Formatiunile politice de buzunar isi "injecteaza" sange de vita nobila

Partidele-impostor

# In lipsa unor argumente consistente ale existentei lor pe scena politica actuala, o parte a formatiunilor au ales sa isi lege fortat existenta de partide sau ideologii intemeiate inainte de Primul Razboi Mondial sau in perioada interbelica * Doua exemple in acest sens sunt partidele de buzunar Popular al Protectiei Sociale, respectiv Social Democrat "Constantin Titel Petrescu" * Rezultat din fuziunea PDSR cu PSDR, Partidul Social Democrat a devenit indirect un al doilea candidat pentru adjudecarea "mostenirii" ideologice a social-democratiei autohtone

Intr-o profunda criza de legitimitate, in lipsa unui proiect politic articulat, dar si a unor mijloace logistice eficiente de propagare a mesajelor pe care le formuleaza, o parte a partidelor autohtone a inteles sa dea, totusi, sens existentei lor prin conectarea fortata la trecut. Astfel, intr-o declaratie recenta, Marin Mandescu, presedintele filialei Constanta si, in acelasi timp, vicepresedinte la nivel national al Partidului Popular al Protectiei Sociale (PPPS) - fostul Partid al Pensionarilor, invoca, am indrazni sa spunem, indoielnice radacini in Partidul Poporului, formatiune coagulata la sfarsitul Primului Razboi Mondial in jurul personalitatii generalului, devenit apoi maresal, Alexandru Averescu. Un alt reprezentant de seama al esaloanelor inferioare ale competitiei inter-partinice, Partidul Social Democrat "Constantin Titel Petrescu" (PSD-CTP), indrazneste sa-si aroge intreaga experienta a social-democratiei romanesti, contrasa in imaginea fostului presedinte al Partidului Social Democrat Independent, factiune a Partidului Social Democrat care a parasit in 1946, Blocul Partidelor Democratice (corp politic format de comunisti si de satelitii acestora). PSD se prezinta drept continuatorul social-democratiei interbeliceAceeasi "mostenire" este, insa, revendicata indirect, prin fuziunea cu Partidul Social Democrat Roman (primul partid care s-a declarat continuatorul social-democratiei interbelice), si de unul dintre uriasii spectrului politic romanesc - Partidul Social Democrat (PSD). Formatiunea condusa in prezent de Mircea Geoana ramane, totusi, rezultatul unui lung sir de metamorfoze suferite de o asociatie care a jucat la inceputurile ei, imediat dupa momentul decembrie `89, rolul unui organ provizoriu de exercitare a puterii de stat. Singurul arc peste timp ce poate fi trasat in acest caz se va infige in defunctul partid comunist al lui Nicolae Ceausescu, nicidecum in Partidul Social Democrat al Muncitorilor din Romania al sotilor Nadejde de la sfarsitul secolului al XIX-lea. Nici bagajul ideologic disputat de ultimele doua formatiuni exemplificate, un "David" si un "Goliat" ai stangii politice romanesti, nu este atat de mare pe cat ar parea la prima vedere. In lipsa unei baze sociale consistente (o categorie a muncitorilor care nu putea exista decat in relatie cu o industrie puternica), social-democratia a ocupat in ecuatiile puterii din perioada ante, respectiv interbelica un loc marginas, plasat de cele mai multe ori in compartimentul extraparlamentar. Rolul predominant pe stanga politica a fost ocupat in ordine de Partidul National Liberal si, apoi, de Partidul National Taranesc.Faptul ca PNL, respectiv PNTCD pot fi catalogate ca "partide istorice" nu se datoreaza actualilor membri ai celor doua formatiuni. Reprezinta, in primul rand, rodul unei indelungate experiente institutionale, acumulata atat in perioadele in care au exercitat puterea, cat si in timpul regimurilor cu caracter autoritar sau totalitar. Acestea reprezinta, prin felul in care se pozitioneaza in raport cu trecutul, "relicvele vii" ale inceputurilor democratiei.