Membru USR, în prima linie în lupta împotriva coronavirusului “Mă echipez și mă dezechipez pe dană și mă dezinfectez să nu contaminez mașina în care fug spre altă navă”

Semiran Abdurefi este asistentă de sănătate publică la DSP Constanța, la cabinetul medico-sanitar de frontieră și vaccinări internaționale a Portului Constanța, de 13 ani. Adică unul dintre punctele 0 în privința triajului în vreme de pandemie. Femeia este membru al organizației județene USR , filiala Mangalia.

“Lucrează în prima linie de stopare a răspândirii coronavirusului încă de pe 25 ianuarie, de când au început să vină navele din China și exista pericolul de a transporta virusul. De atunci e într-o stare de alertă și presiune constantă. Munca ei înseamnă să facă inspecția sanitară a navelor și a echipajelor, triaje epidemiologice, pentru a se asigura că niciun virus nu intră în România odată cu acostarea navelor în toate cele trei porturi în care Semiran lucrează, Constanța, Midia și Agigea” susțin reprezentanții USR Constanța.

Din ianuarie până astăzi, asistenta medicală spune că volumul de muncă e foarte mare și este nevoită să își neglijeze familia. Pe lângă dinamica în care se desfășoară totul, împreună cu expunerea constantă la o posibilă infecție, și procesul de lucru este mai dificil.
“În perioada asta mă echipez pe dană, locul în care acostează navele, acolo mă și dezechipez, imediat după ce cobor mă dezinfectez ca să nu contaminez mașina în care mă iau colegii și fug spre altă navă”. La începutul epidemiei nici echipamentele de protecție nu erau destule, le lipseau în special măștile cu filtru. Acum Semiran și colegii săi au câte una pe tură. Spune că echipamentele sunt esențiale în această vreme. De aceea, împreună cu membrii USR Mangalia, a donat materiale sanitare spitalului din oraș, după ce sora ei, asistentă medicală în spital, i-a cerut ajutorul fiindcă intra în sala de operație echipată necorespunzător. “Nici acum nu au destule materiale. Atât sora mea cât și colegii ei își sterilizează măștile după câteva ore de lucru, își scriu numele pe ele ca să le recunoască și apoi le refolosesc” – explică Semiran Abdurefi.

În ciuda muncii solicitante, și a zecilor de ore de muncă suplimentară, asistenta medicală spune că nu există un job care i s-ar fi potrivit mai bine: ”Îmi place la nebunie ce fac pentru că e o muncă care se desfășoară în condiții grele și nu oricine poate rezista, dar mai ales pentru că interacționez cu oameni de pe tot globul. Cred că o să fac triaje până la pensie”.