilor de depunere a gunoiului, de cate-n stele si in luna. Prezentul? Este glorios, coane, dar sumbru cu desavarsire! Explicatia este pe cat de simpla, pe atat de spinoasa. Iarna aceasta ne-a aratat din plin ce-nseamna sa te-mpotrivesti sistemului, sa te daruiesti doar pe jumatate unei cauze, unui scop, unei ideologii, de ce sa ne ascundem dupa vorbe, unui partid! Aceasta fraza o inteleg cel mai bine soferii. Ei au fost zmeii lunii februarie, ei s-au luptat cel mai aprig cu nametii, aflati culmea, nu in afara orasului, ci in mijlocul bataturii. Noi, incepatorii in ale condusului, am demonstrat inca o data ca ne-am luat carnetele pe bune! Adevaratele drive teste pentru masinile constantenilor s-au produs pe bulevardele, strazile si chiar in parcarile inzapezite din ograda. Rezultatele optiunilor noastre s-au concretizat, mai bine ca oricand, in sutele de buseli si stresul permanent, devenit insotitor fidel de cate ori am avut curajul sa purcedem la drum cu masina. Este un pas mare castigarea unei Primarii, dar Guvernul, aceasta tentanta si apetisanta bomboana ce troneaza pe coliva Romaniei, Guvernul este totul! Fara aceasta institutie, mai mult decat probabil, multe dintre faradelegile actualei conduceri a Consiliului Judetean vor exploda haotic si vor condamna, la tacere glasul sinistru al Jupanului si, tocmai din acest motiv, locuitorii sunt pedepsiti, intr-un fel, pentru optiunea facuta. De promisiunile sfruntate din perioada alegerilor incepe sa se aleaga praful. Neregulile crase care domnesc pe plan local, au inceput sa iasa la suprafata, iar exemplul cel mai elocvent este situatia barbara care a aruncat in hau teatrele si muzeele constantene. Cum este posibil ca institutiile statului sa intre in posesia unor SRL-uri? Cum a fost posibila intinarea culturii constantene si aparitia acestei stari conflictulale care a facut inconjurul tarii? Cine a mai trecut un muzeu in proprietate privata si cu ce gir? Chiar este Constanta un sat fara caini, iar constantenii fraierii pamantului? Oamenii spun raspicat: NU! Incep sa o demonstreze artistii care, fara sa fim patetici, sunt rasplatiti pentru munca lor, asa cum sunt rasplatiti oamenii fara nici un capatai! Au demonstrat-o vocile care s-au rasculat impotriva trecerii Scolii de Arte din domeniul public in domeniul privat! Ar vrea multi altii sa o demonstreze, dar sunt amenintati cu excluderea din cercurile in care sunt acum, precum si simplii locuitori ai acestui vechi si incercat oras. Vocile acestor personaje din urma se sting in bataia sortii, caci nimeni nu le asculta doleantele, iar atunci cand o fac ii invinuiesc teribil pentru lucruri ireale. S-au saturat sarmanii oameni sa ceara! Ceva grotesc razbate din acest vis urat pe care il traiesc multi acum: se aude ticaitul ceasului care bate pentru multi boieri de stare buna din Constanta. Ciocoii timpurilor noastre simt doar o jena mica, asa ca o scarpinatura agresiva. Dar ceasul bate... iar oamenii abia asteapta sa-i rupa in bucati pe cei ingrasati de timpuriu caci multe le-a fost dat ochilor si urechilor de simplu muritor sa-ndure. Oricum, mai rau decat orice, mai dureros chiar decat orice suferinta este sentimentul ca ai pierdut din vina ta!
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii